MIŞCĂRILE

PĂMÎNTULUI
 MIŞCĂRILE PĂMÎNTULUI
Multa vreme s-a crezut că Pămîntul stă nemişcat în
centrul Universului şi că Soarele şi planetele se învartesc în
jurul său. Nu numai oamenii de rînd, ci chiar mulţi oameni
de ştiinţă aveau o asemenea concepţie, numita geocentrică,
intrucat situau Pămîntul în centru Universului. Însă odată
cu evoluţia ştiinţei s-a depistat că în realitate Pămîntul ca şi
celelalte planete se roteşte în jurul Soarelui. Aşa concepţie
se numeşte heliocentrică.
În mod evident, ca şi celelalte planete din Sistemul
Solar, Pămîntul efectueaza o serie de mişcări, dintre care
mai importante sunt două:
· mişcarea de rotaţie;
· mişcarea de revoluţie.
 MIŞCAREA DE ROTAŢIE
Pamantul efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale, de la apus (vest) la
rasarit (est), in timp de aproximativ 24 de ore (23h 56' 4''). Aparent avem
impresia ca nu planeta noastra se deplaseaza, ci alte corpuri cosmice (Soarele,
Luna, stelele) fac acest lucru. De altfel, multe vreme aceasta a fost chiar o
convingere. Miscarea de rotatie se efectueaza in jurul axei Pamantului, adica
axa imaginara care intersecteaza suprafata geoidului in cele doua puncte
diametral opuse numite poli geografici.

Valoarea vitezei de
rotatie a Pamantului
scade de la Ecuator
spre poli, intrucat in
aceeasi directie
descreste lungimea
paralelelor. Aceasta
viteza exte maxima la
Ecuator (465 m/s),
unde cercul paralel are
lungimea cea mai
mare (40 075km),
atinge numai 345 m/s
la latitudinea de 60° si
este nula la poli, unde
lungimea cercurilor
paralele este zero.
 Consecinte:

1. Alternanta zilelor si noptilor: Pamantul isi expune

pe rand spre Soare cate o parte din suprafata sa;
2. Modificarea temperaturii aerului in 24 h: in
timpul zilei suprafata Pamantului se incalzeste, iar
in timpul noptii se raceste;
3. Abaterea corpurilor aflate in miscare: spre
dreapta in emisfera N si spre stanga in emisfera S
(forta lui Coriolis)
4. Variatia orei pe Glob:
5. Turtirea Pămîntului
6. Mareele
 CONSECINTE:
1. ALTERNANȚA ZILELOR ȘI A NOPȚILOR

Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate

fi luminat pe toata suprafata sa in acelasi timp. In
cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe rand,
spre Soare cate o parte din suprafata sa. Pe partea
luminata a Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar
pe cea opusa, aflata in inteneric, este noapte.
Durata dintre doua intervale este permanent egala la
Ecuator: 12 ore. De la Ecuator spre poli marimea
acestor intervale se modifica. Astfel, in timpul anului,
datorita combinarii miscarii de rotatie cu cea de
revolutie si inclinarii axei terestre, intervalul luminos
(ziua) va fi maxim la solstitiul de vara al fiecarei
emisfere si minim la solstitiul de iarna.
 Dincolo de cercurile polare
se succeda o zi de sase luni
(ziua polara) si o noapte de
aceeasi durata (noapte
polara).
 Aceasta alternanta
introduce o ritmicitate
diurna in functionarea
geosistemului. Astfel, in
timpul zilei se produce
insolația, cresterea
temperaturii suprafeței
terestre si a aerului, are loc
fotosinteza. In schimb,
noaptea temperatura
scade, fotosinteza
inceteaza etc.
3. ABATEREA CORPURILOR AFLATE IN 2. MODIFICAREA TEMPERATURII
MISCARE pe orizontală AERULUI
Asupra corpurilor aflate in miscare pe Datorita miscarii de roattie,
suprafata terestra actioneaza forta temperatura aerului se modifica in
Coriolis, care le deviaza. Astfel, cele 24 de ore: astfel, in timpul
corpurile sunt deviate spre dreapta in zilei, suprafata Pamantului se
emisfera nordica si, respectiv, spre incalzeste, iar in timpul noptii se
stanga in emisfera sudica. Acest raceste.
fenomense observa indeosebi la
vînturi si la curenții marini. Cauza o
constituie vitezele inegale de
deplasare a corpurilor pe suprafata
terestra, de la Ecuator la poli si
invers, ca urmare a bombarii
acesteia la Ecuator si a turtirii la poli.
De aceea alizeele suflă dinspre nord-
est spre sud-vest, in emisfera
nordica, si dinspre sud-est spre nord-
vest, in emisfera sudica. In ce
priveste curentii mari, acestia sunt
deviati de la directia initiala,
ajungand sa descrie circuite inchise
in fiecare emisfera.
 4. Variaţia orei pe Glob.
Intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale unei stele prin meridianul
punctului de observaţie se numeşte zi siderală 23h 56min 4sec
Intervalul de timpt dintre două treceri consecutive ale centrului Soarelui prin
meridianului punctului de observaţie se numeşte zi solară 24h.
Orice punct de pe suprafata Pamantului executa o rotatie completă în
24 de ore, descriind un cerc (360°). Putem astfel calcula că, intr-o ora, orice
punct parcurge 15° de meridian (360°:24=15°).
Distanţa de 15° longitudine se numeşte fus orar. Rezultă că există 24
de fusuri orare. In mod convenţional, primul fus orar este cel prin mijlocul
caruia trece meridianul zero (0°). Se consideră ca timp universal ora
primului meridian, respectiv meridianului Greenwich. De altfel notarea
fusurilor orare se face de la vest catre est plecînd tocmai de le fusul care
include acest meridian.
Opus meridianului zero (greenwich) este
meridianul de 180 considerat drept linia
internatională de schimbarea a datei.
Spre vest de acest meridian, ne aflam cu
o zi inainte, iar spre est de acest
meridian, suntem in ziua curentă. Această
linie convenţională poarta numele de linia
de schimbare a datei.
 Ora locală, ora oficială
Este evident că în orice punct situat pe acelaşi meridian este aceeaşi oră, ea
se numeşte ora locală. În practică e greu de folosit ora locală de aceea se utilizează
ora oficială. Intre două fusuri orare vecine, diferenta de timp este de o ora.

Toate localităţile din acelaşi fus orar au aceeasi ora oficială.

Călătorii care trec dintr-un fus orar in altul, daca merg spre apus,
dau ceasul inapoi cu o ora, iar daca merg spre rasarit, dau ceasul
inainte cu o ora, pentru fiecare fus orar străbătut. Există ţări
care, datorită marii intinderi, acopera mai multe fusuri orare, de
exemplu S.U.A, Rusia, China, Australia s.a.

