ISAAC NEWTON

 SI
 GALILEO GALILEI
Consferent Sarah Beatrice
Isaac Newton  a fost un renumit om de știință englez,
alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom,
președinte al Royal Society.
 Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor
revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special
al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis
Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și,
prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice.
A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la fondarea și
dezvoltarea calculului diferențial și a celui integral. Newton a fost primul
care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului
terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai
eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă
este o lumină compusă din radiații monocromatice.

ISAAC NEWTON 2
 Opera
Lucrări în domeniul opticii
Între 1670 și 1672 Newton s-a ocupat mai mult cu problemele de
optică. Primul său articol științific a fost publicat despre acest
domeniu în 1672 în Proceedings of the Royal Society. În acest
timp a studiat refracția luminii, demonstrând că o prismă de sticlă
poate descompune lumina albă într-un spectru de culori și că
adăugarea unei lentile și a unei alte prisme poate recompune
lumina albă. Pe baza acestei descoperiri a construit
un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la Royal
Society. Newton a probat că lumina este alcătuită din particule.
Cercetările ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii,
pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantică  să se vorbească
despre dualismul corpuscul-undă .
De asemenea, modelul de telescop folosit azi este cel introdus de
către Newton.
Opere filozofice
 și religioase
Teoria gravitației
În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei asupra
orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la mișcarea
corpurilor cerești, și publică rezultatele în lucrarea De
Motu Corporum ("Asupra mișcării corpurilor", 1684).
În lucrarea Philosophiae naturalis principia mathematica ("Principiile
matematice ale filozofiei naturale", 1687), Newton stabilește cele trei legi
universale ale mișcării (Legile lui Newton), referitoare la inerția de repaus și
mișcare și la principiul acțiune-reacțiune. Folosește pentru prima dată
termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea analitică a forțelor de
atracție, și definește Legea atracției universale.
„Filozofia naturala”
a lui Newton.
 EPONIME ASOCIATE
               În fizica
•Unitatea de măsură
a forței în Sistemul Internațional:
un Newton, cu simbolul N, reprezintă forța
care aplicată unui corp cu masa de 1 kg îi
imprimă o accelerație de 1 m/s2.
•Unitatea de măsură a momentului
forței: un newton-metru, cu simbolul Nm,
reprezintă forța de 1 newton aplicată unui
suport perpendicular pe o axă și aflat la o
distanță de 1 metru de acea axă.
•Tubul lui Newton, folosit pentru
demonstrarea faptului că în vid obiectele de
masă diferită cad cu aceeași viteză.
•Legile lui Newton referitoare la mișcarea
mecanică.
            În matematică
•Binomul lui Newton, formula de
dezvoltare a puterii sumei: (a+b)n                 În optică  
•A inițiat (a "inventat", de fapt) conceptul         
de limită, cel de derivată și cel
de integrală.
•Alături d
Leibniz este fondatorul calculului
diferențial și integral. Cei doi titani ai Inelele lui Newton, datorate
științei au ajuns, în mod inevitabil la
crearea acestui domeniu al matematicii fenomenului de interferență
pe două căi foarte diferite. Leibniz a •Discul lui Newton, un dispozitiv
pornit de la soluționarea matematică cu ajutorul căruia se
a nedeterminărilor „clasice” din
matematică, iar Newton a plecat de la
demonstrează că suprapunerea
definirea corectă a vitezei și accelerației, tuturor culorilor din spectru
ca variații ale vectorilor de poziție, reconstituie lumina albă
respectiv viteză, în variații infinitezimale
ale timpului în care are loc o mișcare
mecanică.
Galileo Galilei  a fost
un fizician, matematician, astronom și filosof italian
care a jucat un rol important în Revoluția Științifică.
Printre realizările sale se numără
îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel, precum și suportul
pentru heliocentrismul copernican. Galileo a fost numit
„părintele astronomiei observaționale
moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei”,
 și „părintele științei moderne”.Stephen Hawking a spus
că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a
fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”

