Olaru (Voicu) Carmen Anul II, Seria a II-a, Grupa 7

Clatoria n Infern,
cale de cunoatere a sinelui
De-a lungul timpului, omul a fost frmntat, preocupat ntr-un mod aproape obsesiv
de temele cltoriilor iniiatice, ale cltoriilor pe trmul cellalt, de Rai sau Iad. Lumea
de dincolo apare ca un univers n afara timpului. Motivul cltoriei poate fi cunoaterea
lumii celeilalte, o cltorie la Domnul pentru a primi o rsplat sau o cltorie pentru a
primi un sfat. Cltorii iniiatice pot fi urmrite i n Odiseea lui Homer, n Eneida lui
Virgiliu sau n Divina Comedie a lui Dante.
Cltoria lui Ulise, principalul plan de desfurare a epicului n Odiseea lui Homer,
poate fi de asemenea interpretat ca o cltorie iniiatic, o form de cunoatere a lumii,
dar i o form de cunoatere a sinelui, un drum la centru. Modelul, reprezentat de Ulise,
presupune o cutare pentru a afla. Drumul parcurs de Ulise (Odisseu) implic
metamorfozri, ridicri, elevri spirituale. Pragurile pe care le trece eroul sunt tot attea
lecii de cunoatere, prin care se construiete pe sine, n timp ce nsoitorii si se pierd.
Aventurile protagonistului pot fi descifrate ns i ca aventuri ale sufletului exilat n
aceast lume, care vrea s se ntoarc n patria sa adevrat, cereasc. Ulise devine
astfel sufletul ncarnat prin natere ce cltorete spre cer. Marea este lumea materiei, iar
valurile asaltul lumii exterioare, al pasiunilor, al patimilor. Ulise coboar i el n mpria
lui Hades, pentru a afla de la prorocul Tiresias cum va putea reveni n Itaca, dar aici are
revelaia nemicrii umbrelor ntr-un venic ntuneric, umbre ce capt consisten numai
dac beau sngele animalelor de jertf, scurs ntr-o groap. Viziunea lui Homer despre
lumea cealalt va fi preluat i dezvoltat mai apoi de Virgiliu.
Aceeai tem a cltoriei iniiatice poate fi urmrit i n alte texte de referin din
literatura universal: Eneida lui Virgiliu i Divina Comedie a lui Dante. Virgiliu, marele
poet al antichitii, d lumii prin Eneida o ampl lucrare epic epopeea naional a
Romei, nsumnd aproape 10 000 de versuri. Edgar Papu, n Excurs prin literatura lumii,
noteaz c Virgiliu amestec divinul cu umanul, avndu-l ca model pe Homer. Primele
ase cri evoc rtcirile pe mare ale troienilor, dup modelul Odiseei, iar ultimele 6
povestesc rzboaiele purtate de troieni pe pmntul Italiei, corespunztor Iliadei. Virgiliu
exprim pe calea unei epopei a originilor, tendinele politice oficiale ale timpului su,
regenerarea roman prin noua instituie a principatului. Este prima mare epopee a
consolidrii statului. Eneida proiecteaz ficional o utopie politic, i anume epoca de
aur a lui Augustus, pentru c marile opere ofer legitimitate simbolic puterii politice.
Textul remitologizeaz de fapt ntreaga istorie pn la mpratul Augustus.
Asemenea lui Homer, Virgiliu gsete un fir conductor, o pasiune puternic, o
misiune de nalt valoare moral, n jurul creia oamenii s se nfrunte i s lupte, iar
rezultatul s fie triumful acestei idei sau al acestui sentiment. Eneas ntruchipeaz un
erou model, un conductor desvrit, fiind evident o proiecie a lui Augustus, dar
totodat i proiecia artistului n personajele sale. Este un Erou solar, ntemeietorul
Romei, este Creatorul ca fiu al lui Venus (Afrodita) i al muritorului Anchises, nscut pe
muntele Ida, unde a fost crescut de nimfe. Dar reprezint n acelai timp i Salvatorul,
deoarece a participat la rzboiul troian, fiind ocrotit n lupta de Venus (Afrodita) i
Poseidon, mpotriva lui Ahile i a lui Diomede. Ca i marile personaje ale tragediilor lui
Sofocle sau Euripide, Eneas este un personaj aflat n situaii de dilem tragic.
1

