Tănase Scatiu

„Viața la țară” este un roman scris de Duiliu Zamfirescu, fiind

considerat una dintre capodoperele literaturii române. Roman al vieții
câmpenești, al dragostei, dar și al luptei sociale, „Viața la țară” surprinde
partea de nord a Bărăganului, la finalul secolului al XIX-lea și începutul
secolului XX. Duiliu Zamfirescu este unul dintre fondatorii romanului ciclic în
literatura română, cel de față fiind primul astfel de roman apărut în literatura
noastră.
Unul dintre personajele care se remarcă în cadrul operei de față este Tănase
Scatiu. Încă din momentul apariției sale, atmosfera romanului devine
mai sumbră, astfel încât cititorul intuiește faptul că personajul nu-i va fi
simpatic. Într-adevăr, Tănase Scatiu este construit pentru a trezi
antipatia cititorilor, întrucât autorul însuși îl antipatiza puternic. 
Contrastul dintre aparență și esență, un element important atunci când
analizăm portretul lui Tănase Scatiu, este evident încă de la început.
Acesta apare într-o trăsură elegantă, din care ne-am aștepta să coboare o
persoană rafinată, elegantă, manierată. Slujbașul din capătul trăsurii trădează,
însă, adevărata personalitate a celui care se afla înăuntru: „Un țărănoi, încălțat
cu ciubote, în spinare cu un palton de-a lui stăpânu-său, ros și ieșit de soare,
iar în cap cu o pălărie înaltă ce-i venea până peste urechi”. Avea un șir de case
de nuiele lipite cu lut, „șandramale de scânduri [...] în fine, tot felul de acarete,
făcute în pripă și pe ieftin”. Ceea ce îl interesa pe Tănase mai presus de
orice era înavuțirea, alături de ascensiunea pe scara socială. Acestea erau
cele două mari țeluri existențiale ale personajului, ale cărui defecte ies în
evidență cu atât mai mult cu cât se remarcă relația antitetică dintre el și
boierul cel bătrân.
Tănase este nepotul unui vătaf care fusese slujitor la curtea de la Ciulniței.
Intențiile sale imediate erau „să pună mâna pe bani și pe fată”, inclusiv pe o
moșie, dorind să se îmbogățească cu orice preț. Fata în cauză era Tincuța, fiica
lui Dinu Murguleț, boier bătrân și respectat. El nu dorea să-i dea lui Scatiu
mâna fiicei sale, iar când, printr-o serie de împrejurări nefericite, îi rămâne
dator lui Tănase, Matei, nepotul boierului, îl ajută pe unchiul lui să evite o
situație neplăcută. 
Necultivat, lipsit de sensibilitate, dominat în permanență de o dorință
puternică de a parveni, Tănase Scatiu provoacă un conflict cu țăranii, din
cauză că intenționează să le confiște o parte din pământ. Magistrații se
prezintă la fața locului pentru a judeca neînțelegerile, iar Scatiu aranjează
treburile cu primarul și Chiru astfel încât să-i poată cumpăra. Țăranii, conduși
de Lefter, se declară împotriva ideii de proces cu Tănase Scatiu, întrucât sunt
conștienți că dreptatea nu va avea nimic de-a face cu această judecată („corb la
corb nu-i scoate ochii”). Ambițios, necruțător, ciocoiul nu își poate
ascunde adevărata față de toată lumea, iar țăranii sunt cei care au cel mai mult
de suferit de pe urma brutalității și a necinstei de care dă dovadă Tănase. 
Relația pe care acesta o are cu alte personaje, precum și replicile acestor
personaje la adresa lui (Lefter îi strigă: „Umbli să ne furi pământul,
tâlharule!”, iar bătrânul Stoica avertizează: „judecata să nu calce pe la noi, că
nu e bine!”). Când se fac măsurători pe câmp, țăranii le reproșează
magistraților faptul că îi ținuseră partea lui Scatiu, iar pe Tănase îl alungă cu
pietre. Aceasta cauzează „punerea în chinuri” a țăranilor, la cererea
autorităților, și cu sprijinul și contribuția ciocoiului. Nemilos, brutal, Scatiu
apelează la măsuri violente împotriva țăranilor. Văzând acestea, Matei
Damian și Dinu Murguleț ordonă ca aceștia să fie eliberați. 
În concluzie, Tănase Scatiu este un personaj reprezentativ pentru
clasa arendașilor îmbogățiți din partea de sud a României de astăzi, o clasă
socială pentru care Duiliu Zamfirescu simțea un puternic dispreț. Se pare că
cel care l-a inspirat pe Zamfirescu atunci când a creat acest personaj a fost
chiar unul dintre predecesorii săi, despre care se auziseră tot felul de zvonuri
în familia autorului.