HULIGANII

de Mircea Eliade

SITUAREA CONTEXTUALĂ
Romanul Huliganii a apărut la editura Garamond, în anul 1935 în vitrinele
bucureştene pe data de 29 noiembrie. Autorul, un t ănăr de 28 de ani era deja celebru
în special datorită romanului Maitrey, a conferin elor din cadrul Criterionului şi a
cursurilor şi seminariilor inute la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti,
unde func iona ca asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică.
Huliganii reprezintă cea de-a zece carte tipărită de Mircea Eliade, dar cu
men iunea că acesta publicase un număr impresionant de articole şi eseuri, astfel
încât ne putem da seama de prestigioasa activitate a tănărului scriitor şi om de
ştiin ă.
Succesul fulgerător al căr ii se datorează, nu numai numelui deja consacrat al
autorului ci mai ales freneziei cu care tănâra genera ie s-a recunoscut în personajele
sale.
În 1935 anul când Mircea Eliade scria romanul Huliganii, unii dintre cei mai
importan i colegi de genera ie îi trimiteau scrisori ce con ineau gânduri şi idei
despre roman.
Emil Cioran îi scria: ³ î i mul umesc mult pentru roman, pentru dedica ie
şi pentru clipele petrecute citindu-l. Un roman aşa de bine scris, atât de rotunjit şi de
complet care este în acelaşi timp, revela ia putregaiului nostru, a ratării nostre
ascunse, a fatalită ii noastre secrete.´.1 De asemenea Constantin Noica îi scria şi el,
tot în anul 1935, imediat după ce citise romanul Huliganii, un roman care îl tulbură în
altă măsură decât pe Cioran. Constantin Noica îi scria lui Eliade: ³ Mircea, dragă,
µHuliganii¶ tăi m-au făcut să gândesc multe lucruri, despre toate şi toţi, dar mai ales
despre tine. Aveam o serie întreagă de lucruri privitoare la tine şi pe care trebuia să
mi le lămuresc.(«)cüentru mine, asta e prima ta carte, dacă las la o parte toată
producţia interesantă şi copleşitoare, desigur, dar nu mai puţin imperfectă de extremă
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
c



 
     
c c   c c

c
tinereţe. («) Tu nu simţi poate lucrul acesta, dar eu îl văd cât se poate de clar.
µHuliganii¶ sunt o răscruce pentru tine  Lectura µHuliganilor¶ m-a făcut să nu mai fiu
neîncrezător.´2
Romanul ³Huliganii´ marca în creaţia lui Mircea Eliade o răscruce,
înseamnă, aşa cum îi scria şi Noica, o alegere a literaturii, un alt drum...

TITLUL
Titlul, Huliganii, este alcătuit dintr-un substantiv comun la plural, articulat,
ales în scopul de a deconspira atitudinea generală pe care o au personajele asupra
societă ii din cadrul operei narative. Ba mai mult, Mircea Eliade dă impresia de o
atitudine ce se regăseşte chiar în realitate, care vrea să reprezinte o genera ie, poate
chiar a sa, ce vrea să înlăture tabuul, o genera ie ce revolu ionează şi ac ionează
în scopul distrugerii tiparelor.
Titlul este explicat în interiorul operei de c către personajul David Dragu care îl
lămureşte pe prietenul său mai tănâr, Alexandru üleşa asupra cuvântului huligan:
³cuvântul acesta e frumos, e un cuvînt foarte frumos. Şi cuprinde foarte multe
lucruri... De aceea îmi place şi-l întrebuinţez des... Să nu respecţi nimic, să nu crezi
decît în tine, în tinereţea ta, în biologia ta, dacă vrei... Cine nu debutează aşa, faţă de
el însuşi sau faţă de lume ² nu va crea nimic, va rămîne sterp, timorat, copleşit de
adevăruri. Să poţi uita adevărurile, să ai atîta viaţă în tine încît adevărurile să nu te
poată pătrunde, nici intimida ² iată vocaţia de huligan"3. Cuvintele personajului
David Dragu sunt emblematice pentru atmosfera întregului roman. Romanul în sine
este un roman cu ³voca ie de huligan´ cum spune însuşi personajul, o voca ie care
duce spre crea ie spre descopere, spre aflarea adevăratului sens al lumii.

