Valoarea icoanei

Stravechi icoane rusesti

“Ceea ce Scriptura ne invata prin cuvantul scris, icoana ne invata si ne incredinteaza prin
culori.”(Invatatura de la Sinodul al IV-lea local, Constantinopol 869) .
Icoana reprezinta o caracteristica esentiala a cultului ortodox rasaritean, nefiind o simpla
reprezentare a unui eveniment religios,ci un mijloc de trezire a sentimentului prezentei efective a
lui Dumnezeu.
Prezenta icoanei in orice spatiu il transforma pe acesta, el devine locul unde omul poate
comunica cu Dumnezeu, un spatiu sfant prin insasi prezenta icoanei.
Biserica ne invata ca icoanele sunt reprezentari sensibile ale lui Dumnezeu si ale
sfintilor,prezente harice menite sa pastreze o vie legatura intre credinciosi si cei pe care ele ii
reprezinta, dupa cum afirma si Sfantul Vasile cel Mare:“ Cinstea adusa icoanei se indreapta catre
cel infatisat pe icoana nu catre materia din care este facuta aceasta”.
Precum ne ajutam de cuvinte ca sa ne ridicam la cele mai presus de cuvant, asa ne folosim si de
icoana ca sa ne ridicam la cele mai presus de icoane si precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru sa
se sfinteasca prin cuvinte curate, tot asa vrea ca si vazul nostru sa se sfinteasca prin icoane
cuvioase.
De-a lungul istoriei crestinismului nu putini au fost cei care s-au opus cultului icoanelor
pornind de la porunca vetreo-testamentara "Sa nu-ti faci chip cioplit " . Cu alte cuvinte
adversarii iconografiei vedeau in obiectul acestuia nimic alceva decat un idol la care, inchinandu-
se credinciosii cadeau in erezie.
Iconoclasmul a adus in apararea conceptiei sale si argumente luate din Noul Testament. Astfel in
prima Epistola a Sfantului Apostol Ioan sta scris " Pe Dumnezeu nimeni nu l-a contemplat
niciodata " iar in Evanghelia a IV-a " Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu ".
Plecand de la aceste izvoare biblice advesarii icoanei considerau ca a spune ca icoana lui Hristos
reprezinta natura sa omeneasca fara cea dumnezeiasca duce la nestorianism " . Aceste argumente
se doreau a fi armele cu care se incearca inlaturarea icoanei din spatiul religiei crestine.
Iconoclasmul exprima pozitia intelectualitatilor crestine a celor care erau capabile de o
meditatie abstracta, de un dialog oarecum nemijlocit cu transcendenta.
Cel mai cunoscut Sfant Parinte care a contribui la apararea teologiei icoanelor a fost Sfantul Ioan
Damaschin, autorul unor vestite “Tratate contra iconoclastilor ” .
Icoana nu este numai o imagine. Dupa credinta ortodoxa icoana este un loc unde Hristos este plin
de har, aceasta fiind sustinuta de spusele lui Ioan Damaschin precum ca “Fiul este icoana Tatalui,
iar Duhul icoana Fiului, prin care Hristos, locuind in om, da acestuia asemanarea cu Dumnezeu ”
Venerarea sfintelor icoane se bazeaza nu numai pe natura subiectelor ce le reprezinta, ci si pe
credinta , in aceasta prezenta plina de har, pe care biserica o cheama prin puterea sfintirii icoanei.
Icoana a fost considerata lumina prin care ortodoxul comunica cu Dumnezeu. Ea reprezentand un
limbaj plin de semnificatii pe care occidentul nu l-a inteles. Prin icoana, arta capata o
semnificatie metafizica pentru ca prin ea are loc trecerea de la imanet la translucent. In lumea
rasariteana valoarea artei frumoase este pe aceeasi pozitie ca si binele, ambele valori jucand o
mare insemnatate pentru ortodoxism.
 Lipsa de senzualism, formalul, abstractul, bidimensionalitatea, perspectiva inversa,
severitatea, sobrietatea toate acestea reprezinta caracteristici definitorii ale icoanei. Si acesta
pentru ca icoana nu este o simpla reprezentare a naturii, o simpla copie a acesteia.
Scopul ei nu este de a trezi placerea privitorului, ci este reprezentarea Lui Dumnezeu si ale
sfintilor, simbolul divinului este mijloc si nu scop in sine .Icoanele sunt faurite dupa canoane
precise care nici nu ingradesc in mod absolut libertatea creatoare artistului, dar nici nu ii ofera
posibilitatea de a crea nestingherit asemeni artistului laic. Icoana nu este imaginea lui Dumnezeu,
ci simbolul lui.
Icoana este un element ce surprinde toata filozofia mentalului rasaritean. In icoana, pornind de la
ea, putem sa descoperim toate trasaturile definitorii , specific, ale crestinismului ortodox. Este
atat, reprezentarea absolutului divin, cat si reprezentarea sufletului crestinului ortodox.
