1.

Scrieți enunțuri pentru a evidenția o altă valoare morfologică a

cuvintelor subliniate

Vorbește bine engleza.

Primăvara a venit mai devreme anul acesta.
Viorel este un copil frumos.
Eu îmi exprim părerea.
Nu mi-a spus nimic.

Alexandru Kiriţescu, Gaiţele – fragment

ACTUL AL DOILEA
Un salon-budoar. Uşă în dreapta. În stânga, plan-coupe, o largă uşă-fereastră dând
pe o terasă care coboară în grădină. Mobile de stil, chilimuri vechi pe podele etc. În
stânga o măsuţă cu mai multe flacoane, medicamente ... Un scaun lung de bolnav.
La ridicarea cortinei, Margareta, întinsă pe scaunul lung, priveşte pe Mircea, care îi
prepară doctoria.

MARGARETA: Cheri, ţi-am spus că nu o iau.

MIRCEA: Margoton, trebuie să o iei.
MARGARETA: Are un gust nesuferit. Toată ziua îmi vine pe gât.
MIRCEA: Numai la copiii mici se amestecă doctoriile cu zahăr şi cu apă de flori. (
Vine cu paharul la ea.) Haide, fii cuminte.
(Scurtă pauză. Mircea aşază sticlele pe măsuţă. Agitaţia Margaretei a scăzut deodată.
Acum e ţeapănă, rezemată de fotoliu.)
MARGARETA (deodată): Mircea ...
MIRCEA (dereticând înainte): Da.
MARGARETA (simplu): Tu nu mă mai iubeşti.
MIRCEA (cu acelaşi ton): Nu.
MARGARETA (strigă): Mircea, e adevărat atunci?
MIRCEA (gest): Îmi pare bine că-ţi arde de glume.
MARGARETA (grav): Nu e aşa?
MIRCEA: Te felicit pentru voioşia ta. (Apoi văzând că Margareta îl priveşte cu ochii
mari, căscaţi.) Ce ţi se pare ciudat de te uiţi aşa la mine?
MARGARETA: Tonul... necunoscut cu care îmi vorbeşti.
MIRCEA: Ţi se e pare că ...
MARGARETA: Infăţişarea străină pe care o ia chipul tău, de îndată ce rămâi
cu mine.
MIRCEA: Serios?
MARGARETA: Vezi că am început să nu mai glumesc? (Apoi.) Ochii ... în sfârşit,
Mircea, purtarea ta de la o vreme încoace. Până şi preocuparea ta sâcâitoare de
sănătatea mea, grija ta de mine.
MIRCEA: Iată un chip de a judeca atenţiunea mea, stăruinţa mea, care mă uimeşte.
MARGARETA: Preţuiesc pe noul meu infirmier ...
MIRCEA: Multumesc.
MARGARETA: Dar mie îmi trebuie vechiul meu îndrăgostit.
MIRCEA: Aha! ...
MARGARETA (uimită): Aşa îmi răspunzi?
MIRCEA (scoate tabachera): Îmi dau seama că în starea în care te găseşti, trebuie să-
ţi trec cu vederea anumite ciudătenii ... (Închide tabachera.) Uitasem că nu e voie ...
trebuie să mă duc să-mi fumez ţigara în grădina publică. (Apoi.) Dar sunt unele
lucruri care depăşesc răbdarea mea ... (se rectifică) sau puterea mea de înţelegere ...
(gest) în sfârşit...
MARGARETA (profund): Iată unde am ajuns! ...
