Subiectul I

A.1. Două acțiuni pe care Necunoscuta este tentată să le facă, din cauza plictiselii sunt: să urle și să fugă.
2. c)
3. b)
4. d)
5. Adevărat, Fals, Adevărat, Fals, Adevărat, Adevărat.
6. Rolul dialogului, în textul-suport, este de a dinamiza acțiunea. De asemenea, acesta asigură modalițățile indirecte de caracterizare a personajelor.
7. Un element de conținut, la nivelul celor două texte, îl constituie spațiul cosmic.
În primul fragment, Necunoscuta poartă o discuție cu un Profesor despre Ursa Mare, a stelelor și a planetelor, ajungând să afle cum o cheamă pe tânără.
În cel de-al doilea text nonliterar, sunt prezentate informații despre activitățile unui club de vară, dedicat unor copii, ce au ca temă domeniul astronomiei.
8. Consider că participând la cluburi de vară, copiii și adolescenții își lărgesc orizontul de cunoaștere, având în vedere faptul că pot descoperi activități
care să-i pasioneze și își pot da seama de ceea ce vor dori să urmeze pe viitor în cariera lor.
Orice copil are posibilitatea de a participa la o serie de activități, care să-l ajute să se dezvolte atât emoțional, cât și educativ. De exemplu, așa cum
reiese din textul-suport 2., clubul de vară ,,Exploratorii’’le dă posibilitatea copiilor înscriși să participe la o sesiune de activități interactive, dezvoltându-
le abilitățile pentru domeniul astronomic.
9. Ideea fragmentului ,,Steaua fără nume’’, de Mihail Sebastian, mă trimite cu gândul la opera ,,Vrem să vă dăruim câte o fereastră’’, de Matei Vișniec.
Valoarea culturală comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă interesul pentru menținerea unei pasiuni, specifice unui anumit domeniu.
În textul-suport, un profesor își exprimă admirația pe care o are pentru anumite corpuri cerești către o Necunoscută, determinând-o să devină foarte
curioasă de cunoștințele bărbatului.
În opera lui Vișniec, trei prieteni, elevi, cu pasiuni diferite, vor să le povestească spectatorilor cum a început totul. De asemenea, se observă și interesul
copiilor pentru carte, dar și faptul că nimeni nu se pierde într-o bibliotecă, iar acestea rămân ferestre deschise către cunoaștere.
B. 1. a)
2. b)
3. b)
4. c)
5. ,,muzeul’’-cazul nominativ;
,,al Hărților’’-cazul genitiv;
,,la programul’’-cazul acuzativ.
6. I-am dat ușii o nouă vopsea.
Ce frumos e bradul!
7. Nu am fost încurajat de nimeni să îmi urmez pasiunea.
8. Dragi copii, membrii fondatori ai cercului de astronomie vă invită să participați la ultimele activități dedicate sărbătoririi a cinci ani de la înființare.

Subiectul al II-lea
Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervențiile, prin dialogurile și prin monologurile interpretate de actori, pe baza cărora
se conturează conflictul care declanșează subiectul dramatic. Caracterizarea acestuia se realizează gradat de-a lungul actelor și al scenelor, atât în mod
direct, prin indicațiile scenice sau din perspectiva altor personaje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin mimică, prin mișcarea scenică
sau relația cu ceilalți actanți.
Profesorul este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului fragmentar ,,Steaua fără nume’’, de Mihail Sebastian, el fiind un bărbat
pasionat de astonomie și este surprins în momentul în care poartă un dialog cu o fată necunoscută cu și despre anumite corpuri cerești de care se simte
fascinat.
Trăsătura dominantă a Profesorului o constituie răbdarea și reiese din explicațiile detaliate pe care i le oferă fetei: ,,cerul e plin de semne și de chemări,
ca și cum de pe o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s-au văzut niciodată, se caută, se cheamă’’ sau ,,pentru că nicio stea nu se abate
niciodată din drumul ei’’.
