GENUL DRAMATIC

cuprinde toate operele literare scrise sub form de dialog i destinate s fie reprezentate scenic.

Textul dramatic se individualizeaz prin faptul c:

a) personajele comunic i se comunic prin intermediul dialogului i al monologului;
b) indicaiile scenice sunt singurele intervenii ale autorului n text;
c) jocul actorilor este ndrumat de regizor.
Elemente de compoziie a textului dramatic:
Act subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene.
Scen subdiviziune a unui act, delimitat, n general, prin intrarea sau ieirea unui personaj, prin
modificarea locului i timpului aciunii;
caracteristica scenei este c surprinde o singur ntmplare, ntr-un cadru neschimbat.
Indicaii scenice precizri fcute de autor i care se afl ntre paranteze;
se refer la spaiu, timp, gestic, vorbirea unui personaj, decor sau jocul actorilor;
sunt folosite pentru transpunerea textului n spectacol;
pot fi i o modalitate de caracterizare a personajului atunci cnd textul este citit, nu este
vizionat ca spectacol.
Replic enun de mrime variabil, rostit de un personaj, n cursul unui dialog; textul dramatic este
construit sub form de replici (excepie face monologul).
Elemente de structur ale textului dramatic:
Subiectul dramatic este alctuit n conformitate cu momentele subiectului (etapele desfurrii
aciunii) i cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvolt n jurul unui
conflict dramatic.
Conflictul dramatic este elementul central n jurul cruia se dezvolt aciunea, bazat pe
mprejurri, pasiuni, caractere care se confrunt, complicaiile aprute pe
parcursul desfurrii subiectului ;
este similar cu intriga din textul epic.
Elemente tipice limbajului dramatic:
Dialog dramatic principalul mod de expunere n textul dramatic;
este un schimb de replici ntre personaje i definete relaiile dintre acestea.
Monologul dramatic modul de expunere prin care un personaj rostete o serie de ntrebri fr
s atepte rspuns;
poate fi: interior sau adresat.