Sunteți pe pagina 1din 6

Spatiul lui Einstein

Ceea ce vad eu n natura este o structura magnifica pe care o putem ntelege doar foarte imperfect, si aceasta trebuie sa dea oricarei persoane care gndeste un sentiment de umilinta. Acesta este un sentiment autentic religios, care nu are nimic de-a face cu misticismul. Albert Einstein

Max Planck a fost cel care, dupa Albert Einstein, a publicat primul articol despre teoria relativitatii. Era anul 1908, si faptul ca nsusi parintele cuantelor de energie accepta modelul relativist al lui Einstein era suficient pentru a valida contributia acestuia. Tot n acelasi an, o alta celebritate a lumii stiintifice, matematicianul Hermann Minkowski, publica si el un articol fundamental n care, pe de o parte, obtinea forma tensoriala (o forma care avea sa fie utilizata de Einstein nsusi n viitoarea sa teorie generala a relativitatii) a ecuatiilor MaxwellLorentz si, pe de alta parte, arata un alt lucru de o importanta extraordinara: teoria gravitatiei a lui Newton nu se potriveste, nu este consistenta, cu relativitatea einsteiniana! Drumul spre marele articol care avea sa lanseze Teoria Generala a Relativitatii era deschis! Expertul de gradul trei al Biroului de Patente din Berna devenea membru de drept al galeriei celor mai mari fizicieni ai lumii! Patru ani mai trziu, n 1912, Wilhelm Wien i propune pe Einstein si pe Lorentz pentru un Premiu Nobel pentru Teoria Relativitatii. Argumentul sau pentru dubla propunere: daca Lorentz fusese cel care a elaborat forma matematica si a enuntat principiului de echivalenta, Einstein a fost cel care i-a dat forma simpla (dar de o extraordinara profunzime) pe care i-o cunoastem si o folosim astazi. Propunerea nu a fost acceptata. Einstein mai avea sa astepte un prim Razboi Mondial si multe alte tulburari europene pna cnd sa-si ia biletele pentru Stockholm. Premiul Nobel i-a fost acordat n 1921, dar nu pentru Relativitate, ci pentru Efectul Fotoelectric. ntre timp nsa, s-a nascut Relativitatea Generala. Dar, de fapt, totul a pornit tot de la Newton. Cu geniul sau, acesta a realizat dificultatile intrinseci ale modelului

elaborat pentru explicarea gravitatiei. Iata-l ce i scrie constantului sau corespondent, teologul Richard Bentley: Este de neconceput ca materia bruta, nensufletita, sa actioneze si sa afecteze, fara intermediul a nimic material, fara contact reciproc, asa cum trebuie sa se ntmple daca ea are proprietatea intrinseca de gravitatie. Ca gravitatia sa fie nnascuta, inerenta si esentiala pentru materie, astfel ca un corp sa poata actiona asupra unui alt corp prin vid, la o anumita distanta, fara medierea a nimic altceva, si ca prin aceasta ntre cele doua corpuri sa se transmita actiune si forta, este pentru mine o absurditate att de mare nct cred ca nici un om cu o facultate competenta de gndire n probleme filosofice nu o poate accepta. Ce-i lipsea de fapt lui Newton? Ideea circulatiei cu viteza finita a acestor influente ntre doua corpuri. Avnd nevoie de un mediu de propagare, Newton nu avusese cum sa ncorporeze n ecuatiile sale (era, chiar, mult prea devreme pentru aceasta!) viteza finita de propagare a influentei gravitationale. La Einstein exista o viteza limita de propagare a orice n Univers. La Newton, nu. Modelul sau nu poate fi folosit n Teoria Relativitatii. Ce-i lipsea de fapt lui Newton? Ideea circulatiei cu viteza finita a acestor influente ntre doua corpuri. Avnd nevoie de un mediu de propagare, Newton nu avusese cum sa ncorporeze n ecuatiile sale (era, chiar, mult prea devreme pentru aceasta!) viteza finita de propagare a influentei gravitationale. La Einstein exista o viteza limita de propagare a orice n Univers. La Newton, nu. Modelul sau nu poate fi folosit n Teoria Relativitatii. Ce-i lipsea de fapt lui Newton? Ideea circulatiei cu viteza