DESCHIDEREA NARA IUNII

Romanul este unul cu ³deschideri´ multiple care ne oferă deseori impresia că
pătrundem într-o nara iunea complet nouă, personaje noi cu întamplări noi. Astfel

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc

c



 
     
c c   c c

c c c
ccc  !c"cc "#c
c

c
naratarul este introdus cu fiecare capitol într-o lume complet nouă ce îi îngreunează
cititorului capacitatea de focalizare asupra ac iunii.
Deschiderile nara iunii sunt însă întotdeauna abrupte. Odată aflat în fa a
primei pagini a romanului Huliganii, naratarul se nimereşte în casa familiei Lecca,
Vila Tycho Brache, asistând la una din întălnirile dintre üetru Anicet şi Anişoara în
vederea desfăşurării lec iilor de pian, üetru fiind profesorul şi Anişoara eleva.De
asemenea nara iunea introduce rând pe rând personajele familiarizând cititorul cu
bizareriile pe care le va întămpina pe parcursul nara iunii. Astfel primul capitol al
romanului ne prezintă de asemenea si primul dintre numeroasele planuri narative ce
urmează a se desfăşura.
Vila Tycho Brache ne este prezentată printr-o descriere amplă care este
reprezentativă pentru întămplările ce urmează a se succeda. Naratorul ne spune că
personajul, üetru Anicet ³găsise anevoie Vila Tycho Brache. Strada era slab
luminată, şi în acel col uitat al Bucureştiilor, trecătorii erau rari; cei pe care îi
întălnise nu-i puteau da nici o lămurire. Dar adevăratele greută i le-a întămpinat
după ce a găsit vila. üoarta era larg deschisă şi fixată astfel, probabil, pentru toată
iarna, căci troienele ajunseseră vârfurile de lance ale grilajului. Dl Baly îi spusese să
se prezinte la 5, dar rătăcise multă vreme, şi ajunsese aproape de 6. Întunerec deplin;
înaintă pe aleea bătătorită, oarecum la întămplare. Se temea să nu fie înfăşcat, pe la
spate, de vreun câine.´ 4 Descrierea este una revelatoare de adevărate trăiri sufleteşti,
zbucium interior înso it de nesiguran ă, neîncredere, de spaimă totodata. Deşi
atribuită elementelor spa iale, deschiderea sugerează un grad mare de interiorizare
elemente din realitate prind contur în trările personajului.
Capitolul al II-lea ne prezintă un scenariu complet nou. Deschiderea
nara iunii este din nou abruptă. De aceasta dată cititorul se trezeşte în mijlocul unei
conversa ii dintre două personaje complet noi, Irina şi Alexandru üleşa doi tineri
care sunt verişori.
Capitolul al III-lea reprezintă o nouă surpriză pentru naratar. Un alt scenariu
cu personaje noi, de data aceasta doi tineri poten iali iubi i, Marcella Streinu şi
Mitică Gheorghiu care vor fi actan ii unui fir narativ cu implica ie de dramă.

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
$
cIdem, pg 186c
c

c
 De aici înainte ac iune începe să se împletească progresiv, vie ile
personajelor având însă un numitor comun şi anume împlinirea destinului de
³huligan´.