MIRCEA: lată.
MARGARETA (cu oroare): Mirceo, ce sunt răspunsurile astea? Mirceo, dă-ţi seama
că ... MIRCEA (exasperat): Dar ce vrei de la mine? Ce vrei cu mine? Ce ţi-au mai
vârât în cap bătrânele?
MARGARETA: Lasă-le în pace! Ce ai cu ele! Uită-te mai bine cum stai în faţa
mea: încruntat şi gata să ţipi!. .. Altădată ai fi fost în braţele mele, pe pieptul meu ...
cu buzele lipite de buzele mele ... Buzele tale ... le-am şi uitat gustul...
MIRCEA (cu un surâs stânjenit): Dacă vrei ...
MARGARETA: Nu, mulţumesc. Chiar şi cei mai nenorociţi cerşetori au momente
când nu primesc anumite pomeni ... azvârlite în silă, de nevoie.
MIRCEA (plictisit, cu ochii în tavan): Foarte nou ... foarte original!. .. De o
originalitate oarecum neprevăzută, dar pentru un început, găsesc că este un început
promiţător ... (Apoi râde uşor, ca pentru el.) Am început să mă tâmpesc: ,,un început
pentru un început" ... dacă mai rămân mult în casa asta ... (Râde mai tare. Dar
deodată Margareta începe să plângă cu hohote.) Ce mai e şi asta? Nu mai înţeleg nimic
... Crede-mă, te rog să mă crezi, că nu înţeleg nimic.
MARGARETA (printre hohote): Eu înţeleg ... şi nu de azi ... de ... de ...
MIRCEA ( vine la ea): Haide, nu mă mai chinui, nu te mai chinui nici pe tine ... Ce-
ţi trece prin cap? Ce gânduri absurde? Ce lucruri copilăreşti de care eu habar n-am?
Ce înţelegi de aşa multă vreme? Ce nu mi-ai spus până acum? Ai început să ai
mistere faţă de mine? O, dar cum plângi!. .. Dar nu mai plânge aşa!. .. Asta e
nebunie curată ... Margoton ... fetiţo ...
MARGARETA (se agaţă de el, cu deznădejde): Mircea, tu nu mă mai iubeşti]. .. Tu
fugi de mine!... Te-ai înstrăinat de mine!. .. (Începe să tremure.) U, ce frig mi-e!. ..
Iar mi s-au răcit mâinile ... (Se tânguie.) Sunt o nenorocită ... Sunt o nenorocită ...
MIRCEA (o mângâie): Margot ... Margoton ...
1. Evidențiază în 2-3 enunțuri rolul indicaților scenice din textul dramatic
2. Transcrie subordonatele și preizează felul lor
Infăţişarea străină pe care o ia chipul tău, de îndată ce rămâi cu mine.
3. Precizează felul predicatului
Mircea, e adevărat atunci?
4. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
Te felicit pentru voioşia ta. (Apoi văzând că Margareta îl priveşte
cu ochii mari, căscaţi.) Ce ţi se pare ciudat de te uiţi aşa la mine?
5. Scrie funcția
Tonul... necunoscut cu care îmi vorbeşti
6. Transcrie subordonatele și precizează felul lor
Vezi că am început să nu mai glumesc?