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior și se declanșează în momentul în care fata devine din ce în ce mai curioasă și îl întreabă pe bărbat
despre viziunea asupra corpurilor cerești, reieșind și o confruntare de gânduri și de idei ce nu sunt asemănătoare.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirectă a personajului. Profesorul este, în egală măsură, ironic: ,, Ești nenorocită
în viață? Foarte nenorocită?’’, implicat în a răspunde cât mai detaliat ,,auzi cum freamătă păduri și oceane-fantastice păduri și fantastice oceane’’,
având și emoție nostalgică atunci când detaliază, dar este și un bun cunoscător al elementelor naturii ce îl înconjoară. Este încântat în momentul în care
află cum o cheamă pe necunoscută: ,,Mona! Ce nume frumos! Parcă ar fi un nume de stea... Dar e un nume de stea (...)’’, având în vedere că acest
prenume se leagă de pasiunea lui, astronomia.
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor elocvente pentru modul în care dramaturgul a intenționat să creeze personajul,
care prinde viață prin interpretarea actorului în fața publicului. Acestuia îi este surprinsă tonalitatea vocii: ,,Cu o schimbare de ton, privind-o’’, dar și
modul lui de gândire, care pare să fie profund: ,,străbătut de un gând revelator’’.
Felul în care relaționează cu Mona este definitoriu pentru portretul moral al personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict exterior ,,Ce este
asta?/Știu eu? Un tren. Un tren de noapte/ Poate trenul meu...’’.
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului Profesorul, admir generozitatea, valoare morală cu care mă identific, cu care
rezonez și pe care o consider esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, și eu dau dovadă de această valoare morală atunci când unii prieteni
doresc să descopere lucruri pe care eu deja le cunosc.
Profesorul este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană
reprezentată de tipul omului pasionat de domeniul astronomiei și tipul omului inteligent și demn de urmat.

Subiectul I.
A.1. Două termeni din câmpul lexical al școlii sunt: ,,bancă’’ și ,, profesoara’’.
2. b)
3. a)
4. b)
5. Adevărat, Fals, Fals, Fals, Adevărat, Adevărat.
6. O primă trăsătură a textului narativ o constituie prezența naratorului, care este subiectiv și personaj, fiind semnificativi indicii morfologici:
pronumele personal la persoana I ,,îmi’’ și verbul la persoana I ,,aruncam’’. De asemenea, o a doua caracteristică o reprezintă prezența
personajelor: personajul-narator, Gianina, profesoara și elevii.
6. Un element comun, la nivelul celor două texte, îl constituie atitudinea elevilor la școală și relațiile dintre aceștia.
În primul fragment, o fetiță își amintește de colega ei Gianina, care întâmpină probleme la disciplina limba și literatura română, însă este
sprijinită moral de către profesoară, ajungând să recite o poezie și să fie felicitată pentru performanță.
În cel de-al doilea text-nonliterar, se evidențiază comportamentul pe care elevii îl au în școală și obligația instituțiilor de a organiza grupuri
de acțiune antibullying, având rolul de a promova exemple adecvate în atitudinea elevilor.
8. Consider că este important să se creeze în școli grupuri de acțiune antibullying, având în vedere faptul că mulți elevi nu cunosc codul bunelor
maniere și au nevoie de un sprijin pentru a ști să adopte atitudini civilizate în timpul orelor pe care-l petrec unii cu alții la școală.
Orice unitate de învățământ ar trebui să organizeze aceste grupuri pentru a promova exemplele pozitive în ceea ce privește comportamentele
elevilor. De exemplu, așa cum reiese din textul nonliterar 2., această acțiune ar merita să fie principalul obiectiv al unei școli, întrucât elevii ar
deveni responsabili, ar conștientiza importanța modelelor comportamentale și acest fenomen s-a diminua enorm.
9. Ideea fragmentului din ,,Negresa’’, de Simona Goșu, mă trimite cu gândul la opera ,,Prietenul meu’’, de Ioana Pârvulescu.
Valoarea morală, la nivelul celor două texte o constituie generozitatea.
În textul-suport, o fetiță, pe nume Gianina, întâmpină probleme la gramatică, însă este sprijinită moral de doamna profesoară, care devine
generoasă, întrucât aceasta reușește să învețe o poezie și să-i impresioneze pe toți, ea fiind apreciată pentru interesul de a se autodepăși.
În opera Ioanei Pârvulescu, la prima oră de istorie, cățelul lui Bogdan Latră, iar doamna profesoară îl dă afară pe Adi, colegul de bancă al
acestuia. Bogdan recunoaște că el a adus câinele și își dă seama că Adi este cel mai bun prieten datorită generozității de care dă dovadă în
acele momente.
