Evaluare Națională

Sfârșitul Clasei a VIII-a

Anul școlar 2022 – 2023
Test 1
SUBIECTUL I. 70 puncte
Citește cu atenție fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1
Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre, pe când începusem
şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă rădica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşli, din târg drept peste
apa Neamţului; un sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi care se ţin tot de una: Vatra Satului, Delenii şi
Bejenii…Ş-apoi Humuleştii şi pe vremea aceea nu erau numai aşa un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi
răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre,
care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vătale în toate părţile; cu biserică frumoasă şi
nişte preoţi, şi dascăli, şi poporani ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.
Şi părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic şi cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce
mai de pomi s-au pus în ţintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streşinit cu şindrilă, şi ce chilie durată
s-a făcut la poarta bisericii pentru şcoală. Ş-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din
casă în casă, împreună cu bădiţa Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos şi voinic, şi
sfătuia pe oameni să-şi deie copiii la învăţătură.
Şi unde nu s-au adunat o mulţime de băieţi şi fete la şcoală, între care eram şi eu, un băiet prizărit,
ruşinos şi fricos şi de umbra mea.
Şi cea dintâi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii, o zgâtie de copilă ageră la minte şi aşa de
silitoare, de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii. Însă părintele mai în toată ziua da pe
la şcoală şi vedea ce se petrece…
Şi ne pomenim într-una din zile că părintele vine la şcoală şi ne aduce un scaun nou şi lung, şi după
ce-a întrebat pe dascăl care cum ne purtăm, a stat puţin pe gânduri, apoi a pus nume scaunului: Calul Bălan
şi 1-a lăsat în şcoală.
În altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală cu moş Fotea, cojocarul satului, care ne aduce dar
de şcoală nouă un drăguţ de biciuşor de curele, împletite frumos; şi părintele îi pune nume Sfântul Nicolai,
după cum este şi hramul bisericii din Humuleşti… Apoi pofteşte pe moş Fotea, că dacă i-or mai pica ceva
curele bune, să mai facă aşa din când în când câte unul, şi ceva mai grosuţ, dacă se poate… Bădiţa Vasile a
zâmbit atunci, iar noi, şcolarii, am rămas cu ochii holbaţi unii la alţii. Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în
toată sâmbăta să se procitească băieţii şi tetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învăţat peste
săptămână; şi câte greşeli va tace să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşeală
să-i ardă şcolarului câte un Sfânt Nicolai. Atunci copila părintelui, cum era sprinţară şi plină de incuri, a
bufnit de râs. Păcatul ei, sărmana!
- Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupâneasă – zise părintele de tot posomorât – să facem pocinog
Sfântului Nicolai cel din cui. Şi cu toată stăruinţa lui moş Fotea şi a lui bădiţa Vasile, Smărăndiţa a
mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mâinile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe
dânsa. Noi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi. Iar părintele, ba azi, ba mâine, aducând pitaci şi
colaci din biserică, a împărţit la fiecare, de ne-a îmblânzit, şi treaba mergea strună: băieţii schimbau
tabla în toate zilele, şi sâmbăta procitanie.
Nu-i vorbă, că noi tot ne făceam felul, aşa, câteodată; căci din băţul în care era aşezată fila cu cruce-
ajută şi buchiile scrise de bădiţa Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov, ş-apoi dă,
Doamne, bine! în lipsa părintelui şi a dascălului intram în ţintirim, ţineam ceaslovul deschis şi, cum erau
filele cam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele şi când clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci e suflete
prăpădeam deodată – potop era pe capul muştelor!
Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele, şi când le vede aşa sângerate cum erau,
îşi pune mâinile în cap de năcaz. Şi cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la bălan, şi a ne mângâia cu
Sfântul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muşte şi ale cuvioşilor bondari, care din pricina noastră
au pătimit.
Nu trece mult după asta şi într-o zi, prin luna lui mai, aproape de Moşi, îndeamnă păcatul pe bădiţa
Vasile tântul, că mai bine nu i-oi zice, să puie pe unul, Nic-a lui Costache, să mă procitească. Nică, băiet mai
mare şi înaintat la învăţătură până la genunchiul broaştei, era sfădit cu mine din pricina Smărăndiţei popii,
căreia, cu toată părerea mea de rău, i-am tras într-o zi o bleandă pentru că nu-mi da pace să prind muşte…
Şi Nică începe să mă asculte; şi mă ascultă el, şi mă ascultă, şi unde nu s-apucă de însemnat greşeli cu
ghiotura pe o draniţă: una, două, trei, până la douăzeci şi nouă. „Măi!!! s-a trecut de şagă, zic eu, în gândul
meu; încă nu m-a gătit dc ascultat şi câte au să mai fie!…” Şi unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea
ochilor şi a tremura de mânios… „Ei, ei! acu-i acu! Ce-i de făcut, măi Nică?” îmi zic eu, în mine. Şi mă uitam
pe furiş la uşa mântuirii şi tot scăpăram din picioare, aşteptând cu neastâmpăr să vie un lainic de şcolar de
afară, căci era poruncă să nu ieşim câte doi deodată; şi-mi crăpa măseaua în gură, când vedeam că nu mai
vine, să mă scutesc de câlăria lui Bălan şi de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi. Dar adevăratul
sfânt Nicolai se vede că a ştiut de ştirea mea, că numai iaca de intră afurisitul de băiet în şcoală. Atunci eu,
cu voie, fără voie, plec spre uşă, ies răpede şi nu mă mai încurc primprejurul şcoalei, ci o ieu la sănătoasa
spre casă.
(Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”)