ORGANIZAREA TEXTULUI NARATIV

Textul narativ format din totalitatea unită ilor narative este organizat într-o
succesiune de ac iuni şi planuri epice sintetizate într-un subiect.
Romanul este organizat pe păr i şi capitole, cumulând în total 3 păr i. ürima
parte fiind alcătuită din douăsprezece capitole iar celelalte două păr i având câte opt
şi şapte capitole.
Suntem ispiti i să vedem în romanul Huliganii, un roman antiburghez, un
roman al destrămării familiei, prin tot ceea ce implică ea ca ipocrizie, ca for ă
socială inertă şi constrângere a individualita ii; o totala răsturnare de norme, de
habitudini, o devastează, sub impulsul tinerilor care, fă iş sau pe ascuns, pornesc să
se realizeze personal, căutând o noua etică a vie ii; poate acesta să fie şi sensul,
alterat de la accep ia lui comună, a "huliganismului". O altă accep iune în ceea ce
priveşte tematica romanului este că acesta poate fi văzut ca un roman de moravuri.
Întălnim personaje din toate mediile sociale începând de la intelectuali , oameni cu
stare de familie bună sau parveni i şi cercul se extinde până la femei de moravuri
uşoare. Dar în acelaşi timp putem spune că romanul este un roman al
individualismului, sau prin extrapolare un roman al unei genera ii de tineri, pentru
că trebuie să avem în vedere faptul că personajele romanului sunt în majoritate tineri
cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, ce sunt dornici de afirmare şi vor să răstoarne
prin necredin ă sensul obişnuit al lumii.
Ac iunea este ascendentă în toate planurile narative, trece prin toate
momentele subiectului, pornind de la expozi iune până la momentul culm inant însă
fără a ne dezvălui şi finalitatea, şi anume deznodământul. Ca spre exemplu cea mai
clară evolu ie este cea a personajului üetru Anicet cel pe care autorul îl alege să
deschidă şi implicit să închidă ac iune romanului şi pare să-l prefere ca personaj deşi
îi pregăteşte un parcurs sinuos al existen ei sale narative.

c
Aflăm de la începutul romanului şi pe parcurs, că üetru Anicet este un tănăr în vârstă
de 19 ani, care se trage dintr-o familie bogată şi respectabilă dar care a avut un destin
tragic din cauza mor ii tatălui şi sinuciderii fratelui mai mare, tragedii care au adus
familia în pragul falimentului, lăsăndu-i pe üetru şi pe mama acestuia d-na Anicet
într-o situa ie financiară extrem de delicată, situa ie ce pare să îl îndemne pe
tânărul Anicet în bra ele celor mai dezumanizante situa ii pentru a se salva de
umlin a provocată de această problemă pecuniară. De la această situa ie tânărul
este prezentat în ipostaze diferite de zi cu zi, de la ocupa iile cele mai obişnuite,
lec iile de pian care îi între in existen a, la încercările de a crea o operă
desăvărşită care să salveze destinul familiei sale, până la aventurile cu Nora sau cu
Anişoara . Intriga acestui fir narativ este momentul în care üetru Anicet o îndeamnă
pe Anişoara, eleva sa ulterior devenită iubită să fure din averea părin ilor săi în
vederea mutării lor împreună.
Desfăşurarea ac iunii se constituie din furtul îndeplinit dar descoperit apoi şi
dezvăluirea sa de către d-na Lecca d-nei Anicet moment de maximă intensitate şi
suspans. üunctul culminant este unul tragic, situa ia este depăşită printr-un sacrificiu
de mamă. D-na Anicet se învinovă eşte de toate aceste întămplări văzăndu-se ca o
povară pentru üetru şi hotărăşte să se sinucidă, iar înmormântarea aceasta pare a fi
ploaia care reuşeşte să spele toată murdăria lăsată de păcatele tănărului Anicet.
Conflictele operei sunt numeroase. üersonajele sunt într-un continuu conflict, fie cu
societatea, fie între ele, dar de cele mai multe ori sunt în conflict cu ele însele.
Conflictul interior este cel care primează, personajele sunt capabile de o
puternică interiorizare, zbuciumul lor fiind imposibil de stăpânit. Astfel romanul
abundă în discu ii filosofice de maximă intensitate, tinerii actan i fiind izvoare
nesecate de zbucium sufletesc intens.
Replicile personajelor au calitatea de a fi memorabile în cele mai multe cazuri,
vorbesc de trăiri intense, de adevăruri revelatoare, ce dezvăluie conflicte interioare
marcante. Câteva exemple concludente de astfel de replici sunt: -
 Singurul lucru
important este faptul că trăiesc şi stau aici lăngâ d -ta, care nu mă cunoşti, nici nu mă
în elegi, şi că totuşi prezen a mea nu te exasperează
Asta e miraculos; că deşi

