ILUMINISMUL

EUROPEAN SI ROMANESC
Caracterizat prin profunde schimbări în structura societăţii, determinate de ascensiunea
burgheziei care se afirmă în numele unei noi concepţii despre lume, natură şi societate, ca şi prin
efervescenţa de idei produsă de cercetările din domeniul matematicii şi fizicii, secolul al XVIII-lea
aduce în cele mai multe ţări europene năzuinţa puternică de înnoire, existentă pe toate planurile
culturii.
Iluminismul a pretins eliberarea fiinţei umane de sub tutela sa autoindusă. „Tutela este
incapacitatea fiinţei umane de a-şi folosi abilităţile cognitive în lipsa instrucţiunilor de la o altă
persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absenţa raţiunii, ci în
absenţa hotărârii şi a curajului de a lua hotărâri fără instrucţiuni de la o altă persoană. Sapere aude!
Aveţi curajul de a vă folosi propriul simţ al raţiunii!" – acesta este moto-ul Iluminismului (Immanuel
Kant).
Iluminismul este o replică la adresa barocului, care încearcă să înlăture dogmele religioase şi să
infiltreze luminarea maselor pe baza experienţei proprii.
Baroc ( în italiană şi portugheză Barocco, în franceză şi engleză Baroque ) desemnează simultan
o perioadă în istoria europeană, dar şi un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul
anilor 1600, migrând şi fiind relativ rapid asimilat în celelalte ţări şi culturi europene, de unde a
migrat apoi şi în cele două Americi, dar şi în alte părţi ale lumii. Stilul baroc se regăseşte clar
reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură şi teatru.
Indiferent de domeniul în care se regăseşte, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a
mişcării şi a clarităţii, respectiv a bogăţiei folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot
interpreta cu uşurinţă şi lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiştii
genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanţă şi grandoare în privitor,
ascultător şi/sau participant la actul de cultură.
În multe ţări europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini
specificul unei epoci în care s-a pus accentul pe dezvoltare şi răspândirea cunoştinţelor culturale, pe
ideea„luminăriimaselor”.Iluminismul sau luminismul este un curent de gândire, cu multiple
consecinţe pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din poziţia rigidă în care îl
fixase filozofia tradiţională, pentru a-l face obiectul propriei sale activităţi: prin muncă şi cultură,
omul este perfectibil, ca şi societatea pe care el o construieşte. Înlocuind concepţia statică despre
om cu una dinamică, iluminismul e susţinut de ideologii claselor dinamice ale societăţii, de burghezie
în primul rând. De aceea, a apărut în ţările în care burghezia a apărut mai repede ( Anglia şi Franţa )
şi s-a configurat mai târziu acolo unde forţele feudale erau mai puternice ( de ex. în S-E-ul Europei ).
Lupta de emancipare a acestei clase revoluţionare s-a sprijinit pe un număr de idei orientate în
întregime pe o direcţie antifeudală. Încă din 1688, în cadrul Revoluţiei burgheze din Anglia, începe să
fie pus sub semnul întrebării tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat, se cristalizează o
ideologie iluministă care va pregăti Marea Revoluţie Franceză din 1789.
Iluminismul a avut câteva trăsături specifice:
-caracter antifeudal si antidespotic.
- spiritul raţionalist, materialist şi laic.
- militează pentru emanciparea poporului prin cultură;
- încurajează tratarea problemelor sociale in literatură.
- generează o literatură cu caracter moralist.
În calitate de curent ideologic şi cultural, iluminismul se defineşte prin: promovarea
raţionalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului şi a dogmelor,
răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale şi morale; teme şi motive
literare promovate de literatura iluministă: « monarhul luminat », « contractul social », emanciparea
poporului prin cultură; Genuri şi specii: liric, epic ( povestire, nuvelă, roman ), dramatic ( tragedie,
comedie );
Apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea, mişcarea iluministă transilvăneană îşi are rădăcinile şi
explicaţia cu trei secole în urmă. În 1437, după Răscoala de la Bobîlna, cele trei naţiuni - ungurii, saşii
şi secuii - semnează pactul Unio trium nationum, prin care românii, excluşi de la drepturile sociale,
politice şi religioase, deveneau o naţiune tolerată în Transilvania. În 1784, Răscoala lui Horia, Cloşca
şi Crişan zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinzând schimbarea imediată şi radicală a
orânduirii existente. Suspectaţi de a fi pactizat cu răsculaţii, corifeii Şcolii Ardelene vor fi prigoniţi de
autorităţi. Şcoala Ardeleană à fost o mişcare culturală complexă şi neomogenă, reflectând o perioadă
istorică: procesul de formare a burgheziei şi a naţiunii române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Şcoala Ardeleană şi cu ecourile ei în
Moldova şi Ţara Românească. Această mişcare, întemeiată sub semnul iluminismului european, a
stat în serviciul idealului naţional, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin preţuirea
istoriei, a istoriei limbii şi a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la
argumentele istorice în favoarea unor revendicări politice. Şcoala Ardeleană a pus în mişcare un
amplu proces de afirmare naţională şi culturală a românilor din Transilvania în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX - lea. Cărturarii acestui curent au adus
argumente ştiinţifice pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor
ştiinţifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.
Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor
ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu
Roma. Reprezentanţii Şcolii Ardelene au adus argumente istorice şi filologice în sprijinul tezei că
românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai coloniştilor romani din Dacia. Aceasta teză este
cunoscută şi sub numele de latinism. Diferenţa faţă de iluminismul francez este dată de faptul că
Şcoala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mişcarea culturală transilvăneană pornind
tocmai din sânul Bisericii Catolice.
În ceea ce priveşte argumentarea latinităţii poporului român, cărturarii Şcolii Ardelene au
încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculând teoria exterminării dacilor
de către romani. Samuil Micu, în lucrarea Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor dezvoltă idei
iluministe, moderne, dar relatează sec evenimentele sau copiază pasaje întregi din cronici.
În direcţia lingvistică, cărturarii şcolii Ardelene au susţinut ideea originii pur latine a limbii
române, cerând scrierea cu alfabet latin şi adoptarea scrierii etimologice.
Din punct de vedere literar, cea mai valoroasă operă pe care o dă Şcoala Ardeleană este
epopeea lui Ion Budai – Deleanu, Ţiganiada.
REPREZENTANTI

Gheorghe Şincai (n.28 februarie 1754,Râciu de Câmpie, azi Şincai, judeţul Mureş- d.2 noiembrie
1816) a fost un istoric, filolog, traducător, poet, reprezentant alŞcoliiArdelene.Ca director al
învăţământuluigreco-catolic din Transilvaniaa adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de
răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alaturi de Samuil Micu prima gramatică tipărită a
limbii române: Elementa linguae daco-romanaesivevalachicae
Samuil