Textul 2
Monica Andronescu: Să ne întoarcem în Iaşiul copilăriei tale.
Marius Manole: Copilăria… O, Doamne, ce de mult a fost! Iașii copilăriei mele… Am avut o copilărie foarte
fericită, părinții mei m-au ferit de probleme, n-aveam habar că se întâmplau în jur răutăți, minciuni, lucruri
rele. La mine era liniște.
Cum era cartierul în care locuiai?
Am stat în centru. Părinții mei s-au mutat în blocul Z1 când erau foarte tineri. Eu stăteam la etajul 5,
apartamentul 33. Era un bloc nou construit și în fiecare apartament exista un copil, dacă nu chiar doi, dacă
nu chiar trei… deci erau foarte mulți copii în tot cartierul, pentru că era tot cu blocuri noi, ca al nostru. Așa
că după școală ne întâlneam cu toții și începeam să ne jucăm, de la ora 3, până spre seară când se auzea
vocea mamei care mă chema acasă să mă uit la desene, să mănânc și să mă culc. De teme nu-mi aduc aminte.
Cartierul era lângă Palatul Culturii din Iași. Era foarte frumos, foarte aerist, o zonă verde foarte frumoasă.
Acum nu mai e verde… s-a construit între timp foarte mult.
Erau anii comunismului întunecat. Tu-ți aduci aminte foarte multă culoare…
Eu nu știam ce însemna comunismul. Pentru mine comunism însemna: „s-a băgat lapte”, sau „se dau
portocale”, ori „s-au adus pantofi”, ori „e gumă”.
Din blocul meu vedeam rampa de intrare în magazinul Moldova pe unde intrau toate camioanele cu produsele
noi. Orice era bun, pentru că în general nu exista nimic. Și când vedeam că intra camionul, alergam toți și ne
așezam la o coadă lungă și cumpăram orice se vindea, de la blugi de Pașcani până la gumă în formă de
țigaretă…
Deci ai stat la cozi?
Am stat la cozi, da. Mai ales la coadă la ouă. Coada la ouă era ceva foarte important. Mama mă trimitea la
coadă, pentru că ea n-avea timp, lucra în două ture. Și mi-aduc aminte odată că mi-a dat 100 de lei să mă
duc să cumpăr ouă, pe care eu de când am plecat de-acasă am știut c-o să-i pierd. Și i-am și pierdut, pentru
că, în timp ce eram la coadă, mă jucam cu copiii. N-aveam eu răbdare să stau acolo atâtea ore degeaba. Și
când am ajuns în față n-am mai avut bani să iau ouă și a urmat o porție zdravănă de bătaie.
Așadar, ai mâncat bătaie când erai mic?
Sigur că da. Și nu era așa o traumă cum e acum. La noi, bătaia era… o formă de alint, un pic mai agresivă,
dar nu era așa o mare supărare când ne băteau părinții. Adică știam că, dacă am greșit, trebuie să plătesc
cumva. Bine, eram și foarte șmecher. Aveam în dormitor un dulap și între dulap și perete era un spațiu, ori,
eu fiind foarte slab și foarte mic, încăpeam acolo. Și țipam „Tata meu nu mai fac!!! Nu mai da!!!” Dar, de
fapt, el dădea cu cureaua în dulap. Și așa făceam de fiecare dată, mă refugiam în colțul acela și ieșeam de-
acolo șmecher și ziceam: „Vai, tata, dar ce tare ai dat!”. Artist de mic…
(Marius Manole, „Episodul 1 – Copilăria”, www.ziarulmetropolis.ro)

A.

