TEXTUL LIRIC

Definiţie: Textul liric exprimă în special stări, sentimente, dar și idei, aspirații, fiind
caracterizat prin SUBIECTIVITATE, pentru că autorul inventează un univers ficțional ce
reprezintă o percepție individuală asupra lumii.
Denumirea de liric vine de la faptul că textele erau însoţite (în antichitate) de
acompaniament la liră. Transmiterea de emoții, sentimente și stări într-o operă artistică se
numește LIRISM.
Cuvinte-cheie. Tema
Identificarea cuvintelor-cheie este importantă pentru înțelegerea textului poetic și
pentru desprinderea temei poeziei. Cuvintele-cheie sunt cuvintele ce se repetă în text sau
asupra cărora se concentrează discursul liric.
Tema este ideea centrală a unei poezii și se poate identifica cu ajutorul cuvintelor-cheie
sau cu ajutorul titlului poeziei.(ex. iubirea, natura, copilăria, timpul, istoria etc.)
Instanțele comunicării în textul liric :
Vocea lirica este ficțională, ce există numai în interiorul textului liric și reprezintă
un sine imaginar. Această voce nu e a poetului cu existența reală, ci reprezintă o
ipostază umană. Îndrăgostitul, copilul, geniul, creatorul, inadaptatul, contemplatorul
naturii, revoltatul.
Vocea lirică se recunoaște după mărcile lexico-gramaticale:
-Subiectivitatea este vizibilă prin utilizarea de pronume și verbele de persoana I,
singular, ce exprimă impresii personale, dar și persoana I, plural, care sugerează ideea
de cuplu sau de colectivitate.
-pronume și verbe de persoana a II-a singular, presupune adresarea către ființa
iubită, adică comunicarea unor sentimente;
-interjecții (of!, ah!, vai!) care exprimă emoții, senzații, sentimente;
-substantive ȋn cazul vocativ, verbe la modul imperativ, enunțuri exclamative și
interogative la care nu se aşteaptă un răspuns, adjectivele la gradul superlativ absolut;
-mărcile afective-punctuația (punctele de suspensie care semnifică reflectare
asupra unei probleme, meditație, tristețe, ȋngândurare);
Principalele moduri de expunere sunt: descrierea literară și monologul confesiv
sau adresat.
 Imaginile vizuale îl ajută pe cititor să-și reprezinte mintal obiectele sau ființele în
poezie. Ele sunt realizate cu ajutorul unor figuri de stil, precum epitet, comparație,
personificare, metafora.
Imaginile artistice sunt:
-vizuale;
-auditive;
-olfactive;,
-dinamice sau motrice,
-tactile;
-sinestezice (îmbină mai multe simțuri);
AUTOR – VOCEA LIRICĂ – VOCEA POETICĂ

Textul liric CONȚINUT (creează un univers poetic, o lume posibilă, cu o

deosebită forță de sugestie)
EXPRESIE (limbaj poetic care nu explică, ci sugerează)
Figurile de stil:
-epitet;
-comparație;
-enumerație;
-personificare;
-repetiție;
Textul liric are o formă specifică, în versuri, menită să-i sporească muzicalitatea și
expresivitatea.
Elemenetele de versificație sunt:
-versul-un rând dintr-o strofă, strofa-un grupaj de versuri;
-măsura-numărul de silabe dintr-un vers;
-rima-potrivirea sunetelor de la sfârșitul unui vers, începând cu ultima vocală
accentuată;
-ritmul-succesiunea regulată și armonioasă a silabelor accentuate și neaccentuate
dintr-un vers;
Trăsături textului liric:
1. Îşi face prezenţa vocii lirice prin pronume, adjective pronominale şi verbe la
persoana I şi a II-a, precum şi prin forme de plural. Mărcile vocii lirice pot fi și pronumele,
verbele la persoana a II-a, interjecțiile (mărci ale adresării directe).
 2. Se creează o lume posibilă, un univers poetic cu o deosebită forţă de sugestie, care se
adresează sensibilităţii cititorului, prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistice.
3. Limbajul poetic nu explică, ci sugerează prin intermediul imaginilor artistice
(vizuale, auditive, motorii, olfactive, chinestezice, tactile, sinestezice).
4. Operele lirice au un profund caracter subiectiv.
5. Modurile de expunere sunt: descrierea subiectivă, monologul liric şi dialogul
imaginar.
6. Neavând personaje și acțiune, opera lirică nu se poate povesti, ci doar interpreta,
analiza.

LIRISMUL poate fi:

✔ Subiectiv caracterizat prin:

- vocea lirică este instanța emițătoare a discursului liric;

- discurs reflexiv;
- prezența monologului liric
- prezent în: elegie, oda, imnul, idilele, psalmii, meditația.

✔ Obiectiv caracterizat prin:

- discurs liric impersonal, caracterizat de obiectivitate;

- se utilizează persoana a III-a;
- prezent în pastel;
- se întâlnește în poezia descriptivă, poezia alegorică, ”Lirica
măștilor”, ”lirica rolurilor”