ERA PRECAMBRIANĂ

Precambrianul reprezintă
unul dintre cei doi mari eoni ai
istoriei planetei noastre, înglobând
aproape 90% din aceasta. Practic,
tot ceea ce este mai vechi de 540
de milioane de ani face parte din
această eră.

Precambrianul este divizat în trei ere: Hadean, Arhean şi

Proterozoic.

Până nu demult, enoul precambrian era considerat o Terra

incognita geologică,de vârstă necunoscută,lipsită de rămăsițe
fosile. Abia în 1956,când a fost măsurată cu exactitate vârsta
Pământului,a devenit evidentă durata copleșitoare,de 4 miliarde
de ani,a Precambrianului.Au urmat descoperirea fosilelor,datarea
rocilor și descifrarea modului în care s-a format Sistemul Solar.

Durata

Acesta se întinde de la formarea Pământului în jur de 4500

milioane de ani până la începutul perioadei Cambrian, când
organisme macroscopice au apărut pentru prima dată din
abundență cu aproximativ 542 milioane de ani în urmă.
Precambrian este numită astfel pentru că precede era Cambrian,
prima perioadă de Eon fanerozoic, care este numit după numele
roman pentru Țara Galilor, Cambria, unde rocile de această

vârstă au fost studiate pentru prima oară. Precambrian are o

perioadă de 87% din timpul geologic.

Oceanele si continentele

După cum sugerează și numele, era hadeană a fost una

infernală: evoluția dramatică a Pământului a distrus atmosfera
primară, primele oceane și forme de viață.În era următoare,
Arhean ,vaporii de apă emiși de vulcani au formate oceanele, a
căror salinitate a crescut treptat prin dezvoltarea sărurilor.Silicații
de mică densitate s-au acumulat și au format învelișul extern solid
al Pământului. Însă erupțiile vulcanice continue au dus la formarea
permanentă a unor roci la suprafață .De vreme ce expansiunea
prin acreție a Pământului încetase,rocile mai reci și mai
dense,formate mai dinainte,s-au scufundat în interior pentru a
face loc noilor roci din litosferă. Scoarța terestră s-a fragmentat
într-un număr de plăci cu margini convergente și divergente.
Rocile de mică densitate au format prin acreție crusta
continentală,iar rocile cu densitate mai mare au format crusta
suboceanică.

În Arhean au început să se formeze continentele, iar

nucleele tuturor continentelor mari de astăzi îşi au originea aici;
ele se regăsesc în prezent pe teritoriul Canadei, Australiei, Africii,
Indiei şi Siberiei.

În Proterozoic plăcile tectonice încep să guverneze procesele

ce determină forma crustei. Continentele sunt încă reduse ca
dimensiuni, însă acum sunt stabile. Ele continuă să crească în
special prin procese de acreţie, ca şi până acum, acumulând masă
prin adăugarea altor porţiuni mai mici. În urma ciocnirilor dintre
masele de uscat lanţuri de munţi se ridică. Erodarea marginilor
continentale, ca şi a regiunilor cu ape curgătoare, produce un
mediu de mare puţin adâncă, foarte propice pentru dezvoltarea
vieţii.
 Există dovezi geologice ale formării unui supercontinent în
urmă cu 1 miliard de ani, pe nume Rodinia, ce a început să se
fragmenteze 200 de milioane de ani mai târziu. Spre sfârşitul erei
este posibil să se fi format un nou continent, Pannotia, care să
înglobeze ceea ce astăzi numim Africa, America de Sud, Australia
şi Antarctica, însă indiciile nu sunt destul de clare. Este cert însă că
masa continentală s-a poziţionat în cele din urmă spre Polul Sud,
şi au mai fost perioade în care porţiuni importante de pământ s-
au apropiat de poli. Acest lucru a determinat înregistrarea în
timpul Proterozoicului a primelor ere glaciare. Există teorii care
susţin că a existat un moment în care practic întreaga planetă a
fost îngheţată la suprafaţă.

Forme de relief

În Precambrian relieful consta în existenţa câtorva nuclee

continentale, de tipul scuturilor (Scutul Laurenţian sau Canadian,

Scutul Brazilian, Scutul African, Indian, Australian, Antarctic, Sinic,
Baltic etc.), grupate în cele două continente iniţiale Laurasia şi
Gondwana. şi a unui ocean imens (Panthalasa), în prezent există 7
mase continentale (Asia, Africa, America de Nord, America de
Sud, Europa, Australia, Oceania şi Antarctida) şi 4 oceane (Pacific,

Atlantic, India şi Arctic).