1. Notează numele a două personaje pe care le menționează Ion Creangă în amintirile sale. 2 puncte
Numele a două personaje pe care le menționează Ion Creangă în amintirile sale sunt: ,,bădița Vasile’’
și ,,Smărăndița popii’’.

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
La îndemnul cui „s-au pus ce mai de pomi în țintirimi”?
a) Nică
b) Părintele Ioan de sub deal
c) Bădița Vasile a Ilioaiei
d) Smărăndița Popii
Răspunsul: B

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Unde a copilărit actorul Marius Manole?
a) București
b) Brașov
c) Cluj
d) Iași
Răspunsul: D

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Ce era bătaia pentru Marius Manole?
a) „o formă de alint, un pic mai agresivă...”
b) „o formă de răzbunare, deloc necesară...”
c) „o formă de alint, deloc agresivă...”
d) „o formă de pedeapsă, necesară câteodată...”
Răspunsul:A

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile
din cele două texte date. 6 puncte
Textul 1
Enunțul Adevărat Fals
Ion Creangă a crescut în Humulești. X
Numele scaunului este „Smărăndița Popii”. X
Biciul poartă numele de „Moș Fotea”. X

Textul 2
Enunțul Adevărat Fals
Marius Manole a stat cel mai mult la coadă la lapte. X
Actorul știa ce este comunismul. X
Atunci când Marius era copil, obișnuia să se ascundă între perete
X
și dulap.

6. Precizează în două – trei enunțuri, mijlocul de caracterizare și o trăsătură morală a Smărăndiței Popii,
identificate în fragmentul următor: 6 puncte
„Şi cea dintâi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii, o zgâtie de copilă ageră la minte şi aşa de silitoare,
de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii. Însă părintele mai în toată ziua da pe la şcoală
şi vedea ce se petrece…”
O trăsătură morală a personajului Smărăndița o constituie faptul că este inteligentă. Mijlocul de
caracterizare este indirect și reiese din atitudinea ei față de școală. O secvență relevantă o reprezintă:
,,ageră la minte şi aşa de silitoare, de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii’’.

7. Prezintă, în minim 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o
secvență din fiecare text. 6 puncte
Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, îl constituie copilăria.
În primul text, Nică își amintește de Humulești și de cei dragi lui, dar, în mod special, de școală, de
biciul Sf. Nicolae, de Calul Bălan, de Smărăndița și de cum erau pedepsiți elevii pentru greșelile ce le
comiteau.
În cel de-al doilea fragment nonliterar, se prezintă un interviu cu Marius Manole în care vorbește
despre copilăria lui din perioada comunismului, cum era responsabilizat de părinți să stea la coada cu
ouă sau cum era pedepsit de tatăl său.

8. Crezi că este important să ai grijă de bani? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând
textul 2. 6 puncte
Consider că este important să ai grijă de bani, având în vedere faptul că pot fi limitați și să fie gestionați
fix pentru anumite bunuri materiale.
Oricine merită să prețuiască banii, să aibă grija lor și să nu îi piardă.
De exemplu, așa cum reiese din textul 2., Marius Manole își amintește că a pierdut banii în timp ce se
juca cu unii copii la coada de ouă, iar când a ajuns acasă acesta a fost sancționat pentru neatenție.
9. Asociază fragmentul din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă cu un text din literatura română, studiat
la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o temă comună, prin referire la
câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte

Ideea fragmentului ,,Amintiri din copilărie’’, de Ion Creangă, mă trimite cu gândul la opera ,,Hronicul
și cântectul vârstelor’’, de Lucian Blaga.
O temă comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă copilăria.
În textul-suport, Nică își amintește de Humulești, de oamenii dragi de acolo, de pedepsele pe care le
primeau de la dascăl la școală și de relația strânsă pe care acesta o avea cu Smărăndița popii.
În opera lui Blaga, poetul evocă primii ani ai copilăriei, care au fost decisivi pentru dezvoltarea lui, dar
și jocurile și relațiile strânse dintre copii în satul Lancrăm.
B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

În cuvintele subliniate în enunțul „Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile
noastre” există, în total:
a) 7 diftongi
b) 6 diftongi
c) 8 diftongi
d) 10 diftongi
Răspunsul:A

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Cuvintele subliniate în enunțurile „Am stat în centru” și „Aveam în cameră un dulap”, sunt în ordine:
a) complement direct în cazul acuzativ, circumstanțial de loc în cazul genitiv;
b) circumstanțial de loc în cazul acuzativ, complement direct în cazul acuzativ;
c) apoziție în cazul dativ, circumstanțial de loc în cazul acuzativ;
d) circumstanțial de loc în cazul acuzativ, complement indirect în cazul dativ;
Răspunsul: B

