MISCARILE PAMANTULUI

Dintre miscarile pamantului, fara a generaliza referindu-ne la relationarea dintre sistemul nostru solar si un punct fix din galaxie, amintim doua , considerate a fi cele mai importante , si anume cea de rotatie si cea de revolutie, acestea avand o importanta deosebita.

Forma Pamantului
Pana la descrierea miscarilor Pamantului , trebuie precizat ca forma Pamantului, daca se face abstractie de denivelari, este cea de SFERA. Forma sferica a fost demonstrata pentru prima data de ERATHOSTENE (sec III. . Hr.), care a masurat cu precizie circumferinta Pamantului. Notiunea de ELIPSOID DE ROTATIE, reda forma usor bombata a planetei la Ecuator si mai turtita la poli. Astfel, intre raza ecuatoriala si raza polara exista o diferenta de 1/297. Forma de GEOID se aseamana mai mult cu forma reala a Pamantului (fara a fi identic cu ea). Geoidul este apropiat ca forma de suprafaaa medie a Oceanului Planetar i prelungirea acestuia sub continente. Intre geoid i elipsoidul de rotatie exist o abatere de 100 m, volumul fiind identic. Forma reala a Pamantului este cea de TERROID sau TELUROID si a fost obtinuta din observatii satelitare.

Miscarea de rotatie
Pamantul efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale, de la apus (vest) la rasarit(est), in timp de aproximativ 24 de ore (23h 56' 4''). Aparent avem impresia ca nu planeta se deplaseaza, ci alte corpuri cosmice (Soarele, Luna, stelele) fac acest lucru. Miscarea de rotatie se efectueaza in jurul axei Pamantului, adica axa imaginara careintersecteaza suprafata lui in cele doua puncte diametral opuse numite poli geografici. Unul dintre cei doi poli i se spune Polul Nord, respectiv celui care este orientat spre Steaua Polara, iar celuilalt , Polul Sud.

Consecinte 1. Alterarea zilelor si a nopilor

Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafata sa in acelasi timp. In cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe rand, spre soare cate o parte din suprafata sa. Pe partea luminata a Pamantului, aflata spre soare, este zi, iar pe cea opusa, aflata in inteneric, este noapte. Durata dintre doua intervale este permanent egala la Ecuator: 12 ore .Dincolo de cercurile polare se succeda o zi de sase luni (ziua polara) si o noapte de aceeasi durata (noapte polara). Astfel, in timpul zilei se produce insolatia, cresterea temperaturii suprafetei terestre si a aerului, are loc fotosinteza. In schimb, noaptea temperatura scade, fotosinteza inceteaza etc.

2. Modificarea temperaturii aerului Datorita miscarii de rotatie, temperatura aerului se modifica n cele 24 de ore. Astfel, n timpul zilei, suprafata pamantului se incalzeste, iar n timpul noptii se raceste. 3. Abaterea corpurilor aflate in micare Asupra corpurilor in miscare pe suprafata terestra actioneaza forta Coriolis, care le deviaza. Astfel, corpurile sunt deviate spre dreapta n emisfera nordica si respectiv spre stanga n emisfera sudica. Aceste fenomene sunt observate indeosebi la vanturi i la curenti marini. 4. Variaia orei pe glob Orice punct de pe suprafata Pamantului executa o rotatie completa in 24 de ore, descriind un cerc (360). Astfel, intr-o ora, orice punct parcurge 15 de meridian (360:24=15). O consecinta importanta a acestui fapt este aceea ca din 15 in 15 grade de meridian exista o diferenta de o ora. Distante de 15 longitudine se numeste fus orar. Rezulta ca exista 24 de fusuri orare. In mod conventional, primul fus orar este cel prin mijlocul caruia trece meridianul zero (0). De aceea se considera Tca timp universal, ora primului meridian, respectiv meridianului Greenwich. De altfel notarea fusurilor orare se face de le vest catre est plecand tocmai de le fusul care include acest meridian.