Enumerarea se face de la
meridianul 0, Greenwich.
Teritoriul R. Moldova intră in
intregime in al doilea fus
orar, ora fiind cu doua ore
mai mare decat timpul
universal. Ora universal - ora
Greenwich se utilizează în
aviaţie, transport fluvial,
feroviar, etc.
MISCAREA DE Mișcarea de
REVOLUTIE revoluție este
efectuata de
Pamînt in jurul
Soarelui pe o orbita
in forma de elipsă,
nu de cerc, Soarele
aflandu-se intr-unul
dintre focarele
orbitei.
Ca valoare medie a
distantei dintre
Soare si Pamînt se
ia cifra de 149 500
000 km.
Din aceasta cauza, distanța
Soare-Pamant este
variabila:
* 147 100 000 km la
periheliu, atins la 3 ianuarie;
* 152 100 000 km la afeliu,
atins la 6 iulie.
 Pamantul parcurge orbita sa
injurul Soarelui in timp de un an,
mai exact in 365 de zile, 6 ore, 9
minute si 9 secunde. Acesta este
anul-sideral. Anul calendaristic are
insa, de regula, 365 de zile. Ca
urmare, din necesitati practice,
pentru cele circa 6 ore care
depasesc anul calendaristic se
adauga, din patru in patru ani, o
zi lunii februarie. In acest al
patrulea an, numit bisect, luna
februarie are 29 de zile, in loc de
28. Ultimii ani bisecti au fost 1992
si 1996, 2000.
Viteza medie de deplasare a Pamantului pe orbita, in jurul Soarelui,
este de 29,7 km/s.
In cele 24 de ore necesare pentru a se roti in jurul axei sale
Pamantul de deplaseaza totodata si pe orbita, parcurgang a 365-a parte
din drumul sau in jurul Soarelui. Acesta determina modificarea distantei si
inclinarii fata de Soare care, in miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, nu
rasare si nu apune, in fiecare zi, in aceleasi puncte, iar la amiaza nu se
ridica la fel de sus deasupra orizontului. S-a constatat ca trebuie se treaca
exact un an pentru ca Soarele sa rasara si, respectiv, sa apuna in aceleasi
puncte de pe linia orizontului.
 Miscarea de revolutie
 = miscarea pe care Pamantul o executa in jurul Soarelui in
365z6h9’9’’;
- an calendaristic: 365 zile;
- an bisect: 366 zile;
- 4 momente importante: echinoctiul de primavara (21 martie),
solstitiul de vara (22 iunie), echinoctiul de toamna (23
septembrie) si solstitiul de iarna (22 decembrie).

Consecinte:

 inegalitatea zilelor si noptilor (cea mai lunga zi a unei emisfere

este la solstitiul de vara);
 incalzirea inegala a suprafetei terestre (cantitatea de radiatie
solara este mai mare intre tropice si scade spre latitudini mari);
 formarea anotimpurilor (la latitudini medii – 4 anotimpuri);
 formarea zonelor de caldura (una calda, doua temperate, doua
reci)
 Pentru inceput trebuie precizat ca axa polilor nu
este dreaptă, inclinată cu 23º 27' faîă de planul
orbitei terestre. Daca axa polilor ar fi fost dreapta,
zilele ar fi fost egale cu nopțile tot timpul anului, iar
temperatura ar fi scazut constant de la Ecuator
spre cei doi poli. Datorită inclinării axei polilor,
Pamantul expune pe rand, spre Soare, o mare
parte din emisfera nordică si mai puțin din cea
sudică, apoi invers.

Anotimpurile:
Cele patru anotimpuri-
primavara, vara ,toamna
si iarna-sunt determinate
de patru momente
definitorii ale miscarii de
revolutie a Pamantuuli
intr-un an: doua
echinoctii si doua solstitii.
ECHINOCțIILE:

de primavară la 21 martie de toamnă la 23 septembrie.

