Nuvela „ Moara lui Călifar” de Gala Galaction respectă
toate momentele subiectului , inclusiv incipitul. Incipitul este asemănător cu al unui basm în care ne este caracterizat sumar Moș Călifar deoarece răul poate avea mai multe înfățișări și ne prezintă Căpriștea , care se afla în spatele morii și care arată că moara se află într-un loc malefic „Căpriștea : un loc pietros , scorburos și plin de mărăcini , în care numai Necuratul trăgea brazdă cu coarnele” . Expozițiunea ne prezintă moara și împrejurările sale. Moara are conotații negative prin simbol al timpului care mistuie și macină lumea. Morarul ( Moș Călifar ) fiind asociat cu diavolul. Era înconjurată de un iaz și se afla lângă o pădure „ În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar”. Iazul era ca o oglindă ce oglindește invers iar pe fundul lui se aflau oasele celor care mergeau să se procopsească , așadar iazul reprezintă un mormânt. „ Atunci când Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei , apa fluera cum flueră un șarpe încolțit de flăcări; iar de subt făcău , se scurgea în spumegai de sânge” reprezintă faptul că moara măcina sufletele celor care ajungeau acolo. Tot în expozițiune ne este prezentat Stoicea , un voinic isteț , puternic însă „copil di flori” , fără mamă , fără tată a fost crescut până la vârsta de 7 ani de popa Radu însă după moartea acestuia , el a trăit din mila oamenilor. El nu putea să-și întemeieze o familie deoarece nimeni nu-l dorea de ginere pentru că el avea grijă de vitele oamenilor din sat. Mursa Paula clasa : a-9-a A În intrigă , cu gândul că nu are nimic de pierdut Stoicea hotărăște să meargă la moara lui Călifar ca să se procopsească. Desfășurarea acțiunii începe când Stoicea bagă vitele în luncă și pleacă spre moara. El se îndrepta spre miază-noapte adică spre întuneric , printr-o pădure labirint care nu avea poteci. După ce merse ceva timp Stoicea ajunse într-un luminiș unde se puse să tragă un pui de somn până când i-o veni soarele la ochi să-l trezească. După ce se trezii el plecă mai departe. Mai merse ce merse și văzu în fața ochilor moara lui Călifar. Când ajunse acolo morarul stătea pe pod și fereca o piatră. Podul simbolizează trecerea de la lumea normală la lumea întunericului iar Moș Călifar fereca defapt poarta spre lumea normală pentru ca Stoicea să nu mai aibă scăpare. Stoicea îi spune morarului de ce a venit la moară iar acesta îl trimite să se spele pe față în iaz. Spălatul pe față reprezintă începerea ritualului. Când se spala pe față Stoicea se trezește în pădure în mijlocul unei furtuni. Rătăcindu-se el vede o fata alergată de un urs și o salvează. Tatăl fetei îl răsplătește dândui mâna Teclei și averea sa. Trec câțiva ani iar Stoicea are 3 copii dar tătarii dau năvală în casa sa. În momentul în care tătarii sparg ușa Stoicea se trezește. Punctul culminant este momentul în care Stoicea se trezește lângă Moș Călifar și își dă seama că totul a fost doar un vis. În deznodământ Moș Călifar îl provoacă pe Stoicea să-l omoare „sunt afurisit să nu pot să mor decât omorât”. Stoicea îl omoară pe morar și își pune capăt zilelor. În opinia mea, „Moara lui Călifar” aduce în vorbă o realitate dureroasă. Și în zilele noastre oamenii caută cea mai ușoară cale pentru a obține ceea ce își doresc și nu se gândesc dacă aleg calea cea bună.