Călin (File din poveste)

VII
Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură*;
Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.
De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,
Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată,
Tristă-i firea, iară vântul sperios vo* creangă farmă –
Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. […]
VIII
De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic,
Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul* prăvălatic,
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul* din răstoace*,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici, albaștri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare
A popoarelor de muște sărbători murmuitoare.
Mihai Eminescu, Călin (File din poveste), fragmente

*iezătură – baraj construit pentru a opri apa și pentru a forma un iaz

*vo – vreo
*tăpșan – loc neted, înclinat, mai ridicat; pantă
*prund – pietriș mărunt, amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe
malul apelor
*răstoacă – loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă
Să începem!
Mesajul este o idee mai importantă care se desprinde text, având legătură cu
un aspect fundamental de viață. De pildă, mesajul unui pastel are legătură cu
ideea de frumusețe a naturii. În primul paragraf, putem explica noțiunea de
mesaj al textului poetic:
Mesajul unui text liric reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, pe
care cititorul, călăuzit de vocea poetică și de limbajul artistic, este invitat să
o descopere din perspectivă proprie.
În următorul paragraf trebuie să precizăm care este mesajul textului:
Mesajul fragmentului selectat din „Călin (File din poveste)” de Mihai
Eminescu este unul profund, ce gravitează în jurul ideii de frumusețe și de
plenitudine a naturii, care vibrează la trăirile interioare ale eului poetic.
Odată formulat mesajul textului, putem trece la prezentarea celor două
elemente componente ale peisajului.

(1)Un prim element al cadrului natural îl reprezintă luna, astrul tutelar,

prin al cărei har pădurea devine un un spațiu protector, un paradis terestru
ce permite ieșirea poetului din realitatea imediată și intrarea într-o stare
onirică: „De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, / Își
deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată”.
(2)Un alt element al peisajului îl reprezintă trunchii „vecinici”, ca niște
santinele ale pădurii, care par că suspină cu glasurile lor fermecate,
întregind paleta armoniilor muzicale ale codrului: „Pare că și trunchii
vecinici poartă suflete sub coajă, /Ce suspină printre ramuri cu a glasului
lor vrajă.”.
Mai sus putem alege oricare alt element al decorului: iarba de lângă izvoară,
care, în lumina caldă a lunii, „pare de omăt”, sugerând un tabou plin de
armonie și culoare sau florile albastre/izvoarele zdrumicate ș.a.
În continuare, ne vom referi la limbajul artistic și vom interpreta două figuri
de stil diferite, relevante pentru mesajul textului:
Limbajul artistic frapează prin orginalitate, principalele figuri de stil fiind
personificarea, epitetul și metafora. De o expresivitate aparte este epitetul
metaforic (1) „codrii de aramă”, care sugerează strălucirea naturii și
imaginea plină de mister a lumii din pădure. Metafora (2) „mândra
glăsuire” surprinde freamătul fermecător al pădurii, în timp ce epitetele
„flori albastre”, „aerul văratic”, „văzduhul tămâiet” și „ropot dulce”
întregesc atmosfera plină de vrajă a peisajului.
Lirica înseamnă sensibilitate, iar lectura unui text poetic trezește emoție.
Există poezii în care autorul nu se ferește să își verbalizeze emoția, bucuria,
extazul în fața frumuseții și măreției naturii: „Cât de frumoasă te-ai gătit, /
Naturo, tu! Ca o virgină / Cu umblet drag, cu chip iubit! / Aş vrea să plâng
de fericit, / Că simt suflarea ta divină, (…) Mi-e inima de lacrimi plină”.
(„Vara” de George Coșbuc).
În cazul nostru, eul creator nu își exprimă direct emoțiile, dar ne putem
imagina ce fel de sentimente trezește în inima omului un astfel de peisaj:

În fața unui astfel de tablou, sufletul omenesc nu poate simți decât liniște,
armonie și sentimentul de comuniune cu natura înconjurătoare. Bucuria
eului creator de a contempla acest peisaj mirific este subliniată prin
folosirea verbelor „suspină” și „tremură”, în timp ce verbele la persoana I
„treci”, „vezi” și „auzi” îl fac pe cititor participant activ la emoția eului
poetic.
În același timp, dezvoltarea ideilor poetice în versuri ample, de 16 silabe, cu
rimă împerecheată, susține tonul meditativ al discursului. Se remarcă
predilecția pentru topica afectivă, constând în antepunerea adjectivelor:
„lin suspină”, „dragul codru”, „singuratece izvoare”, „mândra glăsuire”
ș.a.
Ca orice compunere, textul nostru trebuie să aibă și o încheiere:

Mesajul fragmentului „Călin (File din poveste)” reprezintă o pledoarie

pentru frumusețea naturii, o mărturie în plus că, dintotdeauna, omul și
natura au coexistat în perfectă armonie.
Cam așa ar putea arăta compunerea voastră. Binențeles că, în măsura în care
timpul v-o permite, puteți să o dezvoltați. V-ați putea referi la mult mai multe
aspecte, realizând o analiză pe niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic,
compozițional:

„Prima secvență, reprezentată de cele opt versuri ale tabloului VII, instituie
o atmosferă romantică, încărcată de lirism și reflexivitate.”
„Cea de-a doua sevență, de o plasticitate remarcabilă, este prezentat cadrul
natural feeric. Natura este vie, spiritualizată, dinamică: florile tremură „în
văzduhul tămâiet”, trunchii seculari par a purta „suflete sub coajă”,
izvoarele licuresc peste pietre, fluturii și albinele „curg în râuri sclipitoare”.
Toate elementele tabloului natural sunt în consonanță cu stările sufletești ale
eului potetic.”
„Prin folosirea verbelor la persoana a II-a, singular – „treci”, „vezi”,
„auzi” – cititorul este invitat să pătrundă în lumea plină de mister și de
grație a pădurii umanizate: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.”
Oricare ar fi alegerea voastră, nu uitați să fiți naturali, conciși și să aveți
încredere în voi! Birui-va speranța!
În redactarea acestui material am utilizat informații din următoarele surse:
www.voxvalachorum.ro, www.youtube.com/Lecția de Română cu Har,
www.bibliotecaalexandrudonici.wordpress.com, www.didactic.ro.