Lucrare de Laborator Bujor Nichifor

 În basmul „Fata-n grădina de aur“ sunt prezente mai multe motive dintre care
motivul disperării și motivul ploii.

Motivul disperării este conturat în secvența „Atunci o frică inima-i pătrunde,/ Pe

cal se pune și fugi din vale“, relevă efectul mafic al văii disperarei și neascultarea
feciorului de împărat a sfintelor bătrâne, care îl îndrumaseră pe calea cea dreaptă, dar
tânărul orbit de dragostea față de fata de împărat căzu pradă farmecului văii.

Motivul ploii prezent în versurile „A doua zi el se făcu o ploaie/, În tact căzândă,

aromată lin“, conturează chinul zmeului izbit de vraja iubirii, care se transform în
fenomene ale naturii precum vânt, stea și ploaie, pentru a ajunge până la fermecătoarea
fatî de împărat. Ploaia mai reprezintă și patima nesfârșită a zmeului care a fost
îndrăgostit de tânăra fată.

 În basm predomină egoismul, care se reflectă prin acțiunile împăratului,

ascunzându-și fiica de ochii lumii pentru a nu putea fi furată bogăția care îi aparține.
Mai observăm sentimentul de dragoste care este redat de două lumi paralele, cea
muritoare și cea veșnică. Feciorul de împărat care este un simplu muritor, își avântă
viața prin diverse primejdii, fiind înaripat de sentimentul iubirii, pe de altă parte îl
avem pe demonul întruchipat în diverse forme, care dorește să-și sacrifice nemurirea
pentru dragostea înflăcărată.
 În urma scrierii Poemului „Luceafărul“, Mihai Eminescu s-a inspirat din basmul
popular „Fata-n grădina de aur“, astfel observăm multe similarități între
particularitățile celor două opere.

Cronotopul în ambele opere este foarte asemănător, deoarece în basm avem „A fost
odat-un împărat el fu-ncă/ În vremi de aur,“, dar în poem „A fost odată ca-n povești, a
fost ca niciodată“. Pe cândtimpul este foarte asemănător, spațiul în basm este destul de
detaliat „În vale stearpă, unde stânci de pază… Clădi palat din pietre luminoase“,
„valea-aducerei aminte“, „La cer se-nalță“, „La tronul cel etern“, dar în poem avem
mai puține detalii spațiale ca „negrul castel“, „pătrunde-n casă“, „un cer de stele
dedesupt“, „pătrunde-n codru“.

Personajele sunt diferite , dar foarte asemănătoare. În basm personajele

principale sunt fata de împărat, împăratul, feciorul de împărat, zmeul și Dumnezeu. În
poem personajele sunt alcatuite din Cătălina, Luceafărul, Cătălin și Creatorul.

Finalul ca și celelate particularități menționate este similar în ambele opere,

deoarece în basm, demonul întruchipat ca un zmeu înțelege menirea lui în lume și
diferența dintre cele două lumi ca și în „Luceafărul”, Hyperion rămâne „nemuritor și
rece“, pe cînd Cătălina își găsește fericirea într-un muritor.