Romanul Cititorul Din Pestera de Rui Zink povesteste avenutrile naratorului, tratie

de el insusi acum 30 de ani, in drumul lui de a gasi o conecsiune cu cartile la o

varsta tanara, fara interes, inconjurat de obsatculele ce il indepartau si mai mult
de ele. Tot o data trecand pas cu pas si travesand orizontul infinit si bogat al ce
il va astepta dupa iubiriea cu aceasta, ajutat de propriu monstru imaginar, un
prieten bun dar si un dusmam.
Cartea este sectionata cronologic in 3 parti.

In prima parte a cartii,in totiul zilei, un copil, portretizat de narator ca find

un pusti obisnuit, de 15 ani, cu o minte obisnuita, se afla cocotat, supraveghind
piata agitat inconjurata de soldatii regelui, muschetarii atrenati sa prinda hoti.
Dupa o urmarine scurta, protagonisul se gasise atarnand pe o unghia deaspura apei
dar reusi sa isi recapete echilibru si sa sara intr-o barca apropiata, adromind tot
o data. Acesta este intampinat de un capitan schiop si echipajul lui care il
informasera ca erau pe apa, cu mult trecuti de linia orizontului si fara dorinte de
a se intoarce curand. Baiatul primi un singur rol, sa stea sa pazeasca, fara sa
deranjeze pe nimeni, catargele. Insa cum acesta era doar un copil, nu putu sa isi
mentina entuziasmul de a descopierii noutati in frau si dupa ceva timp se
imprieteneste cu capitanul si tot echipajul. Afla ca toti erau pe urma unei hartii
vechi, apartinandui unui fost marinar, scrisa chiar pe piele de om, in limba
"portugheza racita". Acesata denumire este justificata de modul de scriere folosit
de realizatorul hartii. Inlocuind literele p cu b si d cu c.

In cea de-a doua parte,dupa o furtuna neasteptata, copilul se gasii singur intr o
pestera imensa. Aceasta era decorata cu oase si carti dar o piesa a decorului iesi
in evidenta mai spectaculos, era o pata neagra, pufoasa, dar cu aspect umed.
Tanarul o atinse. Era Anibalector, montrul cititor mancator si iubitor de carti. Pe
vreme ce era pe vaport, acesta dadu peste secretul capitanului.El tinea ascunse 3
lazi mari si late pline ochi cu carti, insa, pe vreme aceea, pustiul nu stia pentru
ce erau. Dupa luni de imprietenire, in care Anibalector il invata pe baiat ce era
cititul, frumuseatea cartiilor si il ajuta sa isi exprime emotiile in moduri mai
usoare, tot o data devenind "mentorul lui spiritual", dandu-i sfaturi de viata,
linistea si pacea fu intrerupta in pestera. Pentru ca inainte ca baiatul sa poata
sa il avertizeze pe Anibalector, dupa ce realiza planul malefic al capitanului,
acesta cazu in plasa lui si fu capturat.

In cea de 3-a parte a cartii, pustiul gaseste creatura inchisa in spatele

gratiilor, la gradina zoologica, acest incident pusese o pata pe inima animalului
si facu bucuria simtita cand citea o carte, neimpresinoanta. Pustiul isi lua
ambitia si isi facu planul de a il elibera pe monstru, insa gandurile lui fusesera
auzite de finta, ceea ce il incurajeaza sa evadeze singur.
Cartea se termina cu prezentarea consecintelor, severe si permanente care trebuiau
obligatoriu respectate de catre narator fara nicio exceptie, meseria de scriitor,
idealizate ironic de catre autoru ca find o povoara "Drept pedeapsa m-au obligat sa
fiu scriitor, soarta pe care n-o doresc nici celui mai mare dusman. E mai rau decat
inchisoarea pe viata!".