B. 1. a)
2. b)
3. c)
4. c)
5. ,,ne’’-pronume reflexiv;
,,toți’’-pronume nehotărât;
,,nimic’’-pronume negativ.
6. Pantoful păpușii s-a pierdut.
Vorbim despre campanie?
7. Campania ,,Dreptul la pauză” a fost lansată de către Organizaţia Salvaţi Copiii.
8. Nu trebuie să EXISTE VREO diferență între COPIII tăcuți și cei vorbăreți, FIINDCĂ NICIUNUL nu este INFERIOR celorlalți.
25 noiembrie 202
Dragă jurnalule,
Te rog să mă scuzi că nu ți-am mai scris în ultima vreme, însă am fost tare ocupat, dacă îmi vei permite, desigur, îți voi povesti ce am mai
făcut în ultima vreme.
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am petrecut la școală. Era o zi frumoasă de septembrie, cam
de atunci, jurnalule, nu mai știi ce s-a întâmplat cu mine, Ne pregăteam de ora de limba și literatura română. Cu toții eram curioși de noua
lecție pe care doamna profesor urma să ne-o predea.
Deodată, ceva s-a petrecut. Să fi fost posibil așa ceva?
Doamna profesor a apărut însoțită de poeta Ana Blandiana. Nu ne venea să credem. Abia atunci am înțeles că ora va fi dedicată poeziei
contemporane. Ne-a rugat să facem liniște și să o ascultăm …

Subiectul I
A.1. Doi termeni din câmpul lexical al scrisului sunt: ,,penița’’ și ,,cerneala’’.
2. d)
3. c)
4. Strămoșul stiloului de astăzi datează din Antichitate.
5. Fals; Fals; Fals; Adevărat; Adevărat; Fals.
6. O trăsătură morală a personajului-narator o constituie inocența/neîncrederea în sine/timiditatea. Mijlocul de caracterizare este indirect și
reiese din acțiunea acesteia. O secvență ilustrativă o reprezintă: ,,nu știam ce secret aș putea să pun pe hârtie (...) neștiind exact dacă nu încalec
literele și rândurile’’.
7. O temă comună, la nivelul celor două texte, o constituie scrisul.
În primul text, se evidențiază efortul unei fetițe de a scrie corect și ordonat, fiind în clasa a doua, ea se dovedește a fi neîncrezătoare și stângace,
comparativ cu ceilalți copii mai mari.
În cel de-al doilea fragment nonliterar, se prezintă originile instrumentului de scris, care datează încă din Antichitate.
8. Consider că jocurile organizate în familie pot face învățarea mai ușoară, având în vedere faptul că cei apropiați apelează la emoție și la
cunoașterea capacității de înțelegere a celui care este implicat în procesul studiului.
Orice copil are nevoie de sprijinul și de încrederea familiei în procesul de învățare, fie scrisul, fie cititul. Așa cum reiese din textul-fragmentar
,,Inocenții’’, de Ioana Pârvulescu, fetița se dovedește a fi neîncrezătoare în puterile sale intelectuale, însă metoda jucăușă pe care Tanti o
găsește, îi dă încredere, ajungând să noteze cuvinte cu stiloul a cărui cerneală era invizibilă.
9. Ideea fragmentului ,,Inocenții’’, de Ioana Pârvulescu, mă trimite cu gândul la opera ,,Matilda’’, de Roald Dahl.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru procesul permanent de învățare.
În textul-suport, o fetiță începe să descopere prin ezitarea sa, frumusețea scrisului, însă îi este greu să parcurgă acest proces, dar pare să aibă
sprijinul membrilor familiei sale, încât Tanti o laudă pentru cuvintele notate.
În opera lui Dahl, Matilda este dornică să citească enorm și să învețe, în ciuda faptului că părinții nu o sprijină, însă fetița, în final, va fi
abandonată de familia ei și va rămâne cu domnișoara Honey, ajutând-o să se dezvolte intelectual și să o sprijine să citească oricât dorește.
B. 1.d)
2. a)
3. c)
4. c)
5. Ai vrea să nu mai fii total banal, cum ești acum...
6. Stiloului nu-i trebuie cerneală.
Ce vrei?
