MOARA LUI CǍLIFAR- POVESTIRE FANTASTICǍ

( Gala Galaction )

Scriitorul, pe numele sau adevarat Grigore Pisculescu, s-a nascut

in satul Didesti, din Teleorman.
A scris povestiri ,nuvele și romane iar,în colaborare cu
preotul Vasile Radu, a realizat cea mai frumoasa traducere
a Bibliei în limba noastra (1938).Literatura sa vorbeste despre
consecintele dramatice ale pasiunilor omenești,a setei de
îmbogățire.
Moara lui Călifar este o nuvelă fantastică , prima povestire scrisa de
Gala Galaction și a fost publicată in 1902 în revista Literatură și artă
română semnată cu numele său real Grigore Pișculescu.
Povestirea tratează pactul cu diavolul si deșertaciunea
dorințelor omenești, blestemul acestea fiind temele surprinse in
nuvela.
Astfel, la inceputul nuvelei este descrisă moara lui Călifar, care
se află în preajma unei "păduri străvechi" si învecinată cu "un
pământ pietros, scorburos si plin de mărăcini, în care numai
necuratul trăgea brazda cu coarnele". Moara este văzuta ca un
loc infricosător,un loc în care stăpân este un demon. In acest
spatiu,un tânăr pe nume Stoicea va trai o experienta neobisnuita.

Torcătoarele povesteau, la sezători,despre morar că,in serile

de iarnă, "isi vânduse sufletul satanei pentru nu stiu cate veacuri
de viata" .Se mai spunea că, ciudatul morar îi procopsea cu
bogații cu care Diavolul a ispitit pe Domnul Hristos, pe cei care
veneau la el sa le ceara, dar ulterior, smintiti de bucurie, acestia
isi gaseau sfarsitul in oglinda neclintita a iazului morii.
Cum nimeni dintre cei aflati in viata nu vazuse moara "in
umblet",adică să o vadă mișcându-se, oamenii credeau ca este
folosita pentru nevoile Satanei: "Morarul măcina numai pentru
stapanu-său - Nichipercea -și cine stie pe ce vreme".
 Stoicea, un voinic ca un "stejar in port cu otel in brat" și "istet
cât vrei", este un copil orfan care traiește din mila bisericii,
păzind vitele gospodarilor din Alăutesti, pe vremea când era
foarte mic. El a fost crescut si tinut de preotul Radu aproape
șase ani, iar după moartea acestuia "crescuse pe la pragurile
tuturor".
Sărac și singur, după ce crește și ajunge la vârsta tinereții, a
pornit spre moara lui Călifar, un loc din mijlocul padurii despre
care oamenii din imprejurimi credeau ca este blestemat. Stoicea
avea dorința de a se căpătui și de aceea nu se teme să-și asume
orice risc.
Intr-o dimineață, după ce și-a slobozit cireada in luncă,
Stoicea a pornit spre miazanoapte, traversând padurea. Obosit
și "uns la inima" de parfumul unor flori, feciorul se culcă intr-o
poiană, urmând primul său vis, care pare real.
Morarul este chiar o ființă blestemată, care de trei sute de ani
slujeste diavolilor si care nu se poate elibera din mreaja lor decat
daca va fi ucis.
Astfel se facea că, Stoicea intra in moară si-i cere lui Călifar să-
l procopseasca prin puterea sa de vraci. Acesta îl refuză la
inceput, dar apoi il invitaă la masă si ii spune să se spele in iaz.
După ce se răcorește cu apa diabolizată, personajul cade intr-un
somn greu, al doilea vis mai profund, unde trăieste o viată de
om: se insoara cu Tecla, fiica boierului Rovin,dupa ce o salveaza
din ghearele unei ursoaice.Aceasta se indragosteste de Stoicea si
boierul este nevoit să i-o dea de soție.De acum viața fostului
văcar pare a fi senină,era fericit cu o soție și trei copii frumoși
" Si zilele lui Stoicea treceau voioase, pline, limpezi, dar repezi ca
unda pârâului de munte și ca visul" ,insâ treceau prea
repede,semn ca visul avea să se termine.
El se imbogățeste, capătă rang boieresc, însă o întâmplare
năpraznică are loc la casa lui,venirea tătarilor,fapt ce distruge
fericirea. In momentul in care totul pare sfârsit pentru el si pentru
familia lui, un vânt il azvârle inapoi, in moara lui Călifar. Stoicea
se trezește dar nu realizează că a fost un vis, ci este sigur că a
trăit cu adevarat și că toată fericirea i-a fost spulberată. Când îl
vede pe mos Călifar care recunoaște blestemul de trei sute de
ani și râde in hohote de efectul pe care apa din iazul morii il
avusese asupra lui Stoicea,acesta se înfurie și
il ucide pe morar cu ciomagul, împlinind blestemul.După uciderea
morarului, câștigat de lumea Iadului, Stoicea se aruncă în iazul
podit cu schelete umane, așa cum facuseră si alți căutători de
bogăție.
Mesajul textului -ispita bogatiei te duce la pierzanie

