De-a v-ati ascuns

De Tudor Arghezii
I. Data aparitiei, poezia face parte din volumul:”Cuvinte si schite”-1927, e
ultima poezie din volum. Tudor Arghezii întemeiuazã estetica urâtului,
elementul narator în perioada interbelicã:
“Din bube, mucegaiul si noroli,
Iscat-am frumusetii si preturi noi”, volume de poezii:“Flori de mucigasi”,
“Hore”.
II. Referinte critice:
-George Cãlinescu: îl socoteste pe Tudor Arghezii “drept cel mai mare
poet contenporan al nostru”
-volumul înpune:”O elevatie stâncoasã si trudnicã de paradis terestru, o
neapãrare mândrã de pisc strãlucind rece de zãpadã, deasupra norilor”
III. Titlul poeziei este emblematic, sintagma nuanteazã ideea mortii vãzutã ca
un joc.
IV. Semnificatii:
-prima strofã prezentã un joc ciudat al tatãlui cu copii sãi.
-moartea este fenomenul universal, viclenia ei stã în faptul cã nu alege pe copii
de bãtrîni .
-jocul cãreia ne spune, nu e în realitate un joc, ci un joc fãrã întoarcere, deci este
viclean
-apare simbolul copacului ce prespune regenerare permanentã, vitalitate
-copacul protector, vin si dãtãtor de viatã devine un punct de sprijin
-încet ca un vânt jocul totusi “începe cu moarte”. Urmeazã absenta si speranta
sau iluzia
-omul se spune jucului sfintelori scripturi a cãrui pildã îl dã si Iisus Hristos
-desoclarizarea divinului, Iisus se joacã.
-elemente crestine: sfânta scripturã, Iisus Hristos si Lazãr
-ca basmul filozofic Tinerete fãrã bãtrânete si viatã fãrã de moarte si în aceastã
poezie întâlnim cu credinta omului din popor în vesniciea vietii, astfel moartea
nu e “nimic prea nou si prea ciudat”
-ca în “Miorita” poetul acceptã, cu seninãtate si nu spaima, amãrãciune si
revoltã sfârsitul pentru cã nu i-se poaete opune.
-în ultima strofã duiosiea pãrinteascã creste
-înfinal poetul aruncãblestemul:
“Puii mei, bobocii mei, copii mei!
Asa este jocul
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci câte câti vrei.
Arde-l-ar focul!”