Miscarea de revolutie
Miscarea Pamntului pe orbita sa n jurul Soarelui se numeste revolutie. Pe tot parcursul revolutiei sale, axa de rotatie a Terrei (axa polilor) ramane paralela cu ea insasi. Pastrandu-si directia, aceasta executa n spatiu o miscare de translatie, motiv pentru care deplasarea planetei n jurul Soarelui se mai numeste si miscare de translatie. Perioada de revolutie, anul (365 zile, 6h, 9minute, 9 secunde) este timpul necesar Pamantului pentru a face un circuit complet n jurul Soarelui. Aceasta perioada poate fi masurata diferit, n functie de reperul luat n aprecierea unei revolutii complete a Terrei: Anul sideral este timpul necesar pentu ca Pamntul sa revina ntr-un punct dat de pe orbita sa n raport cu stelele fixe (sau n miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, Soarele efectueaza o miscare de rotatie completa fata de aceeasi stea). Perioada de timp dintre doua echinoctii de primavara reprezinta anul tropic, cu 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 45,68 secunde Anul Gregorian ( anul calendaristic ), din timpul papei Grigore al XIII- lea, se bazeaza pe anul tropic, are o durata de 365,2424 zile solare mijlocii si se foloseste din anul 1582 n tarile catolice, iar din 1918 n Rusia si din 1924 n Romania. Anul lunar porneste de la luna sinodica de 29,5 zile. n consecinta el va cuprinde 12,13 luni si va avea 265,37 zile. Anul anomalistic reprezinta intervalul de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui prin perihelii, fiind de 365,2595 zile.

Orbita Pamntului are o lungime de aproximativ 920 x 10 la 6 km si o excentricitate redusa de 0,01. Diametrul maxim al elipsei se numeste axa mare, iar diametrul minim , perpendicular pe axa mare , reprezinta axa mica. Sezonalitatea climatica a Terrei este generata de nclinarea axei polilor fata de planul orbital. Din cauza miscarii de rotatie, a formei sferice si a nclinarii axei sale, Pamntul, n deplasarea sa n jurul Soarelui, expune parti inegale astrului. Aceste pozitii diferentiate individualizeaza anotimpurile, variabilitatea n raport de latitudine si de anotimp, a zilelor si a noptilor, variatiile ciclice ale elementelor orbitale (solstitiu, echinoctiu, periheliu si afeliu), ce conduc la modificari climatice pe perioade lungi de timp. SOLSTIIILE (din lat. Sol= Soare si stare= a sta)- de vara la 21 iunie si de iarna la 22 decembrie - corespund situatiei cnd razele solare cad paralel cu planul determinat de axa de rotatie a Pamntului si axa fixa a polilor . Pe data de 21 iunie emisfera nordica este mai departe de Soare, iar cea sudica mai aproape. Acum este vara in emisfera nordica si iarna in cea sudica. Faptul ca vara emisfera nordica se afla mai departe de Soare face ca ea sa nu se incalzeasca in masura in care s-ar fi incalzit( datorita suprafetei continentale extinse) daca ar fi mai aproape de Soare. Iarna emisferei sudice este, totodata, mai blanda. Pe 22 decembrie , razele Soarelui ajung perpendicular pe tropical de sud, find vara in emisfera sudica si iarna in emisfera nordica. Acum emisfera nordica este mai aproape de Soare, iar cea sudica mai departe. ECHINOCTIILE ( din Latina aequus= egal si nox= noapte)- de primavara, pe 21 martie, si de toamna, pe 23 septembrie corespund situatiei cnd razele solare cad perpendicular pe planul determinat de axa de rotatie a Terrei si cea a polilor ficsi ai eclipticii.clipticii. Observatiile arata ca dupa fiecare rotire a planetei n jurul soarelui, respectiv dupa fiecare an, pozitia momentului echinoctiului se muta, acesta producndu-se mai devreme. Astfel echinoctiul de primavara se situeaza n intervalul 21-23 martie, iar cel de toamna oscileaza ntre 21 si 23 septembrie. Fenomenul poarta denumirea de precesia echinoctiilor. NUTAIAeste un fenomen asociat celui de precesie a axei polilor si se manifesta sub forma unor oscilatii cu perioade diferite, mai lungi si mai scurte, ale axei de rotatie a Terrei n jurul pozitiei definite de precesia echinoctiilor. Se datoreaza efectelor periodice produse de Luna si Soare asupra proeminentei ecuatoriale terestre. CREPUSCULUL este o iluminare difuza care urmeaza apusului si precede rasaritul. Constituie un adaos important la perioada de lumina a zilei, mai ales la latitudini mari. Crepusculul de dimineata (aurora) si cel de seara sunt egale si au aceeasi origine.

Haidu Vlad Andrei Grupa 2, MTC II