Instrumente Optice

Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile, prisme,
formând un ansamblu unitar, destinat observării și măsurării unor mărimi optice.
Aparatele optice se clasifică în:
 aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot înregistra imaginea
obiectelor pe un receptor fizic (placă sau film fotografic), unde ca exemple se
pot da: aparatul fotografic, aparatul de proiecție, retroproiectorul, epidiascopul
etc.;
 aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcționează odată cu
ochiul și imaginea se formează în ochiul observatorului, pe retină, de exemplu:
lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.

Aparatul de fotografiat
Aparatul fotografic este cosnstituit dintr-o incinta netransparenta in care se gasesc : un
dispozitiv de transport al filmului, un obturator ce poate fi deschis pentru o durata de ordinul
fractiunilor de secunda si, elementul cel mai important, un obiectiv, constituit dintr-un sistem
de lentile si un dsipozitiv de diafragmare. Obiectivul are rolul de a crea o imagine optica reala
pe filmul fotografic. Pentru a obtine o fotografie clara, distanta dintre lentila obiectiv si ul
filmuluitrebuie sa fie egala cu distanta imaginii. Aceasta distanta depinde de distanta focala f si
de distanta α a obiectului. In consecinta, aproape toate aparatele fotografice dispun de
posibilitati de punere la punct a distantei; prin rotirea unui inel distanta focala poate fi
modificata, fie manual fie-la aparatele moderne- automat (auto focalizare).
 Ochiul
În cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe retină. Pentru ca razele
de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în
mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare
necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj
din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.
Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:
1. razele de lumină își schimbă direcția;
2. refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;
3. imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

Lupa
O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu
convergent de lentile, fixate într-o montură, care, așezat în fața unui obiect, dă o imagine
mărită a acestuia, permițând examinarea unor obiecte de foarte mici dimensiuni.
O lupă uzuală are o distanță focală de circa 25 cm, corespunzând unei puteri optice de 4
dioptrii. Grosismentul (mărirea aparentă a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor
instrumente optice) unei astfel de lupe este de "2×". Grosismentul unei lupe de ceasornicar sau
de bijutier ajunge până la valoarea de "10×".
Ea da o imagine virtuala, dreapta si marita a obiectului. Acesta se afla intre lentila si focar.

Luneta
Luneta sau ocheanul este un instrument optic alcătuit din mai multe lentile folosit la
observarea obiectelor îndepărtate.
Ca orice instrument optic în care se privește direct, luneta deviază razele de lumină paralele
care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu cât
această schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este
mai mare, în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea
razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.
 Microscop
Microscopul (grec. mikrós: mic; skopein: a observa) este un instrument optic care transmite o
imagine mărită a unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de
microscop este microscopul cu lumină artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din
pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din Londra că
numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detectat în lapții unui cod —150 de
miliarde — era cu mult mai mare decât numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea
suporta. La două secole distanță, în secolul al XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție a
microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și sferice.
Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse, ocular și obiectiv.
Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și privit din transparență. Lentila convexă
a obiectivului produce o imagine a obiectului, care este la rândul ei mărită de lentila convexă a
ocularului. Cele două lentile își însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final o
imagine foarte mărită a obiectului respectiv.
 Telescop
Telescopul (din greacă: tele = departe, skopein = a cerceta, a examina) este un instrument care
colectează lumina de la un obiect îndepărtat, se concentrează într-un punct (numit focar), și
produce o imagine mărită. Deși se indică cu termenul „telescop”, de obicei, telescopul optic,
care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de asemenea, telescoape sensibile la alte
frecvențe ale spectrului electromagnetic.
După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și
refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem
de prisme si apoi la o lentilă ocular, așezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În
telescopul refractor se folosește refracția în lentile.
 Aparatul de proiectie
Aparatul de proiecție este dispozitivul care formează imagini reale, răsturnate și mărite ale
unor obiecte transparente sau opace, proiectate pe un ecran , obiectele fiind astfel așezate
încât imaginea răsturnată dată de el să apară în poziție verticală.
Obiectivul de proiecție se caracterizează prin:
a) Distanța focală, care se măsoară între punctele principale ale sistemului și focare. De ea
depinde mărimea transversală a imaginii pe ecran, precum și deschiderea relativă. Funcție
de distanța focală și dimensiunile formatului de peliculă folosit ( industrial 16mm, 35mm,
70mm), se poate determina lățimea și înălțimea ecranului.
b) Deschiderea relativă, care este un raport al diametrului pupilei de intrare a obiectivului și
distanța focală. Această caracteristică arată că având o deschidere relativă mare, vor prelua
tot fluxul luminos transmis de Sursa de lumină.
c) Luminozitatea, care se exprimă matematic prin pătratul deschiderii relative și arată de câte
ori un obiectiv va transmite mai multă lumină decât altul. Pentru îmbunătățirea calității
luminozității, deci a folosirii fluxului luminos util ( a pierderilor de lumină prin lentile) și
contrastul imaginii totodată, lentilele din obiectiv sunt tratate chimic cu un strat antirefex.
Acest strat antireflex este stabil chimic, nu este solubil în apă sau solvenți, nu se murdărește
ușor și se curăță ușor cu alcool.
Instrumente optice

Profesor: Malaia Alexandra

Elev: Ștunder Ana-Maria
Cl. IX-a „B”
Liceul Teoretic „A. Mateevici”, or. Cricova