Moara lui Călifar

Gala Galaction
Tema textului: pactul cu diavolul

În opera “Moara lui Călifar” , tema textului constă în pactul făcut de Călifar , care este dornic să obțină un
câștig imens , cu diavolul , care are ca garanție chiar sufletul bătrânului. De asemenea , Călifar are
îndatorirea de a atrage cât mai multe suflete pentru cel viclean.

Repere spațiale – motive/simboluri:

Pădurea:

În text, spațiul nepopulat, greu accesibil este reperezentat de cealaltă margine a pădurilor și de lipsa
drumurilor: ”Prin pădure nu erau poteci…”. Spațiu al tenebrelor:”pământ pietros , scorburos și plin de
mărăcini ”.

Aceste două spații sunt componente ale pădurii străvechi:”se ținea minte în bătrânii satului”.

Încă de la începutul textului ni se prezintă că drumul prin pădure până la Moara lui Călifar este greu
accesibil , fapt ce evidențiaza rolul pădurii de a face legătura dintre lumea reala și fantastica: ”Prin pădure
nu erau poteci , Stoicea , mergea de-a-ntregul”;” Pe unde agurizarii înfrațeau prea strâns și încurcau”.

Iazul:

Iazul este un obiectiv principal al morii lui Călifar:”cât își aruncase un pumn din apa fermecată, diavolul
îl purta în șa , pe întinsul unui vac de om”.

Moara de apa:
În citatul „Și zilele lui Stoicea treceau voioase”, acțiunea petrcându-se în iluzia lui Stoicea , arată rolul de
ciclicitate al morii, trecerea timpului.

Moara poate fi asociată cu o fabrică satanică de unde reiese că zdrobirea grăunțelor este reprezentată de
măcinarea ființei umane.

Spațialitatea în opera fantastică:

 Spațiul credibil , dimensionat într-o evidentă notă verosimilă:

„În preajma unei păduri străvechi.”  ; „Agurizarii înfrațeau prea strâns și încurcau.”

Din citatele date se observă faptul că drumul pană la Moara lui Călifar este unul nepopulat și cu mici
obstacole.

Spațiul aventurii fantastice – situat , de obicei, la mare distanță de primul; marcat de “semene” pe care
doar cel inițiat le poate percepe:

„Însă Stoicea n-avea vreme să se prea gândească la trecutul lui , căci zilele îi treceau senine și repezi.”

„Dar iazul pare ca stă sub ea prea luciu și prea sloi.”

 „Îi suflă în față un vânt așa de tare că-l azvârli înapoi și-l dădu-i în vine.”

„Scoțându-i plini de apă și de murmur îi azvârli în obraji.”

Temporalitatea în literatura fantastică:

În text se evidențiază oprirea timpului , fapt sugerat prin adormirea lui Stoicea , dar în același timp , poate
fi vorba de regresul temporal indicat prin întoarcerea protagonistului în timp , pe parcursul visului său.

“După ce se spălă pe mâini , își făcu pumnii găvane , îi cufundă în iazul rece și scoțându-i plini de apă și
de murmur îi azvărli în obraji”

“A ce vis întârziat”; ”M-am păcălit cu socoteala mea , soarele până să-mi ajungă până la ochi și să mă
trezească , a tras pe mine țolul ist greoi și leocărit.”

Acțiunea:

 Planul credibil.
 Planul visului.
 Mijloace textuale de realizare a ezitării.

Planul credibil este reprezentat de drumul pe care Stoicea îl face spre moara lui Călifar: ”A doua zi când
soarele se învârtea și se suia , rotoghilă arsă în foc , pe dealul Alăuteștilor , Stoicea băgă cireada în luncă ,
aruncă pingeaua pe umăr , ciomagul pe pingea , și pieri într-un fluier , pe sub goruni.”; ”Prin pădure nu
erau poteci.”

În opinia noastră , Stoicea când ajunge la Moara lui Călifar , încă se află în planul credibil. Astfel ,
imediat după ce acesta s-a spălat pe fața cu apa iazului , apare planul visului care face transpunerea din
lumea reală în lumea imaginară: “A ce vis întârziat”; ”M-am păcălit cu socoteala mea  , soarele până să-
mi ajungă până la ochi și să mă trezească , a tras pe mine țolul ist greoi si leocărit.”

