Relieful Desertic

Cojocaru David
Catrinoiu Andreea
Galoiu Robert
Croitoru Mihai
Clasa IX-D
Agenti morfogenetici
predominanti
 Schimbari termice
Temperatura aerului prezinta puternice oscilatii de la
zi la noapte, inregistrandu-se amplitudini medii de
peste 25*C la umbra si 45-50*C la soare. In Sahara in
timpul zilei, la suprafata nisipului, s-au inregistrat
temperaturi de 72*C care au coborat in timul noptii la
0*C sau chiar sub 0*C.
 Vant (deflatie)
Vantul nu prezinta valori mai ridicate decat in alte
regiuni, dar importanta lor in regiunele aride capata o
valoare mai mare prin consecintele asupraa cresterii
gradului de uscaciune (marirea evaporatiei)si prin
actiunea lor morfogenetica, (spulberarea solurilor si
nisipurilor lispsite de un covor vegetal protector,
formarea dunelor).
 Apa de precipitatii
Precipitaţiile au o medie anuală de 200 mm; se Intalnesc
uneori medii de 500-700 mm, dar evaporatia potentială
puternică (in Sahara 400 mm anual) mentine caracterul de
ariditate. Precipitatiiie din aceste regiuni se caracterizează
printr-o mare neregularitate: repartiţia neuniformă pe luni,
diferente mari de la an la an când cad mai ales sub forma
de averse. in Sahara s-ou înregistrat perioade de 18 luni
fără nici o picătură de ploaie; în pustiul Atacama s-au
semnalat 10-20 de ani fără precipitatii.
Procese Geomorfologice
predominante
 Dezagregare
• Este principalul proces de distrugere și fărâmițare a rocilor
• condiționată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, dar și
de variațiile de umiditate dintre zi și noapte
• variațiile termice provoacă fisuri în stratul superficial al rocii
• materialele se desprind și se acumulează la baza pantelor sub formă
de blocuri de grohotiș
• pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale
Deflatie (coraziune si transport
eolian)
Procesele eoliene sunt procesele legate sau cauzate de vânt. Includ
transportul și mișcarea sedimentelor (în special nisip, argilă și nămol),
eroziunea sedimentelor, rocilor și formelor de relief și crearea de dune,
foi și forme de relief. Procesele eoliene sunt cele mai frecvente pe
litoral și în medii aride, în special în deșerturile calde și reci.
Coroziunea – actiunea de roadere si slefuire asupra rocilor.
Deflatia – actiunea de spulberare a dezagregarilor fine de la
suprafata rocilor si transportul acestora pe diferite distante, in functie
de intensitatea si viteza vantului.
 Acumulare eoliana
Acumulările eoliene reprezintă aglomerări de nisipuri sau praf, pe
care vântul le-a smuls sau le-a spulberat. Deplasarea materialelor de
către vânt se face prin suspensie (particule sub 0,1 mm), saltație (0,1-
0,2 mm) și târare (peste 0,2 mm).
Formele de relief rezultate din acumulări eoliene pot fi grupate în
trei categorii: riduri și movile, dune si câmpuri de dune.
 Eroziune torentiala
• Ravenele/râpile torențiale – forme de eroziune în adâncime
dezvoltate pe adâncimi ce depășesc 2 m.
• Elementele ce compun o ravenă:
• Vârful ravenei.
• Muchia ravenei, descrie conturul ravenei și face contactul între
suprafața terenului și malul ravenei.
• Malurile ravenei, reprezintă suprafața de teren cu pantă
accentuată și face contactul între muchia ravenei și fundul
ravenei (talvegul).
• Talvegul / Fundul ravenei, reprezintă fâșia îngustă din baza
ravenei ce devine mai lată odata cu ieșirea la gura raven
Forme de
relief
 Hamade
Hamadele sunt podișurile de piatră în deșerturile din
zonele intertropicale. Datorită diferențelor diurne mari
de temperatură, se produce o intensă dezagregare a
rocilor, iar datorită acțiunii vântului, produsele mai fine
ale dezagregării sunt îndepărtate. De aceea suprafața
hamadei este acoperită numai de pietre colțuroase.
 Ergurile
• Ergul este termenul folosit pentru a desemna suprafețele deșertice
vaste, acoperite cu dune, caracteristice Saharei. Este un deșert de
dune, mai precis câmpuri de dune fixe, care sunt remodelate, fără
încetare, de nisipul superficial mânat de vânt. Ergurile ocupă circa
20% din suprafața Saharei. Unele au început să se formeze în cursul
Pleistocenului. Cea mai mare parte se formează în cuvete prin
acumulări de resturi transportate prin ueduri. În caz de ploaie, ele pot
să acumuleze rezerve de apă și să formeze zone de pășunat.
 Dune
• O dună este o colină de nisip pe marginea mării, pe cursurile
inferioare al unor râuri sau în pustiuri. Ia naștere sub acțiunea vântului
și sunt orientate transversal față de direcția acestuia, având un
versant lin (îndreptat în direcția din care bate vântul) și un altul
abrupt. Există și dune longitudinale, cu versanți simetrici. Înălțimea
unei dune este de 10-20 de metri, dar uneori poate depăși 100
m.Când cantitățile de nisip sunt mari, dunele se unesc, formând
lanțuri întinse. Dunele se deplasează în direcția vântului dominant, de
obicei cu câțiva metri pe an. Înaintarea acestora poate fi oprită prin
fixarea cu ajutorul vegetației.În România există dune pe terasele
Dunării și în Delta Dunării, pe cursul inferior al unor râuri din Câmpia
Dunării, Câmpia Tisei (Valea lui Mihai), în Banat (Teremia Mare),
Moldova de sud și pe litoralul Mării Negre.