c
suntem amândoi oameni, nu te ridici acum şi nu încerci să mă arunci în
mare avid ragu)
-n adevărat intelectual rezistă oricărui mediu M-am exprimat greşit;nu un
adevărat intelectual, ci un adevărat om, substan ial, a cărui fiin ă nu o poate
nimeni şi nimic anula în afară de moarte acă eşti tu însu i, înainte de toate tu
însu i, dacă ai rădăcinile adând împlântate în via ă,
), nimic nu te poate atenua
6
,nimic nu te poate rata´avid ragu)
-
)ar sărăcia e umilitoare şi când iubeşti
e o stare de larvă, o stare
extraumană, pre-natală, cum spunea nu ştiu cine
´ 7inu Paşalega)
Romanul se desfăşoară pe mai multe planuri narative. Se urmăresc în paralel
destine diferite ale unor familii, cupluri, indivizi, destinul intelectualului sau pe cel al
tânărului care ac ionează spre împlinirea menirii de huligan.
Ca spre exemplu se urmăreşte destinul familiei Baly sau a familiei Lecca,
dintre toate, cea mai interesantă este, desigur, familia Lecca, acea ciudată rămăşi a
a burgheziei antebelice, cu un tată maniac erudit, cu o mamă adulterină şi înclinată
spre viciu şi cu două fete desprinse din normele unei ipocrizii tacit acceptate. Sau
destinul unor cupluri, cum ar fi cuplul Miti că Gheorgiu şi Marcella Streinu, destinul
intelectualului ca cel al lui David Dragu sau împlinirile huliganice ale tinerilor üetru
Anicet sau Alexandru üleşa.

MODURILE DE EXüUNERE

În nara iune întălnim trei moduri de expunere esen iale: nara iunea,
descrierea şi dialogul.
În primul rând nara iunea propriu-zisă este modul de expunere prin care
scriitorul relatează o întămplare sau un şir de evenimente într-o anumită succesiune.

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
%
c& cc ""c
#
c& cc % c

c& cc 'c

c
În romanul Huliganii, ni se prezintă un şir de evenimente, ce urmăresc destine
diferite într-o succesiune cronologică.
Descrierea este modalitatea prin care scriitorul creează un peisaj natural, un
portret fizic şi moral, imaginea unei aşezări, a unei camera. Romanul con ine
descrieri, unele ample dar accentual nu este pus însă pe acest mod de expunere. Se
utilează descrierea unor peisaje naturale dar care vin tot în completarea unor
experien e, anun ând de cele mai multe ori atmosfera în care urmează să decurgă
acestea cum ar fi descrierea de la începutul romanului în care natura fraternizează cu
stare sufletească a tânărului Anicet odată ajuns în fa a vilei Tycho Brache sau finalul
romanului care anun ă starea de calmitate pe care o aduce înmormântarea d-nei
Anicet: ³cerul era senin Ninsese două zile în şir, apoi soarele apăruse deodată,
neverosimil de roşu, de aprins Mahalaua încă nu avusese timp să se murdărească´ 8
üortretul fizic este folosit de asemenea în dezvăluirea unor trăsături de
caracter cum ar fi în cazul portretului Adrianei Lecca: ³ Petru o ghici lesne pe cea
dintâi; avea fruntea ovală şi nasul drept, formând între sprăncene unghiul specific
-ecca´ Era mult mai înaltă decât Anişoara, era brună şi din părul negru, bogat,
picurau stropi de apă´ 9 Decrierea ne dezvăluie un spirit liber, incontrolabil. Uneori
însă portretul dezvăluie anumite stări sufleteşti ca în cazul d-nei Anicet: - -na
Anicet apăru într-un capod de casă, mauve, cu mânecile scurte; avea fa a
schimbată, pu in mai buhavă şi părul aproape cărunt îi aluneca neîngrijit pe
tâmple´ 10,ce ne dezvăluie starea de dezumanizare în care intrase personajul.
Dialogul este modalitatea de expunere prin care scriitorul reproduce
convorbirea dintre două sau mai multe personaje.
În cazul romanului Huliganii dialogul are o contribu ie semnificativă deşi
romanul se înscrie în genul epic şi nu în cel dramatic, genul ce ne -ar fi confirmat
acestă aten ie oferită dialogului.
În romanul Huliganii Eliade foloseşte moderat monologul interior, aproape
deloc introspec ia, pune accent pe dialogul de idei, prezintă teze, eroii fac multe
teorii, există, pe scurt, o fervoare a ideilor în proza tânarului Eliade. Autorul acordă

