ROMANTISMUL ENGLEZ

Romantismul englez apare în anii 90 ai sec. al XVIII-lea. O premisă a apariției, de ordin

literar, a fost dezvoltarea în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea a sentimentalismului englez și a
preromantismului.

Situația social-politică
La începutul sec. al XIX-lea Anglia este cea mai dezvoltată, din punct de vedere economic
și politic, țară europeană. În același timp, Marea revoluție franceză a dat un imbold pentru
transformări mai radicale și în Anglia. Astfel, aici începe revoluția industrială care a determinat
mari schimbări sociale, așa ca:

 Ruinarea țărănimii,
 Apariția noii clase muncitoare,
 Întărirea poziției burgheziei.
 În această perioadă are loc mișcarea ludiților (se pronunța împotriva industrializării,
automatizării muncii, împotriva înlocuirii muncii manuale cu cea a mașinilor; din acest
motiv, distrugeau mașinile). Mișcarea a fost suprimată violent, în protestatari s-a
împușcat. Chiar a fost adoptată o lege care prevedea pentru ei pedeapsa cu moartea.
Împotriva ei s-a pronunțat vehement lordul Byron în Camera Lorzilor a Parlamentului
englez.
 Capătă amploare mișcarea cartistă care pleda pentru revendicări economice și politice.
 În același timp, revoluția industrială a determinat avântul științelor și învățământului, a
dus spre democratizarea culturii.

Pe plan extern, Anglia încă în sec. al XVIII-lea începuse să-și piardă coloniile din nordul
Americii. În anul 1776, când a început Revoluția Americană, acestea au adoptat Declarația de
independență și au format un nou stat: SUA (la început au fost 13 state, apoi au aderat mai
multe). Însă, în aceeași perioadă Anglia cucerește noi colonii, printre care și India.
Tendințele antiburgheze, tipice pentru romantism, în Anglia s-au manifestat mai devreme ca
în alte țări. Datorită nivelului mai avansat de dezvoltare a societății, romantismul englez va
reacționa mai direct la evenimentele prezentului, abordând problemele social-politice ale
timpului în țara lor.
Romantismul englez s-a numit ”Reînvierea romantică”, deoarece s-a orientat mult spre
tradițiile culturale naționale.
 Etapele de dezvoltare ale romantismului englez

1. Perioada timpurie: ultimul deceniu din sec. al XIX-lea. Coincide cu entuziasmul, provocat
de Marea Revoluție Franceză și consecințele ei; se dorește răspândirea ideilor revoluționare.
În această perioadă activează William Blake (1757 – 1827), poet, pictor, gravor,
considerat părinte al romantismului englez. A creat o operă diversă și bogată în simboluri
care considera Imaginația ca fiind “trupul lui Dumnezeu” sau “existență umană în sine”. A
fost ignorat însă în mare măsură de contemporani, care îl considerau nebun, pentru că era
sincer și idealist. A trăit aproape toată viața în sărăcie și a murit în timp ce încă lucra la
gravuri (ilustra ”Divina Comedie” de Dante).
Blake a devenit însă foarte prețuit mai târziu pentru expresivitatea și creativitatea sa,
precum și pentru filonul filozofic și mistic al operei sale. Gabriel Liiceanu, scriitor și filosof
român, spune că Blake este promotorul conceptului de „mântuire prin cultură”. Pentru
Blake spiritualitatea și arta se suprapun, ele având aceeași sursă: Imaginația, sau puterea
divinității de a crea în mod perfect și desăvârșit, astfel că orice gest făcut în unison cu voința
divină sau imaginația divinității, este un gest artistic
Opere: ”Căsătoria cerului cu iadul”, ”Cântecele inocenței”, ”Cântecele experienței”,
”Europa: carte profetică”, ”Milton” ș.a.

Dar cel mai important fenomen literar din această perioadă este creația ”școlii lacurilor”.