Crede-mă, te rog să mă crezi, că nu înţeleg nimic.

7. Evidențiază în 2-3 enunțuri conflictul dramatic

TEXT 2
1.2. Educatia prin Actiunea Dramatică
Educaţia prin teatru este o prelungire a modului în care educaţia se face în familie.
[ ... ] Acest sistem de educaţie îşi are originile în cultura anglo-saxonă. Pionierii
educaţiei prin teatru sunt, cel mai adesea, pedagogi cu experienţă deosebită şi, nu în
ultimul rând, oameni cu reală vocaţie de formatori. Capitolul de faţă se doreşte a fi
un ghid pentru profesorul care se simte atras de teatru şi care vede în teatru un
mediu propice de educare a individului de la cea mai fragedă vârstă. Aceste
considerente sunt desprinse din cercetările celor mai iluştrii profesori care s-au
dedicat descoperirii şi afirmării valenţelor educative ale acţiunii dramatice şi ale
teatrului: Dorothy Heathcote, Winifred Ward, Caldwell Cook, Peter Slade.
Venind în întâmpinarea nevoilor profesorului coordonator, Dorothy Heathcote
propune o clasificare a tipurilor de „drama''. Această clasificare poate fi prezentată
şi grupei de elevi, clasei, pentru că formularea tipurilor de „drama'' este una foarte
accesibilă. Astfel, există trei tipuri de „drama":
1. drama care se petrece atunci când oamenii se confruntă cu lucruri pe
care nu le pot controla ( un val ucigaş, tsunami, erupţia unui vulcan, un
război care se declanşează fără ca oamenii simpli să poată decide);
2. drama care apare atunci când unii oameni îşi forţează semenii să
acţioneze într-o anumită direcţie; cei mari care spun celor mici ce şi
cum să facă;
3. drama care apare atunci când oamenii simpli nu reuşesc să se înţeleagă
între ei asupra aspectelor presupuse de convieţuire.
Miza primelor întâlniri din cadrul cursurilor de educaţie prin acţiunea
dramatică este identificarea subiectelor care ar putea stârni interesul şi
preocuparea clasei. Orice decizie aparţine majorităţii elevilor. Profesorul
îşi asumă numai rolul de a-i face pe elevi să conştientizeze implicaţiile
opţiunilor şi alegerilor pe care le fac.
(Adaptare după Radu Apostol, Teatru ca metodă. Teatru educaţional)
1. Asociază fragmentul din opera Gaițele de Alexandru Kirițescu, cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 -
100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o
secvenţă relevantă din fiecare text
2. Crezi că educația prin teatru este o modalitate de educare a copiilor de la o
vârstă fragedă? Exprimă-ți opinia în 50-100 de cuvinte, având ca suport textul
2
3. Prezintă, în 50 - 70 de cuvinte, relaţia dintre Mircea şi Margareta.
4. Explică titlul piesei de teatru Gaițele, valorificând fragmentul dat.

5. În secvenţa: ,,Trebuie numai să asculţi ce-ţi spun. Asta-i încheierea socotelilor

noastre, Torvald" există
a) 6 diftongi.
b) 7 diftongi.
c) 8 diftongi.
d) 5 diftongi.
6. Seria care conţine doar cuvinte compuse
a) deodată" ,,înfăţişare”; ,,nevoie
b) ,,cuminte''.,,altădată';,,numai'
c) ,,de-ndată, ,,oarecum" , ,,nebunie”;
d) ,,în sfârşit'', ,,haide”, ,,neprevăzută".
7. Există o relaţie de omonimie între cuvintele subliniate în
secvenţele/enunţurile din seria:
a) ,,Margareta, întinsă pe scaunul lung, priveşte pe Mircea"; Scaunul
Moldovei a fost dorit de mulţi.
b) Tonul necunoscut cu care îmi vorbeşti; Mi s-a părut gustos tonul din
salată.
c) ,,Asta-i încheierea socotelilor noastre, Torvald"; Socotelile mi-au ieşit ca
în piaţă.
d) ,,Ai pus degetul pe rană."; Tata a schimbat rama tabloului.
8. Precizează felul subiectului pentru fiecare dintre propoziţiile următoare: ,,Mă
nelinişteşti, Nora. Nu înţeleg”
9. Alcătuieşte un enunţ în care numeralul din următorul enunţ să fie folosit cu
valoare pronominală: „Astfel, există trei tipuri de drama/acţiuni dramatice”.
10.Transcrie predicatele din următoarele propoziţii, precizând felul lor:,,U, ce
frig mi-e!... Iar mi s-au răcit mâinile .”
11.Selectează adjectivele pronominale din următorul enunţ, precizând felul
acestora: ,,Ar fi trebuit să-ţi împărtăşesc grijile mele, când ştiam bine că nu
mă poţi ajuta în niciun fel?"
12.Rescrie următorul enunţ, punând verbul la timpul viitor anterior:,,Din cauza
voastră nu s-a ales nimic din mine:
13.Transcrie propoziţiile subordonate din următoarea frază, menţionând felul lor:
,,Vreau să spun că am trecut din braţele tatei în ale tale”
 14.În enunţul Petraşcu nu era capabil să înţeleagă ce făcuse el acolo, deşi, dacă
ar fi avut ochi în ultimii ani pentru Grigorescu, ar fi fost de-acum deprins cu
culorile pe care, chipurile, un ochi nu le poate vedea în natură. (Veronica D.
Niculescu) există:
a) 6 propoziţii;
b) 7 propoziţii;
c) 8 propoziţii;
d) 5 propoziţii.