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
"
c& cc$c
'
c& cc $c

c& cc%c

c
pagini întregi dezbaterilor, chiar Äsacrifică´ capitole în acest scop, cum ar fi capitolul
al III-lea din partea a II-a a romanului care este dedicat exclusiv dezbaterilor, prima
fiind cea de la cafenea între Eleazar şi David Dragu despre condi ia omului prins
între individualitate şi colectivitate urmată de discu ia dintre David Dragu şi
Alexandru üleşa, care sfârşeşte printr-un pariu ce vrea să demonstreze dorin a de
afirmare a libertă ii aşa mult dorită de tânărul üleşa.
c Modurile de expunere se îmbină armonios iar modalitatea de organizare a
informa iei narative se realizaeză deopotrivă prin telling şi prin showing.

COMüOZI IA
Denumeşte modalită ile de construc ie prin care ac iunea, conflictele şi
planurile narative şi subiectul sunt organizate într-o anume formă.
Compozi ia este rezultatul unei elaborări conştiente a scriitorului şi par ial
consecin a intui iei sale artistice.
Există o compozi ie exterioară care constă în organizarea textului în
sec iuni, capitole, paragrafe, secven e dar şi o compozi ie interioară care se referă
la trăirile interioare ale personajelor.
În ceea ce priveşte compozi ia interioară aceasta se înfă işează sub mai
multe aspecte după cum urmează: în jurul uni motiv central, compozi ie
acronologică, dislocată, simultană sau organizare pe niveluri narative. Romanul
Huliganii uzează de două metode de compozi ie interioară, una la nivel
macrotextual si una la nivel microtextual. La nivel macrotextual textul are o
compozi ie simultană, construită prin multiplicarea planurilor narative, planuri
narative ce urmează destine iar la nivel microtextual textul are o compozitie
organizată în jurul uni motiv central, motiv care este de fiecare dată altul în cazul
fiecărui destin. Astfel üetru Anicet este condus de atingerea apogeului artistic, cea
mai mare dorin ă a sa fiind desăvârşirea artistică: Ä Îi era penibil să sufere sau să
facă vreun compromis ca artist; ca om, nu avea nici un scrupul, nu se dădea înapoi
de la nici o gravă compromitere´ 11 Iar Alexandru üleşa este condus de dorin a de

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
c& cc"c

c
libertate deplină, de afirmare´ Eu nu sunt laş, nici iresponsabil Eu sunt un om liber,
atât´ 12 Alte personaje ac ionează în numele dragostei cum este Mitică Gheorghiu.