n cartea a VI-a i nsoete pe troieni la Cume, unde Eneas consult oracolul lui
Apollo. Preoteasa Sibila (Preoteasa lui Apollo, proiecie a luminii), i prezice un viitor
luminos. Dar dorina lui Eneas este aceea de a cobor n Infern, pentru a-i ntlni tatl.
Coborre simbolic, cu scopul de a primi un sfat, din dorin de cunoatere, o coborre la
origini, n incontient, un drum la centru. Cltoria n Infern poate fi resimit ca o
autoaprare i o autojustificare, nu ca o autopedepsire. Eneas are de ndeplinit pentru
trecere cteva ritualuri: O crengu de aur Varg mldie i frunzele arbor stufos o
ascunde. / i-i nchinat Junonei n iad [....] / Nu este dat s ptrund a pmntului
taini-afund, fr-a-i culege-nainte copacului rodul de aur.
Eneas, condus de doi porumbei (porumbeii erau consacrai zeiei Venus (Afrodita),
mama eroului), pornete n cutarea copacului cu creanga de aur prin marile pduri,
descoperindu-l n trectorile adnci. Conform Dicionarului de simboluri, creanga de aur
(vscul) reprezint un motiv extrem de rspndit n rile celtice i germanice. Creanga
deine puteri magice, permite deschiderea porilor lumii subterane, ndeprteaz demonii,
confer nemurire. Reprezint fora, nelepciunea i cunoaterea, este simbolul acestei
lumi, ce permite explorarea ntunecatelor peteri ale Infernului, fr pierderea sufletului,
fiind destinat numai alesului, un transfer de putere de la sacralitate. Eneas are ca
nsoitor i cluz, n cltoria prin Infern, pe Preoteasa Sibila, nduplecndu-l totodat
pe luntraul i vameul Caron s-l treac dincolo de Stix.
n viziunea lui Virgiliu, Infernul apare ca populat cu montrii ce flfie fr trup,
duhuri uoare, umbre, copii abia nscui, trupuri ce n-au avut parte de ngropciune, dar
i mulimea de pctoi sinucigaii, cei ghiftuii, cei ce au dobndit averi peste msur,
tlharii, trdtorii, cei ucii n desftri. Eneas strbate Cmpiile Elizee (simbolul
nesfritului ceresc, unde merg dup moarte sufletele celor drepti; la Virgiliu este o
cmpie n Infern unde petrec eroii i toi cei fericii) i este ntmpinat de umbra tatlui
su. Acesta i reveleaz, potrivit doctrinei pitagoreice i platoniene, sistemul universului,
apoi face s se perinde prin faa feciorului su lungul alai al sufletelor care, ntrupndu-se
succesiv, aveau s devin la timpul sorocit fiecruia, mari brbai ai Romei. Anchises, n
Infern, anun de fapt gloria viitoare a Romei, ntr-un sfietor acord funebru.
Un capitol aparte n Infern, l reprezint emoionanta scen a ntlnirii cu Didona,
ilustrnd mitul ndrgostiilor nefericii. Didona, regina Cartaginei, este un personaj tragic
aflat ntr-o dilem tragic, o combinaie ntre Fedra i Andromaca. Idealul moral de
extracie ascetic i pasiune carnal. Ea asociaz sentimentul pentru Eneas cu cina
fa de Sichen, soul decedat cruia nu i-a pstrat fidelitatea. Coborrea n Infern a lui
Eneas poate fi comparat i cu patimile Cristice, este ncarnarea unui ales care poart
nsemnele sacralitii.
Conform Istoriei literaturii italiene de Francesco de Sanctis, Divina Comedie a lui
Dante este o viziune alegoric a lumii celeilalte, ca drum spre mntuire. Lumea
cealalt este alegorie i imagine a lumii acesteia, este istoria i misterul sufletului n cele
trei stri ale sale: Omenescul, Despuierea i Rennoirea care corespund celor trei lumi
Infernul, Purgatoriul i Paradisul. Este sufletul n stare pur omeneasc ce se dezgolete
i cur de trup, se rennoiete i redevine pur i divin o moarte iniiatic urmat de o
renatere. Divina Comedie este poemul eternitii, comparat cu o catedral gotic cu
trei nave, indicnd verticalitatea, spiritul ascesional. Dante, ca simbol al sufletului,
rtcete printr-o pdure ntunecoas. Pdurea, ca geografie simbolic, motenete
pustiul oriental, fiind loc pentru ncercri, loc de rtcire.
2

