Coeficienți

calorici.
Calorimetrie.
Termosul este un vas care păstrează constantă
temperatura unui lichid aflat în interior, pentru o
perioadă lungă de timp, acționând ca un izolator
termic față de mediul înconjurător.
Se obține din două vase cu pereți argintați, unul
mai mic și altul mai mare, introduse unul în
altul, între care rămâne un spațiu. Aceste două
vase sunt introduse într-un al treilea vas, din
plastic sau din metal, care are rol de protecție
mecanică.
Prin comparație cu o cană cu ceai fierbinte,
ceaiul din termos rămâne cald un timp mai
îndelungat.
 Oala din imagine primește energie, sub formă de
căldură, de la aragaz. Cum se modifică
temperatura apei din vas?
Dacă înlocuim oala cu una mai mare, și o punem
pe aceeași flacără (caz în care va primi aceeași
căldură în unitatea de timp), ca în situația
anterioară, variația temperaturii va fi aceeași într-
un timp egal cu cel din cazul anterior?

Concluzii
Temperatura apei va crește în timp, până la 100C,temperatură la care apa se
transformă în vapori și se vaporizează.
În cazul unei oale mai mari variația temperaturii va fi mai mică, căldura va fi
absorbită de o masă mai mare de apă și de un vas mai mare.
Măsurătorile căldurii absorbite
sau cedate de corpuri se fac
folosind calorimetrul.
Calorimetrul este un dispozitiv
care izolează termic corpurile din
interiorul său față de mediul
exterior. Cel mai simplu
calorimetru este format dintr‑un
sistem de două vase (din lemn,
metal etc.) concentrice, izolate
termic între ele printr‑un suport
izolator termic (ebonită sau
lemn) și aer
Coeficienți calorici. Calorimetrie.
Căldura și volumul corpurilor
Materiale necesare: un calorimetru în care se află o cantitate de 200 ml apă la
temperatura camerei, un vas cu apă la 100C, ce conține un corp din cupru căruia îi
măsurăm masa, având volumul V1 și un termometru.
Se introduce corpul de cupru cu t2 = 100C în calorimetru folosind un clește,
și se măsoară temperatura de echilibru (t). Dacă t1 este temperatura
camerei atunci variația de temperatură a apei din calorimetru Δt1 = t − t1 și
variația de temperatură a corpului Δt2 = t2 − t.
Se pune apoi succesiv în apa din calorimetru corpuri din același material, dar
cu volume diferite și încălzite la aceeași temperatură, se constată că variația
de temperatură a aceleiași mase de apă din calorimetru este mai mare
pentru volume mai mari ale corpului. Astfel, se poate spune că un corp cu
volum mai mare cedează mai multă căldură.
Variația de temperatură a apei din calorimetru se modifică în funcție de
natura corpului încălzit la aceeași temperatură t2.
Coeficienții calorici sunt mărimi fizice care caracterizează capacitatea unui corp de
a‑și modifica temperatura în urma schimbului de căldură cu mediul exterior.
Coeficienții calorici sunt constante ale corpurilor sau ale substanțelor ce stabilesc
o dependență cantitativă între căldura schimbată de un corp cu exteriorul și
variația de temperatură a corpului.

Capacitatea calorică a unui corp este numeric egală cu energia schimbată sub
formă de căldură de corp pentru a‑și modifica temperatura cu un grad:
C= [C]SI= [C]SI =
 Substanța t (°C) c (J/kg·K)

Căldura specifică a unei substanțe este Alamă galbenă – 368

numeric egală cu energia schimbată sub Alamă roșie – 377
formă de căldură de unitatea de masă Aluminiu – 895
dintr‑un corp realizat din acea substanță, Argint – 235
pentru a‑și modifica temperatura cu un Cupru – 395
grad: Fontă – 540 – 550
Căldura specifică depinde de natura Gheață 0 2100
substanței și de anumite condiții specifice. Oțel – 448 – 470
Platină – 120
Plumb – 125
Zinc – 390

[c]SI=
Alcool etilic 0 2290
c= Acetonă – 2180
Apă de mare 17 3930
Apă 16 4184,6
Benzină – 1720
Căldura specifică pentru diferite substanțe 18 –
Glicerină 2430
50
Ulei de in 20 1840
Petrol lampant – 2140 – 2170
Pentru a ilustra dependența transferului de căldură de substanța din care sunt
alcătuite corpurile folosim experimentul virtual care se referă la formele de
energie (click aici) alegeți INTRO.

Calorimetria

Calorimetria este un capitol al fizicii ce se ocupă cu studiul metodelor și

instrumentelor folosite pentru determinarea căldurii și căldurii specifice.
Pentru determinarea căldurilor specifice prin metoda amestecurilor, se
folosește calorimetrul. Corpurile introduse în calorimetru schimbă căldură
doar între ele, sistemul fiind considerat izolat termic.
Pentru un sistem izolat termic de exterior, care este format din două subsisteme,
putem scrie o ecuație de bilanț al căldurilor schimbate:

|Qcedat| = |Qprimit|, sau Qcedat + Qprimit = 0,

numită ecuația calorimetrică,

unde căldura primită de subsistem este pozitivă, Qprimit > 0, iar căldura cedată de

subsistem este negativă, Qcedat < 0.
Problemă

Un vas de capacitate calorică C = 1 000 J/K, ce conține o masă de apă m = 2

kg, este încălzit de la temperatura t1 = 15 °C, la temperatura t2 = 85 °C.
Calculează căldura absorbită de oală și apă în procesul de încălzire. Consideră
căldura specifică a apei c = 4 185 J/kg·K.

Rezolvare
În procesul de încălzire, absorb căldură vasul și apa: Q = Q1 + Q2 = C(t2 – t1)
+ mc(t2 – t1), Q = (C + mc)(t2 – t1) = (1 000 J/K + 2 kg · 4 185 J/kg·K) 70 K =
655 900 J.
Într‑un vas de capacitate calorică C = 837 J/K se află o masă de apă m1 =
10 kg la temperatura t1 = 25 °C. Calculează ce masă m2 de apă cu
temperatura t2 = 75 °C trebuie introdusă în vas, pentru ca temperatura
la echilibrul termic să fie t = 50 °C. Consideră căldura specifică a apei c =
4185 J/kg·K.
Se identifică corpul care cedează că ldură : apa caldă cu
temperatura t2. Că ldura cedată de apa caldă : |Qcedat| = m2c(t2 – t).
Corpurile care absorb că ldură sunt apa rece și vasul. Că ldura
cedată : Qprimit = C(t – t1) + m1c(t – t1) = (C + m1c)(t – t1). Se scrie
ecuația calorimetrică :|Qcedat| = Qprimit| deci m2c(t2 – t) = (C + m1c)
(t – t1). Se obține masa de apă introdusă în vas: m2 = (C + m1c)(t – t1)
c(t2– t) = 10,2 kg.