üERSONAJELE
üersonajul este crea ia unui scriitor, regizor sau compozitor. El este integrat
în nara iune prin intermediul limbajului. üersonajul întruchipează o concep ie
despre via ă, un ideal, o năzuin ă într-un spa iu geografic sau într-un timp anume.
üersonajul se deosebeşte de persoană sau fiin ă umană, persoana apar inând
realită ii extralingvistice iar personajul apar inând universului fic ional.
În crea ia artistică, personajul poate fi o personalitate, la fel ca în existen a
cotidiană. üersonalitatea este o fiin ă umană cu aptitudini deosebite într-un domeniu
de activitate, cu însuşiri morale şi intelectuale superioare aşa cum sunt personajele
romanului Huliganii în majoritatea lor.
Huliganii reprezintă un roman cu personaje tinere, care conturează o
genera ie nelini tită, urmărită de obsesia ratării i dornică să se realizeze, chiar i
prin experien e disperate. üersonajele romanului sunt preponderent tineri între 18 i
30 de ani, având ceva din nihilismul eroilor lui Dostoievski. Tineri nonconformi ti,
cu o uria ă încredere în sine, aceste personaje sunt convinse că lumea se învârte
numai în jurul existen ei lor. ülini de contradic ii, acestora nu le pasă de rude sau
de prietenii lor, nu le e milă de nimeni i nu î i respectă cuvântul dat.
Mircea Eliade zăbove te asupra acestui roman despre care declară că a vrut
să- i prezinte propria sa genera ie: Äconsideram că ace ti tineri erau huligani în
adevăratul sens al termenului, oameni care pregătesc o revolu ie spirituală,
culturală i, dacă nu politică, ce l pu in reală, concretă´13. üersonajele sale sunt
tineri scriitori, profesori, actori.
După rolul atribuit în nara iune personajele pot fi grupate în următoarea
tipologie: personaje principale-care apar pe parcursul întregii ac iuni şi au un rol
esen ial în desfăşurarea ei; personaje secundare-care apar numai în câteva secven e
narative sau dramatice şi au rolul de a contura personalitatea personajului principal; şi

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc

c& ccc

c


 
 
 $"
  &  c

c
personaje episodice-care apar numai într-o singură secven ă, cu un rol relativ
independent.
În categoria personjelor principale intră üetru Anicet, Alexandru üleşa şi
Mitică Gheorghiu. Un argument pentru această selec ie făcută ar fi chiar capitolul al
VI-lea din partea a III-a a romanului care le aduce pe cele trei personaje principale în
aceeaşi conjuctură, le face cunoştiin ă vrând parcă prin acest gest să creeze, la final,
coeziune textului. Cele trei personaje men ionate sunt prezentate aflându-se în
aceeaşi cârciumă, üetru cu Alexandru în calitate de prieteni veni i în scopul întălnirii
lor iar Mitică Gheorgiuca simplu consumator al localului. Interesant este momentul în
care cei trei interac ionează. Mitică Gheorghiu se duce la masa celor doi şi îi
întreabă:´ Cum vă cheamă pe voi, mă? Se adresă întăi lui Alexandru şi apoi lui
Petru´ 14, scenă prin care autorul reuşeste să refacă textul ce uzase panâ atunci de
fragmentarism.
ürimul care se desprinde din rândul Ähuliganilor´ este üetru Anicet, un tânăr
muzician în vârstă de 19 ani pentru care muzica înseamnă totul. Distant fa ă de cei
din jur, el visează la o carieră muzicală recunoscută pe plan na ional. Fiind de părere
că acest lucru poate fi ob inut numai prin intermediul unei femei sau prin ho ie,
decide să î i trăiască via a, împotriva convenien elor de ordin social, alături de
Nora, o prostituată de la care prime te, fără remu cări, mici sume de bani. Acceptă
aten ia elevei sale Ani oara, pe care o îndeamnă să fure bijuteriile familiei,
provocând astfel moartea mamei sale.
For a personajului vine din puterea sa de interiorizare, însă el dă dovadă de
momente în care îşi trădează slăbiciunile, frica sa de oameni şi de realitate.
Caracterizarea personajului se realizează deopotrivă prin mijloace indirecte şi
directe. Reac iile pe care üetru le are sunt indicii ale caracterului său, el are o
³spaimă stupidă´ sau ³zâmbeşte prosteşte´. Anişoara spune despre el chiar că este
timid iar naratorul completează: - a în eles mai târziu că se înşelase; a început să
creadă atunci că sufletul lui era înghe at´ 15
Un alt personaj controversat este Alexandru üleşa, a cărui iubită s-a sinucis,
fiind prizoniera unei iluzii deşarte. Lipsit de orice remuşcare, Alexandru nu este
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
$
c c c
ccc  !c"cccc
%
c& ccc 'c