finita a acestor influente ntre doua corpuri. Avnd nevoie de un mediu de propagare, Newton nu avusese cum sa ncorporeze n ecuatiile sale (era, chiar, mult prea devreme pentru aceasta!) viteza finita de propagare a influentei gravitationale. La Einstein exista o viteza limita de propagare a orice n Univers. La Newton, nu. Modelul sau nu poate fi folosit n Teoria Relativitatii. Corectia avea sa o aduca Einstein prin cele doua postulate ale sale din Relativitatea Speciala: Corectia avea sa o aduca Einstein prin cele doua postulate ale sale din Relativitatea Speciala: Corectia avea sa o aduca Einstein prin cele doua postulate ale sale din Relativitatea Speciala: 1) Legile fizicii sunt aceleasi pentru toti observatorii aflati n miscare neaccelerata si 2) viteza luminii n vid este independenta de miscarea oricaror observatori si a oricaror surse si este observata ca avnd mereu aceeasi valoare. Pna la el, viteza luminii depindea de miscarea celui care o observa. Dupa el nu. Lumina devine etalonul deplasarilor n orice regiune a Cosmosului. Si totusi, Einstein nu a fost multumit nici el de rezultatul la care ajunsese. De ce? Sursa o gasim, din nou, la Newton. Unde avem de fapt doua forme de masa: masa inertiala, cea din cea de-a doua ecuatie a dinamicii, si masa grea, din formula sa a atractiei universale. La Newton, cele doua sunt diferite. De ce nu ar fi una si aceeasi, se ntreaba Einstein? Cu geniul sau, de data aceasta, pentru rationamentele mpinse pna la limita simplitatii (desi, cum spunea tot el, Totul trebuie facut ct se poate de simplu, dar nu mai simplu dect att!), el imagineaza celebrul experiment cu liftul, n care faptul ca nu ne prabusim cnd acesta porneste brusc si suntem apasati de podea, este datorat reactiunii podelei. n spirit newtonian,

forta grea este compensata de forta inertiala. Dar, sa presupunem ca se rup cablurile (si ca ne aflam suficient de sus si suntem suficient de stapni pe noi pentru a face observatii de fizica). Ce vom constata? Ca suntem n cadere libera. Proba lui Einstein? Dam drumul sa cada stiloului din buzunar. Va cadea cu aceeasi viteza ca si noi. Ce s-a ntmplat? Caderea libera a anulat gravitatia. Cum de a fost posibil acest lucru? Simplu: pentru ca, de fapt, masa gravitationala (greutatea noastra) si cea inertiala sunt una si aceeasi. Concluzia? Este suficient sa treci ntr-un sistem de referinta aflat n cadere libera, pentru ca gravitatia sa dispara. Ea, forta de gravitatie, devine o iluzie, un rezultat al miscarii libere n spatiu-timp. Acest rezultat, de o profunzime care numai ea si ar fi fost de ajuns pentru a-i oferi lui Einstein un loc cu totul special n istoria gndirii omenesti, devine celebrul sau (al doilea) Principiu de Echivalenta: orice experiment duce la acelasi rezultat, fie ca este efectuat ntr-un sistem aflat n cadere libera, fie n unul aflat suficient de departe de orice influente gravitationale. Ca si n cazul ascensorului, nu avem cum sa distingem daca ne aflam n cadere libera sau undeva, foarte departe n spatiul cosmic Si astfel, dupa 10 ani de la ceea ce avea sa devina n 2005 Anul International al Fizicii, Einstein reuseste performanta de a traduce intuitia sa ntr-o teorie profund riguroasa din punct de vedere matematic, a miscarii libere ntr-un spatiu curb. Ecuatia fundamentala a Relativitatii Generale este, din nou, un superb exemplu de frumusete: Si astfel, dupa 10 ani de la ceea ce avea sa devina n 2005 Anul International al Fizicii, Einstein reuseste performanta de a traduce intuitia sa ntr-o teorie profund riguroasa din punct de vedere matematic, a miscarii libere ntr-un spatiu curb. Ecuatia fundamentala a Relativitatii Generale este, din nou, un superb exemplu de frumusete: Si astfel, dupa 10 ani de la ceea ce avea sa devina n 2005 Anul International al Fizicii, Einstein reuseste