GALILEO GALILEI 5

GALILEO GALILEI
ASTRONOMIE
Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului
telescop practic, inventat de Hans
Lippershey în Olanda în 1608, în anul imediat
următor Galileo a realizat un telescop cu mărirea
de 3x. Ulterior, el a realizat și altele, cu măriri de
până la 30x.
La 7 ianuarie 1610, Galileo a observat cu
telescopul său ceea ce era descris la acea vreme ca
„trei stele fixe, totalmente invizibile prin micimea
lor”, toate apropiate de Jupiter, aflate pe o linie
dreaptă cu acesta.
 La 10 ianuarie, Galileo a observat că una dintre
ele a dispărut, observație explicată de el prin faptul
că ea se află în spatele lui Jupiter. În câteva zile, el
a concluzionat că ele toate se roteau în jurul lui
Jupiter.
Galileo a continuat să observe sateliții de-a lungul
următoarelor optsprezece luni, și, până la
jumătatea lui 1611, el a obținut niște estimări
remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—
reușită pe care Kepler o credea imposibilă.
După septembrie 1610, Galileo a observat
că Venus prezenta o serie completă
de faze similare cu cele ale Lunii.
Galileo a fost unul dintre primii europeni care au
observat petele solare, deși și Kepler observase una
în 1607, dar a confundat-o cu trecere a planetei
Mercur.
CONTRIBUTII
TEHNOLOGIE
 Între 1595–1598, Galileo a proiectat și
îmbunătățit o busolă geometrică și militară de
folosit de către tunari și geodezi.  Pe la 1593,
Galileo a construit un termometru, folosind
dilatația și contracția aerului dintr-un glob
pentru a mișca apa dintr-un tub atașat.În 1609,
Galileo a fost, împreună cu englezul Thomas
Harriot și cu alții, printre primii care au
utilizat un telescop cu refracție ca instrument
de observare a stelelor, planetelor și sateliților
.În 1612, după ce a determinat perioadele
orbitale ale sateliților lui Jupiter, Galileo a
propus că, date fiind suficiente informații
despre orbitele lor, acestea pot fi folosite drept
ceas universal, care poate fi folosit pentru
determinarea longitudinii.
În ultimul sau an, orb complet, el a proiectat
un regulator pentru un ceas cu pendul. Primul
ceas cu pendul complet operațional a fost
realizat de Christiaan Huygens în anii 1650.
Galilei a creat schițe ale diverselor invenții,
cum ar fi o combinație dintre o lumânare și o
oglindă pentru a reflecta lumina într-o clădire,
un culegător automat de roșii, un pieptene de
buzunar care funcționa și ca tacâm, și ceea ce
pare a fi un pix cu bilă.
FIZICA
În Discorsi din 1638, personajul Salviati,
considerat a fi purtătorul de cuvânt al lui
Galileo, susținea că toate greutățile inegale vor
cădea în vid cu aceeași viteză finită.
Galileo a propus că un corp în cădere va cădea
uniform accelerat, atâta vreme cât rezistența
mediului prin care cade rămâne neglijabilă, sau
în cazul limită al căderii sale prin vid. El a și
calculat legea cinematică corectă pentru
distanța parcursă în timpul unei accelerări
uniforme începând din repaus—și anume, că
este proporțională cu pătratul duratei de timp
( d ∝ t 2 ).
În 1638 Galileo a descris o metodă
experimentală de măsurare a vitezei
luminii aranjând ca doi observatori, fiecare
având felinare cu obloane, să se urmărească
unul pe celălalt de la o anumită distanță.  arată că există tot atâtea pătrate
Galileo este și unul dintre primii care au
înțeles noțiunea de frecvență a sunetului.
Zgâriind o daltă cu diverse viteze, el a făcut
legătura între înălțimea sunetului produs și
distanța între șanțurile de pe daltă, măsură a
lungimii de undă și deci a frecvenței.
MATEMATICA
Deși aplicațiile matematice ale lui
Galileo în fizica experimentală erau
inovatoare, metodele sale matematice
erau cele standard ale vremii. Analizele
și demonstrațiile se bazau pe
teoria eudoxiană a proporțiilor, așa cum
era ea prezentată în a cincea carte a
Elementelor lui Euclid. Această teorie
apăruse doar cu un secol în urmă,
datorită traducerilor precise ale
lui Tartaglia și ale altora; dar până la
sfârșitul vieții lui Galileo ea fusese deja
depășită de metodele algebrice ale
lui Descartes.
Galileo a produs o lucrare originală și
chiar profetică în
matematică: Paradoxul lui Galileo, care
perfecte câte sunt și numere întregi,
deși majoritatea numerelor nu sunt
pătrate perfecte. Asemenea aparente
contradicții au fost explicate după 250
de ani în lucrările lui Georg Cantor.
MULTUMES
C DE
VIZIONARE