Electrizarea corpurilor.

Sarcina electrică
Pentru a înțelege fenomenele electrice, ai nevoie de câteva obiecte cu care se pot realiza
experimentele : bile din polistiren (simple și acoperite cu folie din aluminiu), balonașe umflate,
baghete sau tuburi din metal, sticlă și ebonită (sau un material plastic comun), o bucată de blană
sintetică și un balon.
Atenție! Pentru ca experimentele de electrostatică să reușească, trebuie să ai grijă ca obiectele
utilizate, dar și mediul în care lucrezi să fie foarte uscate.
Freacă ușor cu o bucată de lână un balon și apoi un corp din sticlă . Apoi apropie lent
corpul de sticlă de balon.
Freacă ușor cu o bucată de lână pe
rând două baloane . Apoi observă
interacțiunea dintre ele.
Prin frecarea reciprocă a celor două corpuri, acestea capătă o proprietate pe care nu
au avut‑o până atunci. Numim noua proprietate fizică a corpurilor stare de
electrizare. Corpurile aflate în această stare sunt corpuri electrizate, iar procesul prin
care au devenit electrizate se numește proces de electrizare.
Mărimea fizică scalară aleasă ca măsură a stării de electrizare poartă numele
de sarcină electrică și este notată de regulă cu q (sau Q). Unitatea de măsură pentru
sarcina electrică este: [q]SI = 1 C (coulomb).

Fenomenele electrice naturale (de exemplu, descărcările atmosferice din timpul

furtunilor) au stârnit curiozitatea oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Grecii
antici au observat proprietatea chihlimbarului (electron, în limba greacă) de a atrage
bucățele de iarbă uscată dacă este frecat cu o bucată de blană.
Pe la mijlocul secolului al XVII‑lea a fost introdus în știință termenul „electricitate“, iar
în 1752 Benjamin Franklin a descoperit, folosind un zmeu în timpul unei furtuni, că
trăsnetele sunt descărcări electrice. 
Bagheta electrizată și apa
Freacă o baghetă din plastic de blana sintetică și apropie bagheta de un fir subțire
de apă de la un robinet. Vei vedea că jetul de apă este respins la trecerea pe
lângă bagheta electrizată.
Unele corpuri aflate în stare de electrizare se
atrag altele se resping între ele.

Concluzie
Există două tipuri de sarcini electrice (rezultate
prin frecarea de același material a ebonitei,
respectiv a sticlei); prin frecare, corpurile se
electrizează diferit și se atrag; prin contact,
corpurile se electrizează la fel și se resping.
Corpuri electrizate
Iată un alt experiment interesant! O baghetă de ebonită electrizată atrage un balon
electrizat (vezi figurile alăturate). Între baghetă și balon se interpune o bară
metalică, iar balonul este din nou atras, ca și cum capătul dinspre balon al barei
metalice ar fi electrizat la fel ca bagheta de ebonită. Dacă se îndepărtează bagheta
de ebonită, balonul nu mai este atras. Acest aspect nu se observă la substanțe
precum sticla sau ebonita, unde sarcinile produse prin electrizare sunt localizate.
Un corp prin care sarcinile electrice circulă liber se numește conductor electric.
Sunt cunoscute ca fiind conductoare electrice metalele, soluțiile ionice, gazele
ionizate etc. Ebonita, sticla, majoritatea materialelor plastice sunt izolatoare.
Electrizarea prin influență: un corp este electrizat
fără să fie atins de un alt corp electrizat și fără
frecare.
Electrizarea corpurilor se poate face prin frecare,
prin contact sau prin influență. Din experiența
științifică de secole rezultă că există doar două
tipuri de sarcini electrice. Prin convenție, s‑a
acceptat ca sarcina cu care se electrizează sticla
prin frecare să fie denumită sarcină pozitivă, iar
sarcina obținută pe ebonită prin frecare să fie
denumită sarcină negativă. Corpurile electrizate cu
sarcini de semn contrar se atrag electric, iar cele cu
sarcină de același semn se resping.