Kinderland

De Liliana Corobca

Publicat in 2013 Kinderland semnat de Liliana Corobca, prezintă un caz general al unei
fete, Cristina, din zona Moldovei dintr-un satuc sărac, a cărei griji de ,,copil” sunt transformate în
responsabilități de oameni mari. Părinții acesteia prezintă o situație tipică, adesea întâlnită în
zonele de rural unde părinții pleacă după ,,bani lungi”. Necesitatea o ,,împinge de la spate’’ pe
fetita în vârstă de doar 12 ani sa ia în mâini rolul de părinte, astfel devenind mama celor doi frați
mai mici.
Kinderland este cartea ce-și pune amprenta în biblioteca oricărui cititor prin structura sa
specifică de tip jurnal, emoționantă. Cristina prezintă mai mult decât vocea naratorului obișnuit
ce poartă cititorul de-a lungul experiențelor sale, ea semnifică vocile a sutelor, poate chiar
milioanelor de copii ce trec prin trauma despărțirii de părinți la vârste prea fragede. Totuși,
această carte are puterea aparte a sensibilizării și în cazul persoanelor care nu trec prin
„experiența unui părinte plecat”. Potrivită pentru toate vârstele, cartea pune cititorii pe gânduri
în legătură cu importanța în dezvoltarea emoțională a unui copil, indiferent de vârstă.
Personal, am citit această carte precum un jurnal propriu, uitat, lăsat printre cărțile ce
preocupă viitorul , ce mă fac sa uit de prezent și importanța acestuia. M-am regăsit, deci, în
Cristina , în acțiunile, trăirile și dificultățile întâmpinate la o vârstă poate prea fragedă, dar care o
vor pregăti și transforma într-o tânără descurcăreață, ce rezolvă lucruri care pentru alții pot
părea ,,grele”.
Cristina inspiră multă maturitate prin acțiunile sale, gospodărit, rol de mamă, de soră, de
profesor al celor mici. În ciuda greutăților, ea nu se plânge și este tratată de ceilalți precum un
adult. Cu toate acestea, se conturează subtil un conflict interior legat de întrebarea ce o frământă
dar pe care o ascunde “Ce a făcut ea pentru acestea?”
De asemenea, nu este exclusă sensibilitatea fetei. În timp ce citeam, simțeam în adâncul
personajului un gol profund. Golul părinților, poate inexistența unei îmbrățișări calde și tandre ce
să-i aline dorul lor, al unui ,,bravo” sau a unei mese calde pregătite așa cum știe ,,mami” mai
bine . Toate acestea, pot marca copilăria, sau îi pot provoca Cristinei ușoare ,,lipsuri” în
relaționarea cu oamenii/apropierea de aceștia din cauza încrederii nu foarte bine definite în
copilărie
În concluzie, relația copii- părinți , neprețuită de altfel, oglindește în mod firesc relația cu
ceilalți a copiilor de azi, adulților de mâine. Unică și specială, această relație își dovedește adesea
importanța când ne comfruntăm cu lipsa ei. Romanul inspiră tuturor cititorilor îndemnul de a
aprecia lucrurile mărunte pe care le avem, respeciv recunoștința pentru ele, precum compania
unei mamei sau a tatalui care, pentru alții, poate fi un lucru de mult pierdut.
-Savin Elena-Denisa-