performanta de a traduce intuitia sa ntr-o teorie profund riguroasa din punct de vedere matematic, a miscarii libere ntr-un spatiu curb. Ecuatia fundamentala a Relativitatii Generale este, din nou, un superb exemplu de frumusete: Gmn = -(8pG/c^2)Tmn Gmn = -(8pG/c^2)Tmn De data aceasta nu mai este vorba de echivalenta ntre masa si energie ca n faimoasa ecuatie E = mc2. De data aceasta se stabileste o legatura absolut uluitoare: materia si energia (membrul drept al ecuatiei) sunt echivalente cu geometria (membrul stng). Dupa un sfert de mileniu de cnd Newton formula prima teorie a gravitatiei, lumii i se oferea o noua teorie. Singura ecuatie scrisa de Newton era nlocuita cu un sistem de 16 ecuatii de fapt, doar 10, pentru ca unele dintre ele se repeta. De data aceasta nu mai este vorba de echivalenta ntre masa si energie ca n faimoasa ecuatie E = mc2. De data aceasta se stabileste o legatura absolut uluitoare: materia si energia (membrul drept al ecuatiei) sunt echivalente cu geometria (membrul stng). Dupa un sfert de mileniu de cnd Newton formula prima teorie a gravitatiei, lumii i se oferea o noua teorie. Singura ecuatie scrisa de Newton era nlocuita cu un sistem de 16 ecuatii de fapt, doar 10, pentru ca unele dintre ele se repeta.

Pornind de la aceste ecuatii, se poate de data aceasta descrie miscarea ntr-un spatiu cu totul special: spatiu-timpul lui Einstein. n care orice solutie reprezinta o linie de univers de fapt, linia vietii noastre, fie ca suntem oameni sau particule elementare. Si, la doar cteva luni de la publicare articolului, primul care are curajul sa se apropie fara rezerve de ecuatiile lui Einstein (de o imensa dificultate, trebuie spus acest lucru) a fost germanul Karl Schwarzchild. Care gaseste o prima solutie exacta a ecuatiilor si calculeaza distanta n spatiul lui Einstein: Si, la doar cteva luni de la publicare articolului, primul care are curajul sa se apropie fara rezerve de ecuatiile lui Einstein (de o imensa dificultate, trebuie spus acest lucru) a fost germanul Karl Schwarzchild. Care gaseste o prima solutie exacta a ecuatiilor si calculeaza distanta n spatiul lui Einstein: Si, la doar cteva luni de la publicare articolului, primul care are curajul sa se apropie fara rezerve de ecuatiile lui Einstein (de o imensa dificultate, trebuie spus acest lucru) a fost germanul Karl Schwarzchild. Care gaseste o prima solutie exacta a ecuatiilor si calculeaza distanta n spatiul lui Einstein: ds^2 = c^2(1-2MG/c^2r)dt2 - dr^2/(1-2MG/c^2r) - r^2(dq^2+sin^2qdf^2). ds^2 = c^2(1-2MG/c^2r)dt2 - dr^2/(1-2MG/c^2r) - r^2(dq^2+sin^2qdf^2). Ceea ce avem aici este o geometrie spatio-temporala n care se poate situa un corp sferic de masa M, aflat n origine spatiala a coordonatelor, r = 0. Asemenea corpuri sferice, carora li se poate aplica teoria lui Einstein, sunt de exemplu Soarele si Pamntul. De aici se poate pleca pentru a verifica cele trei celebre predictii ale Teoriei Generale a Relativitatii: avansul periheliului lui Mercur, curbarea razei de lumina n vecinatatea unui corp masiv si faptul ca ceasurile merg mai lent ntr-un cmp gravitational intens. Toate au fost verificate. Cea mai abstracta teorie fizica imaginata vreodata de minte omeneasca a fost confirmata observational (de catre Arthur Eddington n timpul eclipsei totale de Soare din 1919) si experimental. Albert Einstein, care la un moment dat a avut nevoie de pilele unui coleg si prieten din facultate pentru a-si gasi un loc de munca de unde sa cstige un salariu care sa-i permita sa-si duca viata, a lui si a familiei, de pe o zi pe alta, devenise un superstar. Primul din istoria stiintei! Ceea ce avem aici este o geometrie spatio-temporala n care se poate situa un corp sferic de masa M, aflat n origine spatiala a coordonatelor, r = 0. Asemenea corpuri sferice, carora li