COSMOSUL

între poezie şi ştiinţă

sau

de la Eminescu la
Einstein
 “CÂTE NU NĂSCOCESC UNII!”
Până la Einstein
Existenţa unui mediu
ipotetic, numit eter.
Corpurile se mişcă nu
numai unul faţă de altul, ci şi în
mod absolut prin eterul imobil.
Albert Einstein
După Einstein
Toate fenomenele
fizice se desfăşoară identic, în
toate sistemele de referinţă
inerţiale, dacă condiţiile iniţiale
sunt aceleaşi.
Viteza luminii în vid
este limita maximă de
propagare a oricărui fel de
acţiune
Timpul este o mărime
relativă, variabilă cu sistemul
de referinţă.
Timpul se dilată pentru
un observator ce nu ia parte la
mişcare.
 de la Eminescu la
Einstein
• “Înainte, se credea ca timpul şi spațiul continuă
să existe chiar dacă scoți lucrurile din Univers;
după teoria relativității, spațiul și timpul dispar
odată cu lucrurile"...
Einstein – Teoria relativității pe întelesul tuturor, 1917

„Știi că în puterea unei legi nu este spaţiu

deşert; imensul spaţiu pustiu fară materie nu
există – decât sub fruntea noastră"
• Eminescu – Sărmanului Dionis,1873
 Eminescu - Einstein
„Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară
Prin nori pâna la soare trăiește - un bătrân mag.
Când încă eram tânar el tot bătrân era:
Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura.
......................................................................
Dar el din a lui munte în veci nu se coboară,
Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi,
Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară
În lipsă-i să se schimbe…și el întors din văi”
Mihai Eminescu – Povestea magului călător în stele, 1972
“Timpul se dilata pentru un
observator ce nu ia parte
la mișcare. Timpul este o
mărime relativă, variabilă
cu sistemul de referință”

Einstein, 1905
 “Atributul necesar al timpului este... curgerea timpului”
Albert Einstein

“Timpul este o mărime

relativă, variabilă cu
„Şi se tot duce... S-a tot dus. sistemul de referinţă”
Einstein, Teoria specială a relativităţii, 1905
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

.............................................
In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,

Lumina
Mihai şi-o revarsă.”
Eminescu - Luceafarul , 1883
 “Într-un timp nemărginit un secol e o clipă suspendată”
Mihai Eminescu

"O, acest blestemat de timp, care e

când lung, când scurt, fiind cu toate
astea acelaşi, cel puţin remonterul o "atunci cand un
spune. barbat sta o ora in
Când aşteaptă cineva iarna, la portiţa compania unei
vreunui zăplaz pe drăguţa lui... si ea fete frumoase, i
nu vine... şi asteaptă... şi ea tot nu se pare un minut,
vine... ce-i timpul? O eternitate. Si dar cand sta un
cand citeste cineva o carte singur minut pe o
frumoasa... mii de tablouri se plita incinsa i se
desfasoara pe dinaintea ochilor... cei- va parea o ora".
timpul? Un minut".
Einstein, ce este
Eminescu, in povestirea "Archeus" relativitatea subiectivă, 1905
(manuscris 2269, fila 33-34), 1876
 “Nu tu măsori intervalul de la leagăn pân-la groapă”
Mihai Eminescu – Memento mori

• “Şi privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri”
Mihai Eminescu – O rămâi, 1879

• Simultaneitatea evenimentelor este relativă

Albert Einstein – Timpul în teoria relativităţii, 1905
 “Orice lumină îşi are umbra ei”
Mihai Eminescu

• „Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin
ele.”
Mihai Eminescu – Lucefărul, 1883
“Viteza luminii in vid este
limita maximă de
propagare oricărui fel de
acțiune”
Einstein, 1905
 “Ne-nţeles rămâne gândul ...”
Mihai Eminescu

„Căci la un punct albastru privirea-i aţintită

L'a caosului margini un astru blând uşor
Cale de mii de zile el cade 'ntr'o clipită,
E = mc2
Sboară ca gândul care l-aruncă în viitor.”

Povestea magului calator in stele – Mihai Eminescu, 1872

“Un corp nu poate atinge

„Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, niciodată viteza luminii, deoarece
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri “ astfel masa lui ar deveni infinită”.
..........................................................................
“În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, „Viteza luminii în vid este
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;” limita maximă de propagare a
Eminescu – Scrisoarea I, 1881
oricărui fel de acţiune”
Einstein – 1905
“Când mă gândesc la profesorul Einstein, simt că nu mai sunt singur”
Josef Scharl

• "Orice accelerare de mișcare

scade timp, sporește spatiul.
Când unul din termeni crește,
celălalt scade. Toate sunt într- “Paradoxul gemenilor
o eternă ecuațiune“ – Timpul se dilată pentru
Eminescu - manuscris 2267, fila 76 verso.
un observator ce nu ia
• "Ziua va fi secol, iar când te vei parte la mişcare”
întoarce, nu-l vei mai găsi pe Einstein – 1905
Ruben, ci un alt om". "Acolo
vei trăi un secol și ți se va
părea o zi... Eu singur voi fi
mort și îngropat când vei
reveni tu, căci orele vieții tale
vor fi șir lung de ani pentru
pământ"...

Eminescu – Sărmanul Dionis,

 “A geniului imperiu; gândirea lui anume
A sufletului spaţiu e însuţi el”
Mihai Eminescu

Oare de unde să se fi inspirat cei doi?

“În fiecare om se-ncearcă spiritul

universului, se opinteşte din nou, răsare ca
o rază din aceeaşi apă, oarecum un nou
asalt spre ceruri”
Eminescu – manuscris 2268, fila37