Tcacenco Valeria, gr.

EG186TR
5 Elemente realiste într-un roman de Balzac
- Informație generală despre Realism și caracteristicile sale;
Realismul este o modalitate de reprezentare veridică și critică a realității, caracteristică literaturii din
toate timpurile, din Antichitate și până în prezent. Acesta definește orice operă inspirată din realitate.
Realismul este un curent literar și artistic care se dezvoltă de la mijlocul secolului al XIX-lea și până
în prezent fiind o metoda de cunoaștere artistică a lumii și a omului prin intermediul caracterelor
tipice în împrejurări tipice.

- Realismul prezintă personaje tipice în împrejurări tipice;

- Urmărește conflictul dintre om și societate;
- Idealul realist este accesibil, e dedus din viața reală și, deci, te poate mobiliza pentru a-l atinge.
Nu e neapărat să fie moral și onest. Unele personaje realiste reușesc să-l realizeze, de exemplu:
Georges Duroy din ”Bel-Ami”, altele – nu, precum Julien Sorel din ”Roșu și negru”;
- Manifestă un interes mai mare pentru prezent și pentru țara de baștină a autorului;
- Omul (modul lui de gândire și de comportament) este determinat de mediu (social, istoric etc.);
- Accent se pune pe conștiința lucidă care se bazează pe informație din viața reală;
- Mizează pe obiectivism;
- Baza filosofică – filosofia idealistă;
- Stilul realist tinde spre o modalitate de redare căt mai simplă și mai clară, pe înțelesul tuturor;
- Mizează pe un auditoriu larg de cititori.

- Date generale despre autor și despre "Comedia Umană";

