Didascalii

Didascaliile sau indicatiile scenice reprezinta o particularitate a textului dramatic prin

care se concretizeaza sugestiile autorului privitoare la jocul actorilor, la ansamblul decorului ,
la redarea atmosferei si indicarea reperelor de timp si spațiu. Indicațile scenice sunt redate
structural intre paranteze (in debutul unui act sau scena, in dialogul personajelor) .

Fragmentul-suport reda o secventa/dialogul dintre personajele x si y, o piesa de teatru

care ilustreaza caracteristicile culturale si sociale ale epocii (scurt rezumat).

Indicatii scenice=indici despre jocul actorilor pentru personaje=mijloace de expresie

teatrala, paralingvistice sau paraverbale (intonatie, accent, timbru, exclamatia), coduri non-
verbale (sonore si vizuale) ; gesturile (pot fi expresive, comunicare de idei); expresia fetei
(mimica); vestimentia (element vizual in limbaj teatral) => trasaturile personajului ilustrate
prin mijloace de caracterizare

Didascaliile redau decorul: ansamblu de elemente materiale dispuse pe scena cu scopul

de a obtine efectul x. Poate fi descris in detalii pentru a reprezenta o anumita viziune despre
epoca, personaje, ideea scop.

Astfel, didascaliile au un rol deosebit in cadrul textului dramatic intrucat devine o

veritabila polifonie informationala despre ansamblul teatral al spectacolului ce transmite
viziunea autorului asupra comunicarii actului dramatic celor care il vor reda pe scena, dar si
un suport care permite lectorului sa construiasca imaginar actul reprezentarii.

N. B.

Textul dramatic apartine textului dramatic si are menirea de a fi jucat pe scena; specii
dramatice: comedia, vodevil, drama, tragedia.

Trasaturi: structura specifica (acte, scene, tablouri), conflict puternic, dialogul=principala

modalitate de expunere, didascalii (indicatii scenice regizoarle)