15.Între propoziţiile din fraza Tyler închide ochii, tresare, cum face când îl
apucă durerea de cap. (Michael Cunningham) raporturile sintactice sunt:

a) de coordonare prin joncţiune şi de subordonare prin joncţiune;

b) de coordonare prin juxtapunere;
c) de subordonare prin joncţiune;
d) de coordonare prin juxtapunere şi de subordonare prin joncţiune.
16. Propoziţiile din fraza Niciunul dintre ei nu simte nevoia să comenteze
talentul pe care îl are lumea de a produce asemenea semne stranii de
morbiditate, adevărate memento mori, care apar în cel mai neinspirat
moment posibil. (Michael Cunningham) sunt, în ordine:
a) principală, atributivă, atributivă, atributivă;
b) principală, circumstanţială de scop, atributivă, atributivă;
c) principală, completivă directă, atributivă, atributivă;
d) principală, atributivă, completivă directă, circumstanţială de timp.

17.Selectează, din fragmentul următor, trei propoziţii subordonate diferite,

precizând, pentru fiecare, felul şi termenul regent:
Dar, în clipa când doamna se aşeză la măsuţa vecină, la trei paşi de el,
Gurov îşi aminti ce a auzit povestindu-se despre cuceriri uşoare, plimbări în
munţi, şi, deodată, gândul ademenitor al unei aventuri vremelnice cu o
femeie necunoscută, pe care nici nu ştia cum o cheamă, puse stăpânire pe el.
(A. Cehov)

Propoziţia subordonată selectată Felul și termenul regent al propoziţiei

selectate
 18.Selectează, din fragmentul următor, trei elemente de relaţie prin care se
realizează raportul de subordonare la nivelul frazei, precizând felul lor:
,,Zeiţa Afrodita a mângâiat-o pe fata întristată, spunându-i că va deveni
regina insulei şi că numele ei va rămâne nemuritor, fiindcă pământul pe care
Zeus a adus-o se va chema Europa. ”(Alexandru Mitru)
19.Alcătuieşte o frază care să conţină o propoziţie subordonată completivă
prepoziţională al cărei termen regent să fie un adjectiv şi o frază care să
conţină o propoziţie subordonată completivă directă al cărei termen
regent să fie o locuţiune verbală.
20.Adevărat/ Fals
Enunţul Cartea preferată a copilăriei mele, "Micul prinţ”: a devenit film. conţine o
apoziţie.
Enunţul ,,Dintr-o dată am auzit un zgomot (doar eu, e drept) care a zgâlţâit
camera.” conţine o construcţie incidentă.
21.Exprimă-ţi aprecierea faţă de filmul preferat, formulând o frază alcătuită
din două propoziţii principale exclamative aflate în raport de coordonare
copulativă
22.Enunţul ,,Rămâne de văzut de către cine va fi rezolvată problema de olimpiadă. ”
conţine:
a) construcţie activă şi o construcţie incidentă;
b) construcţie pasivă şi o construcţie eliptică;
c) construcţie impersonală şi o construcţie pasivă;
d) construcţie impersonală şi o construcţie reflexivă