7. În opinia mea elevii preferă pixul/ sau doresc a scrie cu stiloul/.
8. Primul pas pe care trebuie să-l parcurgem este să reflectăm pentru puțin timp la ceea ce reprezintă ființele dragi în viața noastră, cum le
putem valorifica personalitățile, unicele caracteristici, aspirațiile și dorințele.
Subiectul al II-lea
Cu bucurie în suflet, îmi aduc aminte și acum de ziua în care m-am înscris la un concurs de creație literară cu tema ,,Povești de Crăciun cu
părinți și copii’’. Am decis să o înscriu și pe mama.
A sosit ziua cea mare și eu aveam emoții puternice. Școala la care am ajuns parcă mirosea a sărbătoare de iarnă, fiind cea mai primitoare din
câte văzusem până atunci. În timp ce așteptam cu mama mea să intrăm în sală, o doamnă cu părul castaniu, lung și buclat, cu ochii mari și
albaștri, precum culoarea zorelelor, ne aștepta cu mare drag să ne cunoască. Era îmbrăcată cu o rochie roșie asemănătoare macului și trupul
zvelt ce impresionau privirile celor prezenți la concurs. (secvență descriptivă)
În vreme ce stăteam liniștiți, un lucru s-a întâmplat. Cum era posibil așa ceva?
Pe hol, am zărit-o pe Ana Blandiana, o poetă contemporană dragă sufletului meu. Abia atunci am înțeles că va face parte și dumneai din
comisie. Concursul a început și aveam de redactat o povestire în familie, care s-a petrecut de Crăciun. Aveam la dispoziție o oră, apoi împreună
cu părintele n…

Subiectul I
A.1. Doi termeni din câmpul lexical al familiei sunt: ,,bunica’’ și ,,nepoții’’.
2. a)
3. c)
4. a)
5. Adevărat, Fals, Fals, Fals, Fals, Adevărat.
6. Tipul de narator este obiectiv, întrucât narațiunea se realizează la persoana a III-a. O secvență sugestivă o reprezintă: ,,Omul pleca grăbit’’,
relevantă fiind utilizarea verbului la persoana a III-a ,,pleca’’.
7. Un element de conținut, la nivelul celor două texte, îl constituie relația dintre bunici și nepoți.
În primul fragment, bunica Safta are grijă de nepoții copiilor și a vecinilor ei, fiind foarte atentă și grijulie cu aceștia, cu toate că are o vârstă
înaintată, își arată dragostea față de cei mici.
În al doilea text nonliterar, sunt oferite informații despre modul în care prezența bunicilor în viața nepoților este benefică din toate punctele
de vedere și îi ajută să depășească momentele dificile, chiar și din perspectivă psihologică.
8. Consider că este important să fii recunoscător celor care au contribuit la educația ta, având în vedere faptul că au răspuns nevoilor materiale
și au știut cum să gestioneze anumite probleme din viața ta, ajutându-te să fii bine și să depășești momentele dificile.
Orice copil sau adolescent este dator să se comporte civilizat și cu respect față de cei care l-au ajutat în formarea educației și a
comportamentului. De exemplu, așa cum reiese din textul 1., bunica Safta este la o vârstă înaintată, însă acesta detaliu nu o oprește din a ști
cum să îi educe pe nepoți și cum să le aibă grija atunci când au nevoie, deși erau mulți, iar părinții îi sunt recunoscători pentru efortul depus.
9. Ideea textului ,,Bunica Safta’’, de Ion Agârbiceanu, mă trimite cu gândul la opera ,,Bunicul’’, de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru relația dintre bunici și nepoți.
O valoare morală comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă generozitatea/dragostea bunicilor față de nepoți.
În textul-suport, bunica Safta, deși este în vârstă are grijă de toți nepoții ei și de copiii vecinilor, oferindu-le ceea ce au nevoie micuții, arătându-
și dragostea într-un mod aparte.
În opera lui Barbu Ștefănescu Delvrancea, un băiat și o fetiță se bucură enorm de dragostea bunicului, ce îl încalecă de fiecare dată, atunci
când merg la el, unul pe un genunchi, altul pe celălalt, începând să se joace, să-i asculte poveștile acestuia și să fie încântați că sunt împreună.

B. 1. b)
2. a)
3. b)
4. d)
5. ,,nu era’’-imperfect;
,,poate’’-prezent;
,,vor cunoaște’’-viitor standard.
