Zonele Naturale

Tundra
Ștunder Ana-Maria
Tundra este o zonă de vegetație
situată în emisfera nordică, la nord
de zona pădurilor de conifere,
ocupând regiunile cu climă
subarctică (extremitatea nordică a
Europei, Asiei și Americii de Nord,
iar local în zone de altitudine de
peste 3.000 de m, după linia arborilor
(uneori, la altitudini mai joase,
depinzând de biotemperatura
locului) și în unele regiuni din sudul
Oceanului Înghețat sau al Oceanului
Arctic.
În ciuda faptului că zone însemnate de tundră
se găsesc în emisfera nordică, datorită masei
continentale extrem de mare concentrată în
nordul Americii de Nord (Canada), în Europa
(țările scandinave și Rusia europeană) și în
Asia (Federația rusă), totuși climatul de tundră
este larg răspândit pe tot globul, mai exact pe
toate continentele, la altitudini menționate,
urmând îndeaproape climatul alpin.
Clima
Clima tundrei este neprielnică organismelor.
Creșterea și înmulțirea organismelor vii este
foarte dificilă din cauza condițiilor naturale.
Temperatura poate ajunge până la -50/-40°C
iarna, iar vara media e de 5°C. Luminozitatea
este redusă. Solurile sunt foarte sărace.
Vânturile sunt reci și micșorează
temperatura simțită subiectiv de organisme.
Roza vânturilor pentru Tundra
arată câte ore pe an bate vântul
din direcția indicată. Exemplu
SV: Vântul bate dinspre Sud-
Vest (SV) spre Nord-Est (NE).
Cape Horn, cel mai sudic punct
de uscat din America de Sud,
are un vânt puternic
predominant dinspre vest, ceea
ce face ca traversarea de la est
la vest să fie foarte dificilă, în
special pentru bărcile cu
pânze.
Tundra Arctică Tundra Alpină
 Tundra Arctică
 În Europa, zona arctică nu atinge deplină dezvoltare decât îninsulele şi
arhipelagurile cele mai nordice (Spitzberg, Franz-Joseph, Novaia Zemlea etc.);
partea continentală inclusă acestei zone corespunde nordului extrem al
Norvegiei şi al Rusiei spre sud, tundra este limitată sensibil de latitudinea
Cercului Polar de Nord, pe care o depăşeşte numai în favoarea Islandei,
Dorsalei scandinave şi a Munţilor Kibiny, din Peninsula Kola spre sud, tundra
vine în contact cu silvotundra (ecoton de tranziţie spre pădurile de conifere),
iar spre nord, se prelungeşte până la deşerturile nivo-glaciare;
 Învelişul edafic este constituit din podzoluri şi soluri mlăştinoase, slab
productive;
 Datorită grosimii reduse a învelişului nival, solul, puţin protejat iarna şi slab
încălzit vara,rămâne permanent îngheţat în profunzime (pergelisol, permafrost
sau merzlota);
 În perioada de topire a zăpezii, apa se acumulează la suprafaţa solului sau în
orizonturile superioare ale acestuia, generând fenomenul de înmlăştinire;
 Modelul arhitectural al tundrei este edificat de cel mult trei straturi de
vegetaţie: stratul ierbaceu, stratul subarbustiv şi stratul arbustiv;
Printre animale din tundra arctică se numără :

• Mamiferele – vulpi arctice, iepuri de câmp arctic, hermelina, lemmingi, ursi polari, aricii, veverițe, nevăstuici,
lupi, lynx;
• Păsări – bufnite de zăpadă, șoimi, corbi, păsări de zăpadă, gâște de zăpadă, chire arctice, lebede, pescăruși;
• Pești – cod, pești plați, somon, păstrăv;
• Insecte – bondari , muștelor negre, muște, țânțari, lăcuste și molii.
Învelişul vegetal este dominat de plante precum:

• Arbuşti pitici de mesteacăn, sălcii, ienupăr ;

• Licheni, muschi;
– Înălţimea stratului de zăpadă este de 19 – 50 cm, neregularităţile pozitive ale suprafeţei topografice fiind
măturate de zăpadă; astfel, abraziunea prin zăpadă şi gheaţă, ca factor mecanic, exercită presiuni importante
asupra învelişului vegetal;
 Tundră Alpină
 Mari regiuni de tundra alpine apar în Himalaya din Asia, Alpi, Munții
scandinave, Pirinei și Munții Carpați din Europa, Munții Caucaz, Munții Rift din
Africa, și o mare parte din Platoul tibetan;
 Este un tip de regiune naturală sau biom care nu conține copaci, pentru că este
la mare altitudine; este, de asemenea, cunoscută sub numele de Taiga;
 Altitudinea mare determină un climat negativ, care este prea rece și unde vântul
bate cu putere astfel copacii nu se pot dezvolta;
 Acesta este situată la 50 ° latitudine nordică și sudică;
 Vreme rece , cu temperaturi de vară de 5 ° până la 7 ° C şi iarna de -40 ° C.
 Climatul rece al tundrei alpin este cauzat de lipsa efectului de seră la mare
altitudine și este similar cu climatul polar;
 Aceste regiuni sunt caracterizate de temperaturile scăzute, cu anotimpuri
ploioase foarte scurte. Conform topografia zonei, putem găsi pe sol stâncos ,
licheni pe micile regiuni înalte și uscate;
 Solul este subsolul înghețat
Printre animale din tundra alpină se numără:

• Mamiferele – elani, reni, marmote, capre de munte, yak, ursui, oi, chinchilla;
• Păsări – cocoșul de munte;
• Insecte – cărăbuși, fluturi, lăcustelor;
Învelişul vegetal este dominat de plante precum:

• Plante perene, inclusiv ierburi, rogoz;

• Plante lemnoase sau semi-lemnoase, arbuști mici, care domină peisajul alpin;
! SPECII PE CALE DE DISPARIȚIE !

Caribu forestier este un animal domesticit numit “ren”, care poate fi găsit în sudul de Alaska, Canada, Rusia şi
Groenlanda. Acesta este o singură specie de cerbi la care şi masculii, şi femele au coarne. Caribu este protejat
de Legea speciilor pe cale de dispariție.

Vulpea polară poate fi găsită în majoritatea ecosistemelor arctice în emisfera nordică, chiar şi în Islanda, unde
aceasta este singurul mamifer terestru local. El a apărut în Islanda în timpul ultimei ere glaciare, trecând pe
insula vulcanică pe apă îngheţată. Această specie, care arată ca o vulpe obişnuită, este pe cale de dispariţie în
Scandinavia, unde se păzeşte strict de zeci de ani.