TEXT 3
Luaţi aminte la copila asta, nu dădeam nici o ceapă degerată pe ea, dar a
cărat mai multe crengi decât voi amândoi. De-aia, banii n-o să se-mpartă
egal. La ea merg două sute cincizeci. La voi doar câte două sute. Şi-acum,
că ţi i-ai câştigat, ia spune-mi adevărul! Câţi ani ziceai că ai?
Mă fac sfeclă, ştiu cât de rea e minciuna, dar rară ea nu m-ar fi primit
în veci inginerul.
- Unsprezece ani şi mai mult de jumătate, şoptesc. Adică doisprezece.
- Bănuiam eu, a zis bărbatul. Că fiică-mea e de-o seamă cu tine. Ţine plata.
Am luat bancnotele ca şi cum ar fi fost pline de cioburi. Le-am împăturit, cu
bucurie, abia când m-am depărtat de sutele de rânduri pe care le curăţasem pe faţa
acelui deal, sub un soare de aprilie care ne-a purtat de grijă, că n-a plouat nici o zi,
nu ne-a murat, nu ne-au năpădit boleşniţele. Şi-acum, dacă nu m-aş fi simţit atât de
năclăită, aş fi fost mândră de pielea mea bronzată. Ce dacă era numai aprilie? Nu
 puteam să ne-ntoarcem şi noi de undeva de departe, tocmai de pe ţărmul mării, unde
nici eu nici Saveta n-am ajuns vreodată? Aveam bani de pantofi şi de-o cămaşă mai
bună de uniformă. Fusese o vacanţă grozavă.
(Ioana Nicolaie, Tot înainte)

1. Rescrie enunţul De-aia, banii n-o să se-mpartă egal., transformând construcţia cu

pronume reflexiv într-o construcţie pasivă

2. Transformă complementul direct din propoziţia Ţine plata. în propoziţia

subordonată echivalentă.
3. Transcrie o construcţie incidentă.
- Bănuiam eu, a zis bărbatul. Că fiică-mea e de-o seamă cu tine. Ţine plata.

4. În enunţul Nu mai pot, grăi iar bătrâna, nu mai pot să-mi târăsc zilele, când mă uit la
tine şi nu ştiu pe ce mâini o să cazi... (Barbu Ştefănescu-Delavrancea) există:

a) 3 propoziţii principale şi 4 propoziţii subordonate;

b) 4 propoziţii principale şi 3 propoziţii subordonate;
c) 5 propoziţii principale şi 2 propoziţii subordonate;
d) 2 propoziţii principale şi 5 propoziţii subordonate.

5. Între propoziţiile din fraza Toţi simţim că avem de trăito vreme când, din nu puţine
pricini, calomnia se găseşte în largul ei, înfloreşte cu sporită vigoare, prinde în mrejele ei tot
mai mulţi oameni, tot mai multe realităţi şi năzuinţe, pângăreşte şi întinează tot mai generos.
(Petru Creţia) raporturile sintactice sunt:
a) de coordonare prin juxtapunere, de subordonare prin joncţiune;
b) de coordonare prin joncţiune, de subordonare prin juxtapunere;
c) de subordonare prin joncţiune;
d) de coordonare prin juxtapunere şi prin joncţiune, de subordonare prin
joncţiune

6.Propoziţiile din fraza Dis-de-dimineaţă o luai pe lângă zăvoiul morii, trecui râul şi mă
îndemnai să urc poteca printre măceşi spre grădina popii, în timp ce soarele îmi
pârjolea fruntea de pe care voiam să dispară palorile iernii. (Lucian Blaga) sunt, în
ordine:

a) principală, principală, principală, completivă directă, circumstanţială de timp,

atributivă, completivă directă;
b) principală, principală, principală, completivă prepoziţională, circumstanţială de
timp, atributivă, completivă directă;
c) circumstanţială de timp, principală, principală, completivă prepoziţională,
circumstanţială de timp, atributivă, completivă directă;
d) principală, principală, principală, completivă indirectă, circumstanţială de timp,
 atributivă, completivă directă.

7. Selectează, din fragmentul următor, trei propoziţii subordonate diferite,

precizând, pentru fiecare„ felul şi termenul regent: Nu-mi dădeam seama dacă se
apropie sau se îndepărtează, dar eram sigură că atât de departe şi la ora când soarele apune
Propoziţia subordonată selectată Felul şi termenul regent al propoziţiei nu
selectate

poate să înoate decât Petre Barbu. (Cella Serghi)

8. Alcătuieşte o frază care să conţină o propoziţie subordonată atributivă al cărei

termen regent să fie un pronume nehotărât şi o frază care să conţină o propoziţie
subordonată completivă indirectă al cărei termen regent să fie un verb la o formă
nepersonală.
9. Încercuieşte litera A (adevărat) sau F (fals), pentru a aprecia valabilitatea
următoarelor afirmaţii:

a) În enunţul Tristă din cauza vremii ploioase, bătrâna s-a culcat. termenul regent
al circumstanţialului de cauză este un verb.
b) În enunţul Studiază mult în vederea olimpiadei. termenul regent al circumstanţialului
de scop este un verb.