Mos Călifar este un personaj demonic si care i se daruise

Infernului cu trei sute de ani in urma.
El a fost răsplătit cu viață fără de moarte si rămăsese
neschimbat din vremea când bătrânii Alăuteștilor erau flăcăi.
Momindu-i pe cei dornici de "procopseală necurată", Călifar ii
trimite direct in Iad.
Semnificatii
Stoicea este un copil orfan- este o fiinta izolata, fara legaturi
de sange si prin aceasta e investit cu daruri magice, de
medium sau mistagog. Stoicea este un orfan gasit in usa bisericii,
destinat, asadar, sa traiasca o experienta exceptionala.
Aventura lui incepe de asemenea simbolic, cu drumul spre,
moara care trece printr-o padure, proba care se inscrie in
tema labirintului pregatitor pentru experienta exceptionala -
intrarea in moara vrajita. Drumul spre Califar are
semnificatia simbolica a imersarii unei lumi necunoscute,
Afirmatia - Prin padure nu erau poteci-, care avertizeaza in
legatura cu spatiul lipsit de repere, , labirintul este un loc de
initiere, de confruntare cu numeroase probe si semne

Calea este multa si anevoioasa, peisajul, personificat, ia parte

la incercarea eroului (un stejar lasa bratele noduroase si batrane
peste un norod de deditei), iar Stoicea este mai intai ostenit, apoi
sedus de noul univers (uns la inima de aleanul florilor) si in cele
din urma inviorat.
Prezenta figurilor de stil,epitetele amplifica impresia de joc al
ratacirii si puncteaza fiecare etapa a drumului; .
Expresia uns la inima de aleanul florilor pregateste, de
pilda, intrarea in somnul ritualic, iar imaginea capata
persuasiune in special prin secventa idiomatica (uns la
inima), plasticizanta, particularizatoare si unanim cunoscuta,
aflata insa intr-o antiteza subtila cu alta metafora populara, prin
care naratorul se sustrage unei motivatii clare a episodului care
cuprinde somnul din padure: Stoicea dormi un pui de somn.

Timpul povestirii intra de aici sub imperiul ambiguitatii

camuflate de falsul argument narativ; povestitorul delimiteaza
clar perioada de somn, dar printr-o expresie uzuala, pe cat de
imprecisa, pe atat de inadecvata pentru universul intunecat al
padurii: eroul doarme cat se taraste umbra de un stat de om.

Portretul lui Califar este realizat din doua perspective: cea mitica
(a mosnegilor din Alautesti) si a naratorului care povesteste
experienta lui Stoicea. Acesta este surprins de infatisarea
inofensiva a morarului si de bunavointa acestuia:
Pe pod, morarul freca piatra: barba siva, sprancene de muschi
uscat, nasul -cioc de cucuvaie. - Mai bun lucru, mos Califare!