Gazele din atmosfera

Nu se cunoaşte exact compoziţia atmosferei iniţiale(in

Headean), dar este probabil să fi avut un conţinut important de
azot, o cantitate mare de dioxid de carbon, cantităţi apreciabile
de vapori de apă, substanţe organice şi gaze vulcanice. Deşi foarte
fierbinte, atmosfera e posibil să fi permis existenţa apei lichide –
necesare formării unor roci din acea perioadă – printr-o presiune
mare. Unele calcule arată că din cauza emanaţiilor globale
atmosfera primordială ar fi putut atinge o presiune de 250 de
atmosfere!

Aerul din Arhean ne-ar putea ucide rapid. Azotul, metanul şi

dioxidul de carbon ce predominau nu erau respirabile, însă viaţa
a fost iniţial anaerobă, consumând dioxidul de carbon şi metanul
şi eliberând oxigen. Datorită compoziţiei atmosferice, cerul era
probabil de culoare roşie.

În urmă cu 2,2 de miliarde de ani Terra s-a confruntat cu

prima poluare masivă din istorie. Din punctul nostru de vedere nu
asta este impresia, dar pentru organismele răspândite la acea
vreme a fost aproape un cataclism global ce le ameninţa cu
extincţia totală. Este vorba de producţia de oxigen.

Dacă în Arhean oxigenul era la un nivel sub 1% faţă de cel

din prezent, în urmă cu 1,8 miliarde de ani ajunsese deja la 15%
din nivelul prezent.În producţia de oxigen rolul a fost jucat
de cianobacterii, organisme fotosintetice ce au apărut încă de
acum 2,7 miliarde de ani, însă s-au răspândit abia în timpul
Proterozoicului. Creşterea cantităţii de oxigen, odată cu reducerea
cantităţilor de gaze de seră, au fost de asemenea cauze ale
glaciaţiunilor din Proterozoic.

Fauna terestra si acvatica

Primele dovezi ale existenței vieții pe Pământ provin din

reziduurile de hidrocarburi din rocile sedimentare metamorfozate
din Groenlanda,care datează de acum circa 3,8 miliarde de
ani.Aceste reziduuri derivă din organisme vii,probabil procariote
acvatice(bacterii) care foloseau energia solară.Probabil că
evoluaseră de mai mult timp,poate mai mult de 4 miliarde
de ani.Nu se știe cum aceste prime forme de viață au putut
supraviețuii ploii masive de meteoriți care s-a produs în perioada
respectivă.Este posibil ca viața să fi evoluat de două ori sau să fi
fost adusă din spațiu pe Pământ de alte corpuri din spațiu,cu care
planeta a intrat încoliziune.Acum 3,46 miliarde de ani
microorganismele fotosintetice din apele calde și puțin adânci au
format colonii cunoscute drept stromatolite,în timp ce viața altor
microorganisme depindea de elementele chimie produse în
gheizerele submarine.Fosilele chimice sugerează ca primele
eucariote(organisme cu celule relativ complexe,nucleate)au
apărut acum circa 2,7 miliarde de ani,dar primele dovezi fosile
direct care atestă existența lor nu apar decât acum 2,2 miliarde de
ani.

Viata a aparut prin formele procariote, apoi eucariote,

heterotrofe si autotrofe, separandu-se apoi in plante si animale.
In formatiunile precambriene este greu sa se afle urme de viata,
deoarece aceste formatiuni au fost uneori profund
metamorfozate.

Evolutia organismelor vegetale in mediul acvatic

precambrian a fost lenta. S-a trecut de la arhiplast la talul
unicelular, apoi la cel pluricelular. Evolutia animalelor a fost mai
rapida si s-a produs spre sfarsitul precambrianului, intr-o perioada
de cateva sute de milioane de ani, numita infracambrian. In acest
timp, formele de viata animala au evoluat pana la artropode si
moluste; au aparut, deci, reprezentanti ai tuturor increngaturilor
de nevertebrate. A fost identificata o statiune fosilifera foarte
bogata in tipare de animale infracambriene la Ediacra in sudul
Australiei. Vechimea

impresiunilor animale din aceasta statiune este de aproximativ

680 de milioane de ani. Sunt impresiuni de stramosi ai coralilor,
meduzelor, viermilor si stelelor-de-mare.

Cea mai lungă eră a istoriei terestre se încheie cu noi realizări,

dezvoltarea capacităţii unor organisme de a dezvolta structuri
tari pentru a-şi proteja corpurile, ieşirea din apă a unor forme
de viaţă, conturarea unui ciclu al carbonului în natură. Aceste
schimbări majore, precum şi alte inovaţii ale inventivei evoluţii,
vor duce la un eveniment unic pe Terra: explozia cambriană,
uluitoare dezvoltare şi diversificare a formelor de viaţă, ce
cuceresc întreaga planetă într-un termen, geologic vorbind,
scurt.
PROIECT REALIZAT DE OLARIU ANDREEA SI STROESCU
TUDOR

CLASA A IX-A F