Romantismul în textul ,,Și dacă” de Mihai Eminescu

Textul ,,Şi dacă...” de Mihai Eminescu aparține romantismului datorită

anumitor particularități observate pe parcursul acestei operei.

În primul rând observăm evadarea din realitate în fantezie a eului liric prin
figuri de stil ca metafore :,, Şi se cutremur plopii,” , ,, Şi dacă stele bat în lac” , ,,Şi
dacă norii deşi se duc” , care îi redau un caracter mistic poeziei.

Eul protagonist din operă prezintă omul visător, care este eul de bază în
operele care aparțin romantismului. Visătorul se regăsește prin versurile: ,,E ca în
minte să te am” , ,,E ca durerea mea s-o-mpac,/ Înseninându-mi gândul. Visătorul
reprezintă persoana care nu-și împlinește sentimentul de dragoste, ci se tânguiește
veșnic și visează spre dragostea neîmplinită.

În text sunt prezente motivele de bază dintr-o operă romantică, ca motivul

lunii și al naturii.

Motivul naturii este prezent pe tot parcusul operei , dar este reflectat anume
de elementele vizuale precum: ,,ramuri bat în geam” , ,,se cutremur plopii” , stelele
bat în lac”. Motivul naturii valorifică spațiul etern, al eului romantic, care-și
regăsește inspirația față de dragoste în sânul naturii.

Motivul lunii conturat în versurile ,,Și dacă norii deși se duc/ De iese-n luciu
luna,” , reprezintă simbolul creator al romanticului care visează spre dragostea
absolută prin lună, care este întruchiparea metaforică a personajului feminin.

În concluzie observăm că poezia ,,Și dacă” de Mihai Eminescu aparține

romantismului datorită tematicii de bază, simbolului și motivului principal în
operă.