VARLAM: E neschimbat ca înfăţişare, atâta doar că anii i-au cam pungit obrajii.(Oprindu-se în prag.) Să ştii că nu-i acasă. NICHITA: Ce te face să crezi? VARLAM: Dacă nu-i în colţişorul lui (arată biroul), slabă nădejde să fie. (Deschide uşa din dreapta, dispare o clipă, apoi se întoarce) Nu-i! NICHITA: Imi pare rău. VARLAM: (urcă şi apasă soneria de lângă fereastră) Poate că Ana e acasă. NICHITA: Cine e Ana? VARLAM: Nevastă-sa. NICHITA: Cum, e însurat? VARLAM: De zece ani. NICHITA: Mare minune! M-am gândit de multe ori la el, dar, să-ţi spun drept, nu mi l-am închipuit niciodată şef de familie. Chirică…cu nevastă. VARLAM: Si copii. NICHITA: Mare minune! (Fira intră în bucătărie) VARLAM: Coniţa e acasă? FIRA: Nu. E plecată în oraş. VARLAM: Şi boierul? FIRA: Dumnealui e la câmp. NICHITA: Au moşie? (Fira pufneşte şi-şi astupă gura ţărăneşte cu palma, apoi iese) VARLAM: Toanta a vrut să sună că Chirică e afară la alergări. Azi e zi de curse. Aşa e. NICHITA: Tot se mai ţine de ele? VARLAM: E marea lui slăbiciune; singura de altfel. Îţi aduci aminte? Noi strigam numele unui cal şi el îi spunea părinţii pe dinafară, când a alergat întâi, de câte ori a câştigat, pe ce distanţă şi cu jochei.
(G. Ciprian, Omul cu mârțoaga)
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:
1.Numește sinonime pentru cuvintele: înfățișare, nădejde, însurat, coniţa.
2. Menționează rolul cratimei în structura nu-i (acasă). 3. Precizează numărul de litere și de sunete din cuvintele: Chirică,slăbiciune. 4. Explică rolul prezenței în text a cuvintelor scrise între paranteze. 5. Formulează două idei principale/scundare din textul dat. 6. Explică, într-un enunț, care este marea slăbiciune a lui Chirică. 7. Care este modul de expunere folosit în text? Ce rol are? 8. Ce structură au operele dramatice? 9. Analizaţi următoarele cuvinte: curios, să ştii, lui, Ana, el, familie, dumnealui, curse, spunea. 10. Demonstraţi, în câteva rânduri, că textul de mai sus este un text dramatic.