6. Ochelarii bunicii nu se află pe masă.
Pisica este foarte frumoasă.
7. Mergem la mare deci ne distrăm.
8. I-AR PLĂCEA și ei să vină la REPETIȚII cu noi ,dar nu are cine să o aducă și nu vrea să vină cu CEILALȚI COPII.
Subiectul al II-lea
Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița, care pune în funcțiune întreg mecanismul narativ,
el constituind o modalitate de evidențiere a viziunii despre lume a autorului.
Personajul bunica Safta ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară ,,Bunica Safta’’, de Ion Agârbiceanu , deoarece este
prezent pe tot parcursul acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său .
,,Bunica Safta’’ de Ion Agârbiceanu este o operă epică în care autorul pune în lumină dragostea unei bunici față de nepoți și față de cei dragi
de care are grijă.
Bunica Safta este personajul principal al acestui text fragmentar, deoarece autorul îi evidențiază comportamentul acesteia în raport cu celelalte
personaje. Încă de la început, naratorul obiectiv îi oferă informații despre statutul social. Aceasta este o văduvă de zece ani, care împlinea la
Sfânta-Maria-mare, șaptezeci şi cinci de ani.
Trăsăturile bunicii Safta sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, ce reiese din limbaj, comportament,
relațiile cu alte personaje și întâmplările la care participă.
Aici, bunica Safta este surprinsă în momentul în care ajunsă la bătrânețe are grija nepoților săi, dar și de copiii vecinilor ei.
Portretul fizic al personajului este realizat în mod direct de către naratorul obiectiv, care reușește să-i surprindă elementele portretului fizic:
,,femeie înaltă, uscățivă, iute în mişcări’’, ,, subţire şi frumoasă’’, ,,tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca
odinioară’’, evidențiindu-se frumusețea aparte pe care nu orice femeie de vârsta ei ar fi putut să o aibă.
Personajului i se conturează și un portret moral, realizat prin mai multe mijloace de caracterizare. În mod direct, bunica Safta era ,,neodihnită
la lucru, pornită spre mânie repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs’’, sugestie a faptului că nu era o femeie
răutăcioasă, care să poarte dușmănie. Tot direct, aflăm de la narator că aceasta a adus ,,în lume cinci copii: patru băieţi şi o fată’’. Totodată,
,,începea să fie mai uitucă, greșea adeseori la numărat când trecea de zece, amesteca numele nepoților, îi lua pe unul drept altul, uita căruia i-
a dat de mâncare şi căruia nu’’, arătând faptul că odată cu trecerea timpului omul este supus schimbărilor.
Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin procedeele indirecte. Comportamentul personajului îi reliefează bunătatea și grija cu care
este înzestrat omul simplu, dorind să fie alături de nepoți și de copiii vecinilor ei: ,,le venea la îndemână celorlalţi să-i lase ei copiii când
mergeau la lucru şi să-i ia când se întorceau seara.’’. Este atentă la detalii și nu dorește să greșească trăiestuțele nepoților cu mâncare: ,,Bătrâna
le punea în rând, una după alta, cum veneau copiii, să ştie care a cui este, pentru că trăistuțele tare semănau una cu alta. În unele erau merinde
mai multe, în altele mai puţine, după numărul nepoților.’’ Din limbajul acesteia reiese o ușoară ironie a bunicii, izvorâtă din inteligența cu
care era înzestrată: ,,-Văd că i-ai adus! Da’ le-ai pus în traistă?...- Să le fi pus destul, că pe ăștia cu greu îi saturi. O să-mi mănânce şi urechile.
‘’, grija acesteia de nu le lipsi nimic copiilor. Trăsătura dominantă este bunătatea, urmată de grijă, care reies din relațiile cu celelalte personaje:
nepoții, copiii vecinilor și fiii ei.
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului bunica Safta, admir grija, valoare morală cu care mă identific, cu care
rezonez și pe care o consider esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, sunt grijuliu față de cei apropiați, care se află în nevoi și îmi
cer ajutorul atunci când consideră.
Așadar, autorul Agârbiceanu vrea să contureze un anumit tip de personaj și să ilustreze o calitate umană, bunătatea omului simplu,
portretizată în personajul bunica Safta