10. Formulează un îndemn la lectură adresat colegilor de generaţie, sub forma unei
fraze alcătuite din două propoziţii aflate în raport de coordonare adversativă.

11. Transformă următoarea propoziţie, astfel încât să conţină o construcţie pasivă:

Toate visurile noastre se vor îndeplini.
Text 4

PAȘA HASSAN DE G COȘBUC

Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.

Cu tropote roibii de spaimă pe mal

Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.

Hassan de sub poala pădurii acum

Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum, -
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.

Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,

Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.

Hassan, de mirare, e negru-pământ;

Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.

Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;

Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai -
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.

- "Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun

Că nu te-am găsit nicăierea" -
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.
Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.

- "Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi. "

Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.

Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;

Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.

Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!

Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i deie scăpare.

Şi-n ceasul acela Hassan a jurat

Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.

1. Asociază fragmentul din opera Pașa Hassan de G. Coșbuc, cu un alt text

literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 -
100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o
secvenţă relevantă din fiecare text
2. Evidențiază în 2-3 enunțuri o trăsătură a personajului așa cum reiese din
fragmentul dat și precizează mijlocul de caracterizare
 Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai -
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.

3. Recunoaște o figură de stil din fragmentul

Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.

4. Precizează în 2-3 enunțuri de ce balada se numește Pașa Hassan

5. Transcrie subordonatele și precizează felul lor

Şi-n ceasul acela Hassan a jurat

Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.

TEXT 4 Eminescu Scrisoarea III

Și abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn
Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă fața negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt,
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni,
Vâjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie…
Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. (...)
Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
 Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți;
Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prǎpădește, ca o mare turburată —
Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

1. Transcrie 2 figuri de stil diferite și precizează-le

Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,

Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;

2. Recunoaște tiparul textual și precizează o trăsătură a acestuia

Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt,
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni,
Vâjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie…
Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie

3. Recunoaște valoarea morfologică și funcția sintactică

Ca potop ce prǎpădește, ca o mare turburată —
Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.
TEXT 5
RAME DE MARIN SORESCU
Pereții casei îmi sunt plini
De rame
În care prietenii mei
Nu văd nimic.
Cred că le-am expus acolo
Pentru exasperarea lor.

Mai era un loc liber

Deasupra patului,
Și m-am trezit cu senzația
Stranie
Că se uită cineva la mine.

Într-adevăr, pe locul acela

Joacă o lumină
De formă sferică.
Nu este-n jur nici un bec,
Nici un ochi deschis,
Nici o mină de fosfor.

Și cu toate acestea
Deasupra patului
Cineva respiră, respiră.
Cine știe ce stea
Arde undeva departe.
Și-n sistemul lor de reflectare ciudat
Al lucrurilor,
Sufletul ei bate acum
În peretele meu.

Mâine va trebui să pun

Și-n locul acesta
O ramă.
1. Evidențiază în 2-3 enunțuri semnificația titlului operei Rame de Marin
Sorescu
2. Precizează în 2-3 enunțuri un element de prozodie
3. Precizează funcția sintactică
Pereții casei îmi sunt plini
De rame
În care prietenii mei
Nu văd nimic.
Cred că le-am expus acolo
Pentru exasperarea lor.
4. Precizează cazul
Mai era un loc liber
Deasupra patului,
Și m-am trezit cu senzația
Stranie
Că se uită cineva la mine.

5. Precizează valoarea morfologică și funcția sintactică

 Și cu toate acestea
Deasupra patului
Cineva respiră, respiră.
Cine știe ce stea
Arde undeva departe.
Și-n sistemul lor de reflectare ciudat
Al lucrurilor,
Sufletul ei bate acum
În peretele meu.