 Ued
Uedul este valea și albia temporar secată a unui râu sau pârâu din zonele
aride ale Africii de nord, Orientului Mijlociu și ale Peninsulei Iberice. Uedurile
duc apă doar temporar după ploi torențiale.
Depozitările de sedimente într-un ued cresc rapid, pe de o parte datorită
eroziunii accentuate al flancurilor (favorizată de factori cum atr fi solul poros,
absența de vegetație, viteza și debitul apei), iar pe de altă parte datorită
pierderii bruște a vitezei apei care se infiltrează în sedimentul poros.
Depozitele în albia unui ued sînt așadar, în cele mai multe cazuri, nisipuri și
pietrișuri amestecate. Deseori aceste sedimentări sînt ulterior supuse unor
procese eoliene. În timp, sedimetările dintr-un ued pot deveni „ueduri
inverse”, unde depozitele au umplut treptat albia și au fost fixate de
vegetație atrasă de apa subterană. Asemenea ueduri inverse pot aparea ca
niște coame întinse în zone de deșert.
…
Din cauza creșterii bruște a torenților violenți, care pot atinge chiar
mai mulți metri adâncime în unele cazuri, prezența într-un ued
după ploi însemnă pericol de moarte. În fiecare an în lume sunt
recenzate numeroase cazuri de înec ale unor persoane ce
traversau un ued secat - chiar și în deșert. În unele cazuri uedurile
se alimentează din munți îndepărtați, astfel încât absența apei la
fața locului nu e o garanție de siguranță. Un alt aspect care poate
provoca accidente este obișnuința care duce la neglijență: în unele
zone de deșert uedurile pot fi secate timp de ani de zile pînă la
apariția unei ploi în zonă. Atunci însă, torenții care coboară pe
albie duc cu sine tot ce găsesc în cale. Au fost și cazuri în care
hoteluri amplasate imprudent au fost darâmate de apă.
 Pedimente
• Pediment este o suprafață de eroziune situată la poalele munților,
modelată în roci, întinsă, și ușor înclinată (între 0,5 și 7 %). Tipic, se
găsește în zonele aride (dar se găsește și în zone umede) și se formează
sub acțiunea apelor de șiroire. Spre partea inferioară se acumulează un
strat de material grosier rezultat din dezagregare.Extinderea și
îngemănarea pedimentelor prin avansul procesului de eroziune spre
interiorul masivelor, determină formarea unei câmpii de denudație
(suprafață de netezire) numite pediplenă.[1][2]Pedimentele se dezvoltă
în jurul unor „munți” insulari (inselberguri) și se dezvoltă pe roci masive,
rezistente, mai ales pe roci cristaline de tipul granitului. Termenul este
echivalat adesea cu glacisul de eroziune în roci dure, sau glacisul pietros.
 Depresiuni de acumulare
• Relieful de acumulare este prezent în cuvete endoreice. Materialele cărate de
șiroire și de ueduri dau naștere unor câmpii de acumulare. Acumulările constituite
din materiale grosiere, ce se produc în apropierea regiunilor înalte se împrăștie sub
forma unor conuri aluviale. Asemenea procese sunt realizate de ueduri cu bazine
hidrografice mari, situate în regiuni montane întinse, unde se pot produce ploi cu
durata mai mare. Depărtându-se de munte brutalitatea viiturii scade, uedurile
transportă materialele în suspensie (nisipuri, mâluri) și pe cele dizolvate până în
cuvetele cele mai joase. Mâlurile și produsele dizolvate sunt depuse în partea
centrală unde temporar se mențin lacuri, în general sărate. Nisipurile se depun pe
marginea cuvetelor creând condiții de formare a dunelor.. Ele au dimensiuni reduse
și apă temporară când sunt situate pe platouri înalte. Aceste cuvete constituie
nivele de bază locale, către care evoluează toată rețeaua hidrografică endoreică
(uedurile). La cuvetele înalte, zona centrală ocupată temporar de lac, este o câmpie
plată, argiloasă, la suprafața căreia se formează prin evaporație o crustă de săruri
Localizare
 In orice regiune cu o ariditate ridicata (Sahara, Peninsula Arabia, Asia
Centrala, Australia)
Ariditatea:
Prezintă precipitații medii anuale sub 200 mm; ploile cad sporadic sub formă
de averse scurte și violente. Nu există un anotimp mai umed, ci numai zile
umede, în timpul ploilor. Vegetația a dispărut complet sau este localizată
discontinuu în lungul uedurilor. Regimul termic este foarte diferit de la o
regiune la alta, de unde necesitatea subîmpărțirii lor în două tipuri: deșerturi
calde (Sahara, Kalahari, Arabia, Australia) cu temperaturi medii anuale de 15-
20°C și deșerturi reci (Gobi, Tibet, Groenlanda, Islanda, Pamir, Anzi). În care
temperaturile medii anuale sunt cuprinse între -10 și +5°C, iar precipitațiile cad
mai ales sub formă de zăpadă
.

Tipuri de deserturi
Africa: Sahara (este cel mai mare deșert uscat, și al treilea cel mai mare
de pe Pământ, după Antarctica și Arctica.)
Peninsula Arabia: Desertul Arabiei (este un vast pustiu în Asia de Vest.
Se întinde de la Yemen la Golful Persic și Oman până la Iordania și Irak.
Ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Arabe.)
Asia Centrala: Desertul Gobi (este un deșert din Asia Centrală, fiind, ca
mărime, al doilea din lume după deșertul Sahara; se deosebește de
acesta prin absența aproape completă a dunelor (3%)
Australia: Marele Deșert Nisipos (este un ținut de deșert cu o densitate
foarte mică a populației aflată în Australia de Nord-Vest.)