n drumul su, Dante e aproape dobort de asaltul patimilor, figurate ntr-o panter,
simboliznd desfrnarea, poftele sexuale, apoi ntr-un leu, simbolul mndriei i al violenei
i ntr-o lupoaic, semn al avariiei i lcomiei, principala cauz a relelor umanitii. n faa
lui apare Virgiliu, marele poet al Antichitii, figurnd raiunea uman. Virgiliu nu
reprezint pentru Dante numai modelul poetic absolut (coborrea n Infern a lui Eneas a
fost model pentru Infernul lui Dante), ci i un ideal de umanitate. Virgiliu, asemeni
Preotesei Sibila n cazul lui Eneas, l cluzete pe Dante n Infern i Purgatoriu, iar
Beatrice, simbolul raiunii divine, l nsoete prin Paradis.
Infernul lui Dante presupune o ntunecare succesiv a spiritului, ajungnd pn la
stingerea lui. Prin mine treci spre locul de durere / prin mine treci spre venica jelire, /
prin mine treci spre gloata care piere. / Mi-a fost dreptatea - ndemn spre furire / puterea
sfnt m-a zidit instan / n cer, suprema minte i iubire. / Etern triesc i cte sunt
substan / naintea mea etern au fost create / Voi ce intrai lsai orice speran.
Inscripia de pe poarta Infernului ndeprteaz i cea din urm mngiere a sufletului
omenesc, SPERANA. Dac sublimul ntunericului const n lumina care moare,
sublimul dezndejdii este reprezentat de moartea speranei.
Lui Caron, luntraul Infernului, o figur ce aparine mitologiei antice, Dante i acord
funcia de demon n Infern. Portretul lui Caron, doar schiat de Virgiliu n Eneida, este
desvrit de Dante cu tonuri voit violente. Potrivit Dicionarului de simboluri, barca lui
Caron merge ntotdeauna n Infern. Nu exist luntra al fericirii. Barca lui Caron este
astfel un simbol care va rmne legat de eterna nefericire a oamenilor. Figura alegoric
n care se regsete arhetipul paznicului de prag este cinele Cerber. n Eneida
mitologicul Cerber este un cine uria cu trei guri, pzitorul Infernului. La Dante cinele
Cerber pstreaz cele trei capete, dar are i o barb neagr i mini cu gheare. El are
sarcina de a fi paznicul cercului al treilea al lacomilor, avnd la rndul su toate
caracteristicile ngroate ale unui lacom. n Eneida lcomia Cerberului este potolit
aruncndu-i-se n gurile deschise o turt din miere i boabe. Dante mbogete
episodul Virgilian, potolind lcomia Cerberului cu un pumn de noroi infernal.
Poetul nfiaz natura locului dar i calitatea pedepsei pctoilor, luai laolalt,
amestecai. Infernul este mprit n zece pri, cmpia ntunecat i nou cercuri, dar i
n trei pri mari, corespunztor celor trei mari categorii ale nelegiuirii: necumptarea i
violena, iretenia i premeditarea lor. Acestea sunt fragmentate, la rndul lor, n cercuri i
bruri, unde i ispesc vinovia damnaii. Primul cerc este limbul, spaiul unde ajung
copiii i cei nebotezai, dar i marii poei, marii nelepi, marile figuri ale istoriei: Homer,
Ovidiu, Horaiu, Virgiliu, Aristotel, Platon, Socrate, Seneca, Cezar, Brutus, etc, ce triesc
n Infern ca ntr-un Elizeu pgn.
Al doilea cerc este rezervat celor necumptai i violeni. i tema mitic a
ndrgostiilor nefericii apare la Dante, prin Francesca da Rimini i Paolo Malatesta cu a
lor impresionant poveste de iubire, purtai acum ca frunzele de un vrtej fr odihn.
Prin ei Dante se ridic mpotriva prejudecilor bisericii, privitoare la dragostea trupeasc,
flacra iubirii mistuie i purific eventuala vin, pentru cei ce cred n prejudeci. Imaginea
lui Farinata degli Uberti, statuia gigantic, a crei baz poate fi ntregul Infern,
simbolizeaz ntreaga istorie a Florenei care nvie prin el, n tenebrele lumii de dincolo.
Virgiliu, n cntul al VI-lea din Eneida, rezerv un spaiu numai pentru sinucigai.
ntlnim aici i personaje tragice ca Fedra sau Didona. Avndu-l ca model pe Virgiliu,
Dante creaz pdurea sinucigailor n cntul al VII-lea al Divinei Comedii. Acetia, n
3

ziua Judecii de Apoi, i vor regsi trupul pentru a-l spnzura de arborele nscut din
sufletul care i-a fost duman trupului. Pdurea sinucigailor se va transforma ntr-un
cmp de spnzurai. Din sufletele sinucigailor cresc copaci, arhetipul rsturnat al
coloanei universale Axis mundi, ce leag lumea infernal de pmnt i cer. Arborele
cosmic reprezint misterul verticalitii, al nlrii ctre cer, al regenerrii perpetue,
victorie asupra morii. Arborele vieii, n gestul recuperator al mntuirii, reinstaurare a
omenirii n starea paradisiac originar.( Doinia Milea, Confluene culturale i
configuraii literare, pag 39). Sinucigailor le este ns refuzat mntuirea, unirea cu
divinitatea n viziunea lui Dante, cci pdurea infernal se transform ntr-un cmp de
spnzurtori, cu spnzuraii damnai pentru eternitate.
Dante a ncercat s rennoiasc formele stilistice ale naintailor din coala literar a
Dulcelui stil nou, acel lapte al muzelor, care nchipuie substana plin de dulcea a marii
poezii de totdeauna. Singurii muritori ns a cror coborre n Infern a fost acceptat de
Dante sunt Eneas i Sfntul Apostol Pavel, figuri simbolice idealizate, angajate ntr-un
drum la centru. Divina Comedie apare i ea ca poveste a sufletului, care din form n
form se regsete i se recunoate pe sine n Dumnezeu, inteligen pur, iubire pur i
act pur.