Icoanele pravoslavonice sunt cele mai valoroase monumente ale vechii culturi ruse,
formate de-a lungul multor veacuri. De multe dintre acestea sunt legate legende despre puterea
lor de a face minuni.
De cea mai mare pretuire se bucura in Rusia icoana Maicii Domnului din Vladimir adusa in
Rusia la Bizant in prima jumatate a secolului al XII-lea. Legenda spune ca a fost pictata de
evanghelistul Luca pe o scandura a mesei pe care manca Iisus cu mama Sa . Printre minunile
atribuite acestei icoane se numara retragerea din Rusia a ostirilor lui Tamerlan in 1395 si
respingerea navalirii hanului mongol Ahmat in 1480. Ea este considerate cel mai de pret obiect
de cult al intregii lumi crestine, a slavilor de rasarit si protectoarea Rusiei.
Apoi Icoana Maicii Domnului Peceorskaia provine dintr-o manastire cladita intr-o
pestera din Kiev si dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea. Pe ea este pictata Maica Domnului
stand pe tron iar in fata ei stau intemeietorii monarhismului Antonie si Feodosie Peceorski.
Icoanele vechi venerate din Galeria Tretiakov sunt date temporar unor biserici pentru slujire in
zilele de praznuiri.
Una dintre acestea este si icoana Maicii Domnului Donskaia. Traditia spune ca ajutati de
ea rusii i-au gonit prima oara pe mongolo- tatari , in batalia de la Kulikovo Pole , in anul 1380, si
ca in fata ei s-a rugat cu cneaz Dimitri Donskoi inainte de a pleca la lupta cu hoardele. O data pe
an aceasta sfanta icoana paraseste Galeria Tretiakov pentru a fi prezenta la slujbele de la
manastirea Donskaia de la Moscova. Multe icoane vechi rusesti valoroase se gasesc si in
catedralele Uspenie si Buna Vestire din Kremlinul Moscovei la muzeul de Arta de Kolomenskoe
si muzeul de Pictura de icoane Andrei Rubleov unde pot fi admirate colectii bogate de icoane din
secolele XV, XVI si XVII.
Un adevarat tezaut al vechii picturi de icoane este orasul Novgorod ale carui catedrale
adapostesc doua dintre cele mai valoroase icoane sfinte pravoslavnice , icoana Maicii Domnului
Bogoliubskaia(Iubitoare de Dumnezeu) si Icoana Maicii Domnului Znamerie.
Icoana Maicii Domnului Bogoliubskaia este asezata intr-un sarcofag special intr-o
manastire de maici din Novgorod. Se spun ca in anul 1155, dupa ce a vizitat Vladimirul, cneazul
Andrei Bogoliubski a plecat la Suzdal, luand cu el icoana Maicii Domnului din Vladimir. La un
moment dat, caii inhamati la caruta in care se gasea icoana s-au oprit si nu au vrut sa mearga mai
departe ,oricat au fost de biciuiti.
Pana la urma s-a hotarat sa innopteze in acel loc. In timp ce dormea, cneazului Andrei i sa aratat
in vis Maica Domnului, care a spus sa ridice pentru ea la Vladimir o biserica, in care sa puna
icoana cu chipul ei. Asa a si facut, iar pe icoana Maica Domnului arata asa cum o vazuse in vis
cneazul Andrei. Se spune ca aceasta icoana “s-a aratat”. In Rusia se crede ca multe icoane “s-au
aratat” , au aparut in mod ciudat pe lemn.
Icoana Maicii Domnului din Znamen a fost redata busericii abia acum cativa ani, iar azi
se afla la catedrala Sfanta Sofia de Novgorod. Legenda acestei icoane povesteste despre razboiul
dintre cnezatele Novgorodului si Suzdalului, in care ostile Suzdalului, conduse de cneazul
Andrei Bogoliubski, au asediat Novgorodul in anul 1167.
Asediatii in frunte cu arhiepiscopul lor, au luat din biserica icoana Maicii Domnului si inainte de
ultimul asalt al celor din Suzdal, au pus-o pe zidul cetatii orasului. In timpul atacului, cateva
sageti aruncate de suzdalezi au nimerit icoana, iar pe chipul Maicii Domnului au aparut lacrimi,
soarele stralucitor de amiaza a disparut si s-a lasat o ceata groasa. Suzdalezii au intrat in panica si
au parasit zidurile cetatii asediata luand-o la fuga.Acest episod se regaste pe multe icoane ,
considerate si ele facatoare de minuni .
Asadar, icoana reprezinta o caracteristica esentiala a cultului ortodox rasaritean, nefiind o
simpla reprezentare a unui eveniment religios, ci un mijloc de trezire a sentimentului prezentei
efective a lui Dumnezeu. Icoana este legata de o viata religioasa a ortodocsilor, face parte din
viata lor de zi cu zi.