c
îngrijorat decât de influenţa negativă pe care o poate avea evenimentul în ce priveşte
părerea lumii despre el. Considerând iubirea un capriciu, cataloghează ca fiind o
glumă cererea în căsătorie cu o fată necunoscută, întâlnită la serata Feliciei Baly, ce
naşte nenumărate discuţii şi controverse, inventând drept scuză pe care se străduieşte
chiar să o creadă pentru sine, dragostea postmortem pentru iubita sa Viorica
üaraschivescu. Mândria sa pare că nu are limite atunci când face orice ca să îi
demonstreze lui David Dragu că nu este un laş, aşa cum a fost caracterizat din cauza
lipsei de responsabilitate pe care trebuia să şi-o asume după moartea ³scumpei´ sale
iubite.
Naratorul îi dezvăluie foarte multe defecte. El îl cataloghează ca fiind un om
cu obiceiuri sălbatice când vorbeşte despre comportamentul său fa ă de Viorica,
spune de asemenea că este cinic fa ă de propriile lui sentimente sau că ³era încă
prea confuz şi pu in informat asupra nenorocirii ce -l lovise´16 iar Irina, verişoara sa
se întreabă: -să fie oare şi el tot atât de vulgar ca şi al i băie i de vârsta lui?´ 17
Naratorul îşi îngăduie să pătrundă în mintea Irinei şi spune că deşi îl cunoştea de
pu ină vreme, -i se păruse întotdeauna deosebit de ceilal i; avea o asprime a lui, o
voin ă extraordinară de a-şi păstra drumul ales, împotriva oricăror amenin ări şi
obstacole´ 18
Mitică Gheorghiu este cel de-al treilea personaj principal. Naratorul ni-l
prezintă ca fiind: ³ şef de birou la Bancă, sportsman în toate cercurile bucureştene,
tânăr cu avere de la părin i şi mare viitor politic´ 19 dar completează´ aşa se
credea pe atunci, că Mitică Gheorgiu va călca pe urmele părintelui său, Paraschiv
Gheorgiu, mare elector în Buzău, fost în atâtea rânduri deputat´
Mitică Gheorghiu este de fapt un simplu funcţionar la bancă, tipic omului
Ädin popor´, având chiar un comportament de parvenit. Bădăran, vulgar, naiv şi
îndrăgostit obsesiv de Marcella Streinu, Mitică recurge la lucruri infame şi lipsite de
morală pentru a se răzbuna şi a-şi stinge focul geloziei ce îl mistuie de la plecarea
Marcellei din viaţa sa până la răpirea acesteia în trenul spre Viena, unde o umileşte,
demoralizând-o complet. Numele, ales cu grija de către narator, pare că se desprinde
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc
#
c& ccc'c

c& cccc
"
c& c
'
c& ccc$c

c
din schiţele lui Caragiale, accentuând defectele unui om lipsit de vise şi dorinţe
nobile. El este un camestec de vulgaritate şi sentimentalism. În toată mediocritatea sa,
Mitică Gheorghiu, aflându-se la Viena, are nostalgia lăutarilor din Bucureşti, cei care
răscoleau şi emoţionau, aşa cum doar ei ştiau să o facă: "Mi-e dor de un cântec
românesc, vorbi el într-o noapte Mi-e dor de lăutari Mi s-a acrit de jazzurile
astea 20
üersonajele secundare ale romanului sunt foarte numeroase deopotrivă
personaje feminine şi masculine fără de care desăvârşirea personajelor principale nu
ar fi fost posibilă. Astfel încât cele trei persoanje principale au rol de nucleu fiecare
dintre ele concentrând în jurul său o serie de personaje secundare.
üetru Anicet are în jurul său personaje secundare ca d-na Anicet,mama sa,
Nora, Anişoara Lecca, împreună cu to i membrii familei Lecca, Teddy Lupescu, sau
d-nul Baly.
Nora este însă personajul cel mai pregnant descris care pare a avea o legătură
deosebită cu üetru. Ea ne este descrisă fizic din perspctiva lui Alexandru: -avea o
figură aproape vulgar, cu bărbia groasă, buzele prea cărno ase, fruntea îngustă
Ceea ce era însă într-adevăr neaşteptat de fin era conturul obrazului; pome ii
păreau atât de duce desena i încât oricine era ispitit să -I mângăie fa a Ochii, de
asemenea, fără să fie prea mari sau prea luminoşi, purtau cu ei un foc lăuntric,
amenin ător, chiar când era copleşit de zâmbetul întregii fe e Vocea era singurul
lucru strident
)´ 21,voce care îl face pe Alexandru să remarce oribila ei striden ă.
Nora este de fapt o femeie de moravuri uşoare care este îndrăgostită
iremediabil de üetru pe care îl divinizează, îl între ine chiar din banii ob inu i de
la aman ii ei şi care va suferi teribil, dar fără să renun e la dragostea sa, atunci când
üetru decide să renun e la întălnirile cu ea. Nora poate fi văzută de asemenea ca
fiind reprezentarea feminină a lui üetru, deoarece ea este cea care ac ionează în
numele lui üetru parcă şi cere iertare mamei acestuia pentru tot răul făcut.
Dintre personajele ce se concentrează în jurul lui Alexandru üleşa cel mai
important este David Dragu.