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Sensul structurii „un holtei zdravăn” este:
a) un bărbat bine
b) un bărbat fericit
c) un bărbat obosit
d) un bărbat necăsătorit
Răspunsul: D

4. Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Omonimul cuvântului subliniat din enunțul „până la gumă în formă de țigaretă” este corect utilizat în
propoziția:
a) El a mestecat gumă în timpul orei.
b) Nimeni nu a folosit guma în timpul testului.
c) Guma are aromă de căpșuni.
d) Acesta a fost nerușinat și a scuipat guma pe jos.
Răspunsul: B

5. Rescrie fraza următoare, trecând verbele și pronumele la persoana a III-a, singular. 6 puncte
„Eu nu știam ce însemna comunismul.”
El/Ea nu știa ce însemna comunismul.
6. Alcătuiește un enunț în care un substantiv în cazul acuzativ din secvența: „care era îngrădit cu zăplaz de
bârne”, să aibă funcție sintactică de nume predicativ. 6 puncte

Substantivul în cazul acuzativ: cu zăplaz

Enunțul: Acestea sunt zăplazuri.

7. Transcrie propozițiile din următoarea secvență, precizând felul acestora: „Mama mă trimitea la coadă,
pentru că ea n-avea timp, lucra în două ture.”. 6 puncte

,,Mama mă trimitea la coadă’’-propoziție principală;

,,pentru că ea n-avea timp’’-propoziție subordonată circumstanțială de cauză;
,,lucra în două ture’’-propoziție subordonată circumstanțială de cauză.

8. Enunțurile următoare reprezintă mesajul trimis de un tânăr pe o rețea socială.

Rescrie-le, corectând greșelile de orice natură! 6 puncte
Ieu vroiam să citesc cartea „Amintirile din copilărie” scris de Ion Creangă, da părinți mei au zis că nu are
rost că eu oricum o să rămân repetent.
EU VOIAM să citesc cartea ,,AMINTIRI din copilărie’’, scrisă de Ion Creangă, DAR PĂRINȚII mei
au zis că nu are rost că eu oricum o să rămân repetent.

SUBIECTUL AL II-LEA. 20 puncte

Scrie o compuenere de cel puțin 150 de cuvinte, în care să povestești o amintire marcantă din copilăria
ta.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1
punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea
exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct;
lizibilitatea – 1 punct);
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar
în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Într-o după-amiază însorită de vară, în mijlocul vacanței mele, am trăit o experiență de neuitat în
copilăria mea. Aveam doar 10 ani și mă jucam cu prietenii mei în curtea din fața casei noastre. Eram o
gașcă veselă și plină de energie, mereu în căutarea aventurii.

Într-un colț al curții se înălța un pom imens, cu crengile sale întinse și frunzele dese. Pomul acela era o
comoară pentru noi, un loc în care ne puteam ascunde și puteam visa la orice. În acea zi, am hotărât să
construim un mic adăpost în vârful pomului. Ne-am urcat pe treptele naturale create de ramuri și am
început să legăm între ele crenguțe și frunze pentru a forma un acoperiș.
Cu fiecare creangă pe care o atașam, adăpostul nostru devenea din ce în ce mai stabil. Atmosfera era
plină de voie bună și zgomot de copii veseli. După câteva ore de muncă istovitoare, adăpostul nostru a
fost gata. Eram mândri de realizarea noastră și plini de nerăbdare să-l testăm.

Am urcat cu toții în adăpost și am privit de acolo de sus panorama curții noastre. Era o senzație
incredibilă de libertate și de aventură. Ne-am simțit ca niște cuceritori care descopereau teritorii noi.
Privind în jos, ne-a venit o idee îndrăzneață: să facem o tiroliană între pom și gard.

Cu inima bătând de nerăbdare, ne-am pregătit să coborâm cu viteza fulgerului pe tiroliană improvizată.
Unul câte unul, am prins frânghia și ne-am lăsat purtați într-o cursă amețitoare. Vântul îmi bătea în
păr și râsetele noastre răsunau în toată curtea.

După ce am încercat de mai multe ori aventura cu tiroliana, s-a lăsat seara și am coborât din pom. Eram
epuizați și plini de zgârieturi și vânătăi, dar zâmbetul de pe fețele noastre era dovada fericirii pe care
am trăit-o în acea zi.

Această amintire marcantă din copilăria mea mi-a arătat că orice vis sau aventură este posibilă atunci
când ești înconjurat de prieteni adevărați. Pomul acela a devenit un simbol al libertății și al imaginației
noastre și, de fiecare dată când trec pe lângă el, amintirea acelei zile minunate mă încarcă cu energie și
cu fericire.