Bibliografie:
- Alighieri, Dante, Divina Comedie, Editura Paralela 45, Bucureti, 2002.
- Publius, Virgilius, Maro, Eneida, Editura pentru Literatur, Bucureti, 1964.
- Chevalier, Jean, Dicionar de simboluri, volumele I-III, Editura Artemis, Bucureti,
1994.
- De Sanctis, Francesco, Istoria literaturii italiene, Editura pentru literatur
universal, Bucureti, 1965.
- Papu, Edgar, Excurs prin literatura lumii, Editura Eminescu, Bucureti, 1990.
- Milea, Doinia, Confluene culturale i configuraii literare, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 2005.

Chiar la intrarea in iad se gasesc cei neutri: nici buni, nici rai. Ei sunt
vesnic chinuiti de viespi, tauni si viermi. Dupa trecerea raului subteran
Aheron, Dante, insostit de ghidul sau, ajunge la primul cerc ( din cele
noua ) al infernului si care este destinat paganilor. Aici Dante vede o
multime de suflete curate, dar nebotezate: pagani cumsecade, evrei
buni, poeti ca Homer, Horatiu si Ovidiu, filozofi ca Aristotel, Platon si
Socrate Singura lor suferinta consta in faptul ca niciodata nu vor
avea speranta unei soarte mai bune.
In al doilea cerc se gasesc cei care au pacatuit trupeste. Pedeapsa lor
este sa fie permanent biciuiti de vanturi napraznice. In cel de-al treilea
cerc al iadului se afla cei vinovati de lacomie. Ei sunt obligati sa zaca
vesnic in noroi, batuti de furtuni de zapada, grindina si apa sarata, in
4

timp ce Cerber ii latra si ii jupoaie cu cele trei guri ale sale. In cel de-al
patrulea cerc se afla risipitorii si zgarcitii, blestemati sa se loveasca
vesnic unii pe altii si sa care niste pietre uriase. Acoperiti de mocirla,
mincinosii se sfasie reciproc in cel de-al cincilea cerc, iar lenesii sunt
scufundati mereu in apele Stixului.
In al saselea cerc ereticii sunt prajiti in niste sicrie de foc, iar violentii,
sinucigasii si sodomitii se afla in cel de-al saptelea cerc, fiind permanent
innecati intr-un fluviu de sange si strapunsi de sagetile trase de centauri.
Seducatorii, lingusitorii si simoniacii sunt repartizati in cel de-al optulea
cerc. Ei sunt impinsi cu capul inainte in niste gauri , afara ramanandu-le
picioarele mangaiate de niste limbi de foc. Tot aici , cei ce prezic viitorul
sunt vazuti avand capul asezat invers pe umeri iar cei ce au furat din
banii publici sunt obligati sa innoate printr-un lac de smoala fierbinte.
Ipocritii trebuie sa poarte o palarie de plumb iar Caiafa e vazut rastignit
si calcat in picioare de toti trecatorii. Hotii sunt torturati de serpi veninosi,
cei care au dat sfaturi rele sunt arsi fara incetare iar celor ce au
semanat discordie li se smulg madularele.
Interesant de observat este ca Dante ii vede in acest al optulea cerc al
infernului si pe unii dintre papi. Nicolae III ( 1277-1280 ) este deja acolo,
in timp ce Bonifaciu VIII si Clement V sunt asteptati sa soseasca si ei in
iad.
Cel de-al noualea cerc este un imens put de gheata in care se afla
tradatorii ingropati pana la barbie. La capatul palniei , in partea cea
mai de jos a iadului, Dante il vede pe Lucifer cufundat pana la brau in
gheata, batand aerul cu aripile lui imense si plangand cu lacrimi de
sange
Aceasta viziune asupra infernului nu-i apartine doar unui poet plin de
imaginatie. Cand Dante Alighieri a scris Divina Comedie , el s-a inspirat din
materialele existente, din predicile auzite, din ideile filozofice care circulau la
acea data, precum si din teologia lui Toma dAquino, la toate acestea
adaugand propriile meditatii si idei.