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc

c& cc c

c& cc#$c

c
 David Dragu este un scriitor idealist, cu idei si gânduri proprii, ce denotă o
inteligenţă abstractă, ce îi pune în valoare caracterul. Fiind mai degrabă genul
tânărului îndrăgostit sincer şi nevinovat, acesta remarcă sentimentul de repulsie pe
care il are pentru Alexandru üleşa odată cu dezamăgiea viitoarei sale logodnice,
cunoscută la serata Feliciei Baly, sfârşind prin a se îndrăgosti de spiritul ei atât de
natural şi comun.
Rolul său în text este unul foarte important el este partea moralistă a
romanului, dar cel mai important lucru este că el este cel care explică voca ia de
huligan, şi îl provoacă pe Alexandru üleşu acuzându-l de laşitate să-şi demonstreze
condi ie de huligan pretinsă.
Marcella Streinu, pe adevăratul ei nume Elena Dumitraşcu, este personajul
secundar care este adjuvanta ³ împlinirii´ destinului lui Mitică Gheorghiu, Mitia cum
îl alinte ea. De la narator aflăm că Marcella este o tânără de 24 de ani, cu preten ii
de artistă o fată ³pu in cam grasă, cu nasul în vânt şi părul oxigenat care trăia în
medii de bohemi şi de sobi, justificându -şi atitudinea tăioasă prin premiul I ob inut
22
la produc ia de fine de an a Conservatorului´ Autorul creează prin această
prezen ă feminină, un personaj aproape kitsch pe care îl va anula chiar cu ajutorul,
personajului principal pentru care aceasta a fost creată.
üersonajele episodice sunt în număr foarte redus. Dintre acestea amintim pe d-
na üleşu sau Ionel Sergescu şi Rudescu-prietenii lui Mitică Gheorghiu.
Structura i tipologia acestei căr i aduc în discu ie problema conflictului
dintre genera ii i a destrămării familiei. Mircea Eliade vrea să spună că omul se
defineşte nu numai prin dramele existen iale, dar şi prin ideile lui. În proz a sunt
încorporate, în consecin ă trăirile metafizice, conceptele, teoriile, etapele unei
experien e intelectuale, sunt prezen i oamenii care le trăiesc, evolu ia unui
sentiment, pot constitui substan a unui roman care vrea să prinda pulsul lumii
moderne. Eliade cere imperios, dărâmarea barierelor, prăbuşirea mentalită ilor
conservatoare, prioritate pentru drama lăuntrică a omului care gândeşte.

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccc

c& cc$c

c
BIBLIOGRAFIA

1.c Eliade, Mircea, Huliganii,Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

2.c www.jurnalul.ro
3.c www.scribd.ro
4.c www.scritube.com

c
 HULIGANII-ANALIZĂ COMüOZI IONALĂ

Întocmit de Irimia Ioana Bianca

Specializarea Română-Engleză, anul III, grupa 4057