Mijloacele textuale ale ezitării sunt reprezentate de trecerea imperceptibilă , sugerată textual , de la un
plan la altul. Astfel cititorul își da greu seama de momentul în care aceasta se realizează.

Personaje:

 Personalul inițiator.
 Personajul experimentator.

În acest text personajul  inițiator este Călifar , care de la începutul textului face parte din lumea imaginară:
”Sunt trei sute de ani de când port în oase o viață blestemată , și sunt afurisit să nu pot să mor decât
omorât.” , el având un pact cu diavolul , iar personajul experimentator este Stoicea , care este atras în
acest tip de aventură fantastică , datorită faptului că era singur pe lume: ”nu tu tată”;”nu tu mamă”. De
asemenea , după ce acesta se confruntă cu experiența imaginară , nu se mai poate adapta regulilor
realului: ”Jivină drăcească , vreau să intru în iad , legat întru-te! Cu tine!”; ”Creierii vrăjitorului se sleiră
pe pod. Stoicea se duse pe zăgaz și , cu capul înainte , spintecă adâncul străveziu.”

Tema o constituie pactul cu diavolul, act care conduce la urmari dramatice.

Structura, universul operei:
Subiectul acestei opere este structurat in trei mari secvente.
  Astfel, naratiunea se deschide cu descrierea morii lui Califar (pomenita in titlu) - spatiul in care
un tanar pe nume Stoicea va trai o experienta neobisnuita.
Aflata in preajma unei "paduri stravechi" si invecinata cu "un pamant pietros, scorburos si plin
de maracini, in care numai necuratul tragea brazda cu coarnele", moara este pusa sub semnul
maleficului, apare ca un spatiu demonizat.

La aceasta contribuie si morarul despre care, in serile ge 訃 oase de iarna, torcatoarele povesteau,
la sezatori, ca "isi van-duse sufletul satanei pentru nu stiu cate veacuri de v/ata" (mitul lui
Faust). intr-adevar, din vremi uitate, acesta isi pas 負 rase infatisarea "sura" si privirea taioasa pe
care batranii de acum le cunoscusera pe vremea cand erau tineri.
Se mai spunea ca, ciudatul morar (in alianta cu stapanul sau, diavolul) ii procopsea cu bogatii pe
cei care veneau la el sa le ceara, dar ulterior, smintiti de bucurie, acestia isi gaseau sfarsitul in
oglinda neclintita a iazului morii.
Cum nimeni dintre cei aflati in viata nu vazuse moara "in umblet", oamenii credeau ca este
folosita pentru nevoile Satanei: "Morarul macina numai pentru stapanu-sau - Nichipercea -si
cine stie pe ce vreme".

  Cea de-a doua secventa a textului il prezinta pe tanarul Stoicea - personajul principal al nuvelei.
Voinic ("stejar in port, otel in brat") si destept ("istet cat vrei"), Stoicea este insa un paria!,
pazind vitele gospodarilor din Alautesti; pe vremea cand era foarte mic, Stoicea fusese abandonat
pe pragul bisericii din sat si tinut de preotul Radu aproape sase ani, iar dupa moartea
acestuia "crescuse pe la pragurile tuturor".

Lipsit de "radacini" si pierzand legatura cu sacrul, tanarul devine disponibil pentru experienta
faustica. Asa s-ar putea explica hotararea lui de a merge la moara lui Califar, pentru a se
imbogati.

Intr-o dimineata, dupa ce si-a slobozit cireada in lunca, Stoicea a pornit spre miazanoapte,
traversand padurea. Obosit si "uns la inima" de parfumul unor flori, feciorul se culca in 負 r-o
poiAna , schimband labirintul vegetal cu un labirint oniric; acum are loc primul sau vis, care pare
real: se facea ca tanarul ar fi ajuns la moara, ca-l gasise pe mos Califar si ca acesta ii promisese
ca-l va pricopsi. Invitat sa se spele cu apa din iaz, Stoicea simte racoarea stropilor aruncati pe
fata din causul palmelor si trece in al doilea vis.
Acum, se facea ca ploaia l-ar fi desteptat, el continuandu-si drumul, dar imaginile care se succed
apartin unui cosmar: pei 貞 ajul din alta lume, furtuna, navala animalelor care se risipesc in vai,
preced visul de imbogatire pe care i-l va darui SatAna .

