Comentariul literar al baladei Miorița
Miorita este un poem folcloric romanesc , raspandit in peste 1500 de variante.
Varianta considerata prototipul perfect a fost culeasa de catre Alecu Russo si publicat
de catre Vasile Alecsandri in "Poezii poporale”. Balade adunate si indreptate de V.
Alecsandri". Alecu Russo o considera ca fiind cea mai frumoasa epopee pastorala din
lume.
Mioriţa este o baladă populară şi aparţine genului epic, în care, se îmbină
armonios elemente lirice, epice şi dramatice. În structura baladei se disting două
mari planuri, unul epic în cadrul căruia autorul anonim narează faptele şi
construieşte personajele reale sau fabuloase şi celălalt lirico-dramatic, ce se
defineşte prin exprimarea gândurilor, sentimentelor şi prin atitudinea ciobănaşului în
faţa morţii. Actiunea este simpla, lineara, imbinand numeroase teme, motive,
structuri specifice literaturii populare.
Tema baladei este atitudinea omului in fata mortii. Opera poate fi impartita pe
secvente , iar prima dintre acestea reprezentata de primele 5 versuri. Metaforele din
versurile "Pe-un picior de plai/Pe-o gura de rai" fixeaza spatiul mioritic, inalt definit.
Urmatoarea secventa are ca motiv literar complotul ciobanului ungurean si cel
vrancean impotriva celui moldovean. Versul "pe l-apus de soare " ne sugereaza cand
va avea loc punerea in aplicare a complotului , fiind considerat timpul nelegiunilor. A
treia secventa scoate in evidenta oaia nazdravana. In urmatoarea secventa , motivul
literar este motivul testamentului. Utilizand formele de viitor popular si subordonata
conditionala "Si de-ar fi sa mor / In camp de mohor/ Sa spui lui vrancean/ ", moartea
este pusa sub semnul intrebarii. In aceasta secventa se reia atasamentul fata de
universul ciobanului.
In final ,balada " Miorita " se incheie simetric prin repetarea alegorie moarte-
nunta , ce accentueaza caracterul liric .