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un
romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari
scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Acesta
a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui
componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate.
Denumirea ”Comedie umană” o găsește în 1842. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a
apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes
de la vie privée.
În "Comedia umană", Balzac ne oferă o frescă la nivelul umanităţii, o epopee franceză, un tablou
fidel al societăţii franceze din prima jumatate a secolului al XIX-lea; aici întâlnim Parisul şi
provincia, aristocraţia şi Burghezia. Dar scriitorul nu se multumeşte să zugrăvească diferitele tipuri
sociale; el inventează „adevărul”, adică descoperă ceea ce se ascunde în cele mai intime unghere ale
societăţii, în familii, în conştiinţe. De aici şi importanţa acordată incidentelor minime ale vieţii
private, ale vieţii domestice pentru a revela dramele şi luptele care se arată în secret în fiecare zi.
Căci societatea, prin duritatea sa vis-à-vis de cei slabi, înfăptuieşte pe neaşteptate crime sociale:
abandonul unui tată, dezmoştenire, ruinarea unui om cinstit, etc., Balzac, un istoric al moravurilor,
demască mecanismele acestor drame ascunse.
Comedia umană este, în acelaşi timp, povestea şi critica societăţii. Prima idee pe care a avut-o
autorul în realizarea acestei opere a venit dintr-o comparaţie între Umanitate şi Animalitate. Balzac
observa că fiinţele umane, ca şi animalele, îşi pun amprenta asupra mediului în care trăiesc.
- Personajele principale (1-2) din roman și caracterizarea lor;
“Moș Goriot” de Honoré de Balzac
A fost publicat în 1835. Anume lucrând la acest roman Balzac are ideea ”Comediei umane”, aici
fiind concentrate majoritatea temelor, abordate în ea. Romanul reprezintă tabloul descompunerii
morale a familiei ca o inevitabilă consecință a caracterului inuman al ordinii sociale, bazate pe
puterea și prestigiul banului; este un adevărat studiu de moravuri ale societății franceze.
Personajul central este taică Goriot, cum îl apreciază Balzac: ”om care e tată așa cum un sfânt, un
martir e creștin”. Sentimentul lui patern este atât de puternic, încât nimic nu-l poate umili, nici cele
mai dure lovituri, nici nedreptatea. Pentru răsfățatele lui fiice el e doar o sursă permanentă de bani,
nu le leagă de tatăl lor nici un sentiment moral. Pentru ele el e o persoană mult prea modestă în
raport cu ”lumea înaltă” în care au ajuns după căsătorie. Atunci când Goriot nu a mai fost primit în
casele lor (una contesă, cea de-a doua – baroană), soții au interzis, fiindcă îi compromitea cu originea
și manierele lui de plebeu, putea aștepta ore la rând în stradă doar ca să le vadă pentru câteva minute
când ele ieșeau la plimbare în carete luxoase și cu slugi. Nu au simțit nici măcar obligația de a-i fi
alături pe patul morții și de a-i însoți sicriul în drum spre cimitir. Acestea sunt rezultatele unei
ingratitudini monstruoase care pot apărea în drumul spre parvenire.
Elemente realiste din roman cu exemple;
1. Stilul operei realiste este obiectiv, veridic. Îi sunt caracteristice precizia exprimării, sobrietatea,
utilizarea rațională, fără ornamentații și excese, a tropilor literari. De regulă, nararea se menține
de la persoana a III-a, fapt ce presupune că nu personajul este acela care povestește toată istoria,
ci un autor obiectiv. Linia de subiect este coerentă, logică și cronologică.
2. Realismul prezintă personaje tipice în împrejurări tipice, de ex: Acțiunea în roman începe în anul
1819 cu descrierea pensiunii Vauquer care reprezintă societatea franceză în miniatură, cu toate
problemele și majoritatea categoriilor sociale. Aici închiriază odăi studenți, negustori,
 funcționari, burghezi sărăciți, ocnași etc. Aceasta este introducerea/ expoziția romanului. După
ea, pentru a lărgi cadrul reprezentării, acțiunea se deplasează în saloanele aristocratice.
3. Idealul realist este accesibil, e dedus din viața reală și, deci, te poate mobiliza pentru a-l atinge.
Nu e neapărat să fie moral și onest. fostul ocnaș Vautrin, chiar dacă este un personaj cu conotații
negative, e acela pe care autorul l-a ales ca portavoce pentru a-și exprima direct propriile opinii
despre ordinea socială și condiția omului în societate. Vautrin (îi spune lui Rastignac): ”Să faci
repede o avere – iată problema pe care o au de dezlegat în acest moment 50 000 de tineri în
situația dumitale… Trebuie să vă mâncați unii pe alții ca păianjenii într-un borcan, căci nu
există 50  000 de locuri bune… Cinstea nu servește la nimic… Așa e viața! Trebuie să te
murdărești pe mâini dacă vrei să faci mâncare. Să știi numai să te speli bine după aceea – asta e
toată morala vieții noastre… Cel care se întoarce cu tolba plină e salutat de toți, e sărbătorit și e
primit în societatea bună.”
4. Omul (modul lui de gândire și de comportament) este determinat de mediu (social, istoric etc.);
Pentru răsfățatele lui fiice el e doar o sursă permanentă de bani, nu le leagă de tatăl lor nici un
sentiment moral. Pentru ele el e o persoană mult prea modestă în raport cu ”lumea înaltă” în care
au ajuns după căsătorie. Atunci când Goriot nu a mai fost primit în casele lor (una contesă, cea
de-a doua – baroană), soții au interzis, fiindcă îi compromitea cu originea și manierele lui de
plebeu, putea aștepta ore la rând în stradă doar ca să le vadă pentru câteva minute când ele ieșeau
la plimbare în carete luxoase și cu slugi.
5. Accent se pune pe conștiința lucidă care se bazează pe informație din viața reală; Ca membru al
unei societăți care dictează anumite reguli. Moș Goriot este un parvenit care la timpul său s-a
folosit de situație pentru a se îmbogăți. El trăiește în societatea în care banul dictează regulile.
Soarta fiicelor Goriot a organizat-o astfel de parcă a făcut o bună investiție a banilor săi: le-a
”cumpărat” soți din înalta societate. Iar când fetele erau mai mici le cumpăra absolut totul ce
acestea doreau, crezând că în felul acesta le demonstrează dragostea sa. Din acest motiv, o mare
parte din vină îi aparține lui, că fiicele lui îl văd doar ca pe o mașină de scos bani.
- Concluzii.
Realismul este un curent literar care ia nastere reactie impotriva romantismului. Astfel, sensibilitatea
subiectiva, imaginatiei debordanta, emotia si reveria specifice romantismului, sunt inlocuite cu
obiectivismul relatarii, constiinta lucida, verosimilitatea faptelor.
„Realismul se definește prin grija de a descoperi, de a revela o realitate pe care romantismul a evitat-
o sau a travestit-o.” (G. Picon)