Salvand-o de la moarte pe Tecla, fiica boierului Rovin, Stoicea devine omul de incredere si,
ulterior, ginerele acestuia. Viata fostului vacar pare a fi senina, doar scurgerea modificata a
timpului (" Si zilele lui Stoicea treceau voioase, pline, limpezi, dar repezi ca unda paraului de
munte si ca visul") indicand o iesire din realitate.

O intamplare napraznica (venirea tatarilor la mosia lui Stoicea) curma visul de fericire: cand
tanarul se trezeste, mos Califar radea in hohote de efectul pe care apa din iazul morii il avusese
asupra lui.
in ultima secventa, se pare ca Stoicea, dezmeticit, isi da seama ca se afla la moara.
Maniat si intelegand ca "procopseala" avusese loc numai in vis, tanarul il ucide, cu ciomagul, pe
morar si se arunca in iazul podit cu schelete umane. Dar daca si acesta este un vis?

Personajul principal este Stoicea.

In plan real, acesta este un tanar voinic si istet, dar "copil din flori" care "nu se putea
capatui in sat la el", avand o situatie sociala de paria.
Dorinta de a-si depasi conditia (relevata prin monolog inte 訃 ior) il face sa dea crezare
povestilor despre mos Califar si sa porneasca in cautarea lui. in acest moment, pactul
faustian era incheiat.

In planul simbolic, drumul prin padurea fara poteci (ca jungla demonica din mit) are drept
tinta taramul intunericului ("Punctul catre care se indrepta era miazanoapte").
Atras, prin magie, la intalnirea din vis, cu Diavolul, Stoicea ajunge la lacul-oglinda a carui
scara putreda constituie o poarta spre Infern.
Asa poate fi explicat gandul tanarului de a deveni un ucigas: "Mos Califar - un batran
harbuit! il scutur de zilele ce i-au-mai ramas dintr-o palma!"
Numai ca, in acest timp, mos Califar realiza o vrajitorie (frecand o piatra), menita sa-l
arunce pe Stoicea in al doilea vis.
Trezit de glasul de cucuvaie al lui Califar - Diavolul, tanarul intelege ca acesta isi batuse joc
de el (" il intalnise cu Tecla si cu boierul Rovin, il insurase, il imbogatise, il bo 虹 erise... si
suflase in visul lui ca intr-o besica, nimicindu-l").
Acum se pecetluieste pactul faustian, prin uciderea morarului.

Castigat de lumea Iadului, Stoicea se arunca in iaz, asa cum facusera si alti cautatori de
bogatie.
   Mos Califar este un personaj demonic si care i se daruise Infernului cu trei sute de ani in
urma.
Pentru aceasta fusese rasplatit cu viata fara de moarte si ramasese neschimbat din vremea
cand batranii Alautestilor erau flacai.
Momindu-i pe cei dornici de "procopseala necurata", Califar ii trimite direct in Iad.
   Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infatiseaza o modificare posibila a
frumosului.
Termenul provenind din cuvantul grecesc "phantasma" (plas 衫 uire, inchipuire), rezulta
ca fantasticul reprezinta ceea ce este creat de imaginatie, irealul.

In opera discutata, fantasticul tine de mit si de vis. Astfel, cei trei sute de ani pe care ii
numara Califar, prezenta diavolu 衍 ui in viata lui, oasele care intaresc zagazul morii (si
care apartin celor veniti aici dupa bogatii), visul lui Stoicea - toate reprezinta marci ale
fantasticului

Stoicea
„Moara lui Călifar” este o nuvelă scrisă de Gala Galaction (pseudonimul scriitorului Grigore
Pișculescu). Publicată pentru prima dată în anul 1903, opera prezintă tema pactului dintre om și
diavol. Aceasta este interpretată în manieră romantică de către autor, care creează, în opera de
față, o atmosferă mitică, de vis, care nu aparține realității noastre, deși cele două par a fi una și
aceeași.

Protagonistul nuvelei este Stoicea, un personaj masculin, individual, caracterizat atât în mod
direct, cât și indirect. Caracterizarea directă a personajului este realizată îndeosebi de către autor,
care schițează portretul fizic și moral al tânărului încă din debutul operei. Astfel, după
prezentarea succintă a morii lui Călifar și a misterului care o înconjura, autorul îl descrie pe
Stoicea: „Stejar în port, oțel în braț, isteț cât vrei”. Deși era voinic, puternic și inteligent, acesta
avea un statut social preca…