Acum și numai acum ziua este egala cu noaptea 12h-12h pe intreg Globul
In aceste zile razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator. Ca
urmare, cei doi poli ai Pamantului primesc aceeasi cantitate de lumina si de
caldura. In acest moment ziua este egala cu noaptea pe toate intinderea
Pamantului, iar cantitatea de energie solara receptionata pe suprafata
terestra scade uniform de la Ecuator spre poli.
La 21 martie incepe primavara in emisfera nordica, iar in cea sudica,
toamna.
La 23 septembrie este exact invers: in emisfera sudica incepe primavara,
iar in cea nordica, toamna.
SOLSTITIILE: momentele în care razele de soare cad perpendicular pe unul dintre
tropice luminând şi încălzind mai mult emisfera respectivă
- de vara la 22 iunie • La 22 iunie, pamantul expune spre
Soare cea mai mare parte din emisfera
nordica, razele Soarelui cazand
perpendicular pe Tropicul Racului (sau
Tropicul de Nord). In acest moment
incepe vara in emisfera nordica, iar in
cea sudica, iarna. Ziua de 22 iunie este
ziua cea mai lunga din emisfera
nordica. Intrucat Soarele lumineaza mai
mult emisfera nordica, aici vara zilele
sunt mai lungi decat noptile.
- de iarna la 22 decembrie
La 22 decembrie, razele Soarelui cad
perpendicular pe Tropicul
Capricornului (sau Tropicul de
Sud). Ca urmare, ziua de 22
decembrie marcheaza inceputul
verii in emisfera sudica si a iernii in
emisfera nordica, unde noaptea va
fi mai lunga.
DURATA ZILELOR SI A NOPțILOR
Zi si noapte polară
 La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai luminat ă
emisfera nordică, Soarele nu apune. In regiunea Polului Nord este asa-numita
"zi polara", care durează sase luni. In aceeasi perioadă, la Polul Sud este
"noapte polară".
 Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers: este noaptea
polară la Polul Nord si, respectiv, zi polară la Polul Sud.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR IN AFARA REGIUNILOR POLARE
 Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In restul
regiunilor Terrei durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului. Astfel, ca
regula, in emisfera nordica durata zilei creste continuu de la echinoctiul de
primavara pana la solstitiul de vara si scade de la solstitiul de vara pana la
echinoctiul de toamna.
 De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei este,
tot timpul, mai mare decat durata noptii.
 Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la
solstitiul de iarna, ziua este in scadere continua, atingand valoarea cea mai
mica la 22 decembrie. Apoi ziua creste continuu pana la echinoctiul de
primavara, ramanand insa mai scurta decat noaptea. Ziua ajunge egala cu
noaptea doar la echinoctiu.
 In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile, care
sunt in numar de patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna si iarna)
si de numai doua la latitudini mari (vara si iarna).
Zonele de căldură
Zona rece

Zona temperată

Zona caldă

Zona temperată

Zona rece
 Calendarul
 Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul
45 î.Hr.. Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul
Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil calculat prin aproximarea
anului tropic (365 zile 5 ore 48 min 46 s.). Calendarul iulian are un an
obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru
ani, ceeace face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a rămas
în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe
biserici naționale ortodoxe. Cu aceast calendar ar trebui adăugate prea multe zile
pentru a păstra corespondența cu anul astronomic, care este mai lung cu 11
minute decât anul iulian mediu, această ducând la acumularea unei zile diferență
în 128 de ani. Deoarece durata medie a anului iulian este mai mare decît a celui
tropical cu 11 min 14 sec, momentul echinocţiului de primăvară se schimbă faţă de
datele calendaristice la fiecare 400 ani cu 3 zile. Din această cauză în secolul al
XVI-lea s-a făcut reforma calendarului gregorian, care făcea reglarea funcție de
echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a
evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de Stil
Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului gregorian.
Daca în sec. XVI diferenţa între calendare era 10 zile în sec XX ea este de 13 zile.
 FISA DE EVALUARE

1. Definiti urmatoarele notiuni: miscare de rotatie, fus orar, echinoctiu, orbita.

2. Miscarea de rotaţie a Pământului are loc în timp de :
a) 150 de zile ; b) 25 ore ; c) 23 h 56 ´ 6´´ ; d) 365 de zile;
3. Viteza de rotatie a Pământului:
a) este egală pe toată suprafaţa planetei; b) scade de la Poli la Ecuator;
c) scade de la Ecuator spre Poli; d) creste de la ecuator spre Poli;
4. În timpul Echinoctiului razele Soarelui cad perpendicular pe:
a) Ecuator; b) Tropicul Racului; c) Tropicul Capricornului; d) Polul Nord.
5. În timpul Solstiţiului de iarnă razele Soarelui cad perpendicular pe:
a) Ecuator; b) Tropicul Racului; c) Tropicul
Capricornului; d) Polul Sud
6. Echinocţiul este caracteristic anotimpului de ....................si de ................
7. Un fus orar are .......................... grade.
8. Anul bisect are ................... zile.
9. Echinocţiul de toamnă in emisfera nordica este la data de ..........................