Figuri de stil fonologice
realizate prin repetiție Aliterația (fr. allitération, din lat. ad+littera = “literă”, “repetarea
aceleiași litere”) este o figură de stil de nivel fonologic (de
sunet) care constă în repetarea consoanelor sau silabelor la
începutul sau în interiorul cuvintelor într-un enunț sau într-un
vers.
Și tobe tare-n tact ei bat
Și pașii sună apăsat. (M. Eminescu – Privesc orașul furnicar)
Vâjind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie (M. Eminescu –
Scrisoarea III).
Asonanța (fr. assonance, din lat. ad+sonare = “a suna”) este o
figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în
repetarea unor foneme diferite dar asemănătoare prin locul de
articulare și apare mai des ca rima imperfectă.
Căci unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre a cunoaște. (M. Eminescu – Luceafărul)
Lumina lunii pline alunecă în casă. (Ion Pillat – Lumina lunii)
realizate prin augmentare Paragoga (gr. paragoge „prelungire”) este o figură de stil de nivel
fonologic (de sunet) care constă în adăugarea unui fonem sau
a unei silabe la sfârșitul cuvântului.
Strigăte de-Allah! Allahu! Se aud pe sus prin nori. (M.
Eminescu – Scrisoarea III)
De la Sălcuța mi-era-re Bordeiu’ lu Stănislav. Dară-n el cine-
mi ședea-re? – Savai moichilița lui… (Col. G. Giuglea și G.
Vîlsan)
Diereza (lat. diaeresis, gr. diairesis „separare”, „despărțire”,
„deosebire”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) în
care diftongul devine hiat vocalic.
Mai suna-vei dulce corn
Pentru mine vreodată?! (M. Eminescu – Peste vârfuri / = vre-
o-dată)
De-atunci negura eternă se desface în fășii
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii… (M. Eminescu –
Scrisoarea I)
Sinereza (gr. synairesis „contragere”) este o figură de stil
de nivel fonologic (de sunet) care constă în fuziunea
vocalelor în hiat un diftong sau triftong.
Figură înseamnă contragerea a două vocale succesive (în
același cuvânt) în una singură.
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Și prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi. (M. Eminescu – Povestea codrului)
realizate prin reducerea volumului sonor Rima (fr. rime, din lat. rythmus) este o figură de stil de nivel
fonologic (de sunet) care constă existența unei consonanțe
(combinare armonioasă) între silabele finale ale versurilor.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad. (M. Eminescu – Mai am un singur
dor)
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile. (M. Eminescu – Dintre sute de catarge)
Rima interioară (fr. rime, din lat. rythmus) este o figură de stil de
nivel fonologic (de sunet) care constă în consonanță, uneori
imperfectă, a unor cuvinte în interiorul enunțurilor sau
versurilor.
Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună
Nunul mare, mândrul soare, și pe nună, mândra lună. (M.
Eminescu –Călin)
O bășică-n loc de sticlă e întinsă-n ferestruie
Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. (M. Eminescu
– Călin)
realizate prin asemănare și analogie
Figuri de stil lexicale-semantice