TEXT 6
O mare încăpere bătrânească. În dreapta fund, scară ce duce la etaj. Sub scară, o uşă
laterală. În stânga, plan-coupe, uşă mare ce dă în grădină. Masă rotundă, un bufet demodat,
cadre pe pereţi. Interior bătrânesc de oameni bogaţi. La ridicarea cortinei Aneta, Zoia, Lena
joacă cărţi.

ZOIA: Ce faci, ţaţă, că ai adormit cu cărţile în mînă?

ANETA: Nu bat. Te uiţi la mine să bat. Uite, nu bat. Cu ce să bat?

ZOIA: N-ai asul?

ANETA: N-am.

ZOIA: Mă mir.

ANETA: Dar ce, m-ai văzut că mă dau aşii afară din casă?

ZOIA (Lenei): Tu ce faci, Leno?

LENA: Ce să fac? Aştept.

ZOIA: Atunci bat eu.

ANETA (cu necaz): Aşa te-am pomenit. (Lenei) Avea mâna plină de atale şi mă întreba pe mine
dacă am asu'. (Apăsat) Merg şi eu.

LENA: Şi eu.

ZOIA (Anetei): Dumneata cu ce mergi?

ANETA: Treaba mea.

ZOIA (Lenei): Merge cu mâna goală şi se mai miră că intră. (Joacă)

ANETA: Cântă-mi, cucuvaie ce eşti... iar o să intru. (Joacă)

ZOIA (jucînd): Dă, poate scapi la pică.

ANETA (cu necaz): Mai bate-ţi joc de mine ... frumos îşi şade. (Furioasă) Am intrat.
ZOIA: Dacă nu ştii să joci!. ..

(Intră prin dreapta Colette şi lanache)

COLETTE, IANACHE (împreună): Bonjour.

ZOIA (văzîndu-i, exclamă): Colette cu lanache!

ANETA (încet): Iar m-a prins fiu-meu jucând cărţi...

LENA (Anetei): Dar ce, soro, nu eşti stăpână să face ce vrei în casa dumitale?

COLETTE (vine la Aneta şi o sărută): Bonjour, mămiţo.

ANETA: Bonjour, madame. Ţi-ai mai adus aminte şi de soacră-ta? A dat dumnezeu să vii
şi pe la mine?
COLETTE: A, mămiţo, sunt aşa de ocupată! A plecat miss de la fete şi trebuie să mă ţin
după ele toată ziua.

ANETA: Foarte bine. Mai vezi-ţi şi de copii. Nu toată ziua haimana prin oraş.

LENA: De ce a plecat, drăguţo? Că de-abia aţi adus-o de la Paris?

COLETTE: l-a dat lanache drumul. Vai, ce a mai plâns, săraca!

IANACHE (Lenei): Seceta, ţaţă, seceta ... Mai avea pretenţia să-i plătesc şi drumul înapoi
la Paris. l-am arătat eu drum! Ei trebuie să ne strângem, să facem economii... Vremuri
grele!
COLETTE (lui lanache): Se poate, dar eu făără guvernantă nu pot să stau.
ANETA(batjocoritoare, Colettei): Parcă acasă tot guvernantă ai avut. Creşte-ţi fetele cum ai
crescut şi tu.
COLETTE: Vai, mămiţo ... cum vorbeşti!. .. Dar mademoiselle Marie ce a fost? Că o ştii şi
dumneata!
ANETA: Aia guvernantă? O prăpădită de belgiancă care vă spăla, vă călca, vă gătea şi la
bucătărie. (Importantă.) Guvernantele mele se puneau de la nouă dimineaţa în corset şi
porneau cu fata în landou la parc. Oţi fi voi boieri, dar ...

1. Asociază fragmentul dat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100 de cuvinte, o valoare
morală/culturală comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din
fiecare text
2. Evidențiază în 2-3 enunțuri o trăsătură a textului dramatic