se poate aplica teoria lui Einstein, sunt de exemplu Soarele si Pamntul. De aici se poate pleca pentru a verifica cele trei celebre predictii ale Teoriei Generale a Relativitatii: avansul periheliului lui Mercur, curbarea razei de lumina n vecinatatea unui corp masiv si faptul ca ceasurile merg mai lent ntr-un cmp gravitational intens. Toate au fost verificate. Cea mai abstracta teorie fizica imaginata vreodata de minte omeneasca a fost confirmata observational (de catre Arthur Eddington n timpul eclipsei totale de Soare din 1919) si experimental. Albert Einstein, care la un moment dat a avut nevoie de pilele unui coleg si prieten din facultate pentru a-si gasi un loc de munca de unde sa cstige un salariu care sa-i permita sa-si duca viata, a lui si a familiei, de pe o zi pe alta, devenise un superstar. Primul din istoria stiintei! Ceea ce avem aici este o geometrie spatio-temporala n care se poate situa un corp sferic de

masa M, aflat n origine spatiala a coordonatelor, r = 0. Asemenea corpuri sferice, carora li se poate aplica teoria lui Einstein, sunt de exemplu Soarele si Pamntul. De aici se poate pleca pentru a verifica cele trei celebre predictii ale Teoriei Generale a Relativitatii: avansul periheliului lui Mercur, curbarea razei de lumina n vecinatatea unui corp masiv si faptul ca ceasurile merg mai lent ntr-un cmp gravitational intens. Toate au fost verificate. Cea mai abstracta teorie fizica imaginata vreodata de minte omeneasca a fost confirmata observational (de catre Arthur Eddington n timpul eclipsei totale de Soare din 1919) si experimental. Albert Einstein, care la un moment dat a avut nevoie de pilele unui coleg si prieten din facultate pentru a-si gasi un loc de munca de unde sa cstige un salariu care sa-i permita sa-si duca viata, a lui si a familiei, de pe o zi pe alta, devenise un superstar. Primul din istoria stiintei! Dupa ce Newton avusese curajul de a nu-si contrazice propriul rationament fizic si mai ales matematic si sa prezinte gravitatia ca o forta care se propaga instantaneu la distante orict de mari, Einstein aduce o modificare si mai ndrazneata gravitatia este o proprietate intrinseca a spatiu-timpului. Un corp masiv, o stea de exemplu, poate ndoi spatiu-timpul n jurul sau. Fizica nu mai este ce a fost, nici spatiul, nici timpul. Ideea ca masa unui corp ndoaie spatiutimpul si ca acest spatiu-timp curbat i spune masei cum sa se miste, este geniu curat, spune Michael Shara, seful departamentului de astrofizica al Muzeului American de Istorie Naturala. Si continua: Pna la urma, fizicienii ar fi descoperit efectele relativiste generale, pe baza masuratorilor de pe sateliti si a studiului pulsarilor, dar probabil ca nu ar fi reusit acest lucru mai devreme de finalul secolului 20. Si chiar si asa, eleganta descrierii geometrice de catre Einstein a gravitatie s-ar putea sa nu fi fost egalata niciodata. Dupa ce Newton avusese curajul de a nu-si contrazice propriul rationament fizic si mai ales matematic si sa prezinte gravitatia ca o forta care se propaga instantaneu la distante orict de mari, Einstein aduce o modificare si mai ndrazneata gravitatia este o proprietate intrinseca a spatiu-timpului. Un corp masiv, o stea de exemplu, poate ndoi spatiu-timpul n jurul sau. Fizica nu mai este ce a fost, nici spatiul, nici timpul. Ideea ca masa unui corp ndoaie spatiutimpul si ca acest spatiu-timp curbat i spune masei cum sa se miste, este geniu curat, spune Michael Shara, seful departamentului de astrofizica al Muzeului American de Istorie Naturala. Si continua: Pna la urma, fizicienii ar fi descoperit efectele relativiste generale, pe baza masuratorilor de pe sateliti si a studiului pulsarilor, dar probabil ca nu ar fi reusit acest lucru mai devreme de finalul secolului 20. Si chiar si asa, eleganta descrierii geometrice de catre Einstein a gravitatie s-ar putea sa nu fi fost egalata niciodata. Dupa ce Newton avusese curajul de a nu-si contrazice propriul rationament fizic si mai ales matematic si sa prezinte gravitatia ca o forta care se propaga instantaneu la distante orict de mari, Einstein aduce o modificare si mai ndrazneata gravitatia este o proprietate intrinseca a spatiu-timpului. Un corp masiv, o stea de exemplu, poate ndoi spatiu-timpul n jurul sau. Fizica nu mai este ce a fost, nici spatiul, nici timpul. Ideea ca masa unui corp ndoaie spatiutimpul si ca acest spatiu-timp curbat i spune masei cum sa se miste, este geniu curat, spune Michael Shara, seful departamentului de astrofizica al Muzeului American de Istorie Naturala. Si continua: Pna la urma, fizicienii ar fi descoperit efectele relativiste generale, pe baza masuratorilor de pe sateliti si a studiului pulsarilor, dar probabil ca nu ar fi reusit acest lucru mai devreme de finalul secolului 20. Si chiar si asa, eleganta descrierii geometrice de catre Einstein a gravitatie s-ar putea sa nu fi fost egalata niciodata. Acesta ar putea foarte bine sa fie finalul, dar as vrea sa mai adaug ceva. Devenit superstar dupa confirmarea obsevationala a Teoriei Generale, lumea s-a umplut, literalmente, de fani

ai celebrului savant. Revistele, stiintifice sau nu, i-au dedicat numere ntregi. Celebra Scientific American a mers chiar pna la oferi un premiu de 5.000 de dolari (si erau dolari ai anilor 1920!) pentru cel care reuseste sa ofere cea mai de nteles explicatie a Teoriei Relativitatii. Si se povesteste ca, zmbind, Einstein a declarat cu aceasta ocazie ca, din grupul sau de prieteni, este singurul care nu a avut curajul sa se nscrie la concurs: Nu cred ca pot sa o fac, ar fi spus el, cu eternul si neasteptatul sau umor. Poate ca s-a temut sa nu pateasca ce a patit marele sau prieten Charlie Chaplin care, participnd la un concurs pentru cea mai buna imitatie a nemuritorului Charlot, s-a clasat n final pe locul sapte Acesta ar putea foarte bine sa fie finalul, dar as vrea sa mai adaug ceva. Devenit superstar dupa confirmarea obsevationala a Teoriei Generale, lumea s-a umplut, literalmente, de fani ai celebrului savant. Revistele, stiintifice sau nu, i-au dedicat numere ntregi. Celebra Scientific American a mers chiar pna la oferi un premiu de 5.000 de dolari (si erau dolari ai anilor 1920!) pentru cel care reuseste sa ofere cea mai de nteles explicatie a Teoriei Relativitatii. Si se povesteste ca, zmbind, Einstein a declarat cu aceasta ocazie ca, din grupul sau de prieteni, este singurul care nu a avut curajul sa se nscrie la concurs: Nu cred ca pot sa o fac, ar fi spus el, cu eternul si neasteptatul sau umor. Poate ca s-a temut sa nu pateasca ce a patit marele sau prieten Charlie Chaplin care, participnd la un concurs pentru cea mai buna imitatie a nemuritorului Charlot, s-a clasat n final pe locul sapte Acesta ar putea foarte bine sa fie finalul, dar as vrea sa mai adaug ceva. Devenit superstar dupa confirmarea obsevationala a Teoriei Generale, lumea s-a umplut, literalmente, de fani ai celebrului savant. Revistele, stiintifice sau nu, i-au dedicat numere ntregi. Celebra Scientific American a mers chiar pna la oferi un premiu de 5.000 de dolari (si erau dolari ai anilor 1920!) pentru cel care reuseste sa ofere cea mai de nteles explicatie a Teoriei Relativitatii. Si se povesteste ca, zmbind, Einstein a declarat cu aceasta ocazie ca, din grupul sau de prieteni, este singurul care nu a avut curajul sa se nscrie la concurs: Nu cred ca pot sa o fac, ar fi spus el, cu eternul si neasteptatul sau umor. Poate ca s-a temut sa nu pateasca ce a patit marele sau prieten Charlie Chaplin care, participnd la un concurs pentru cea mai buna imitatie a nemuritorului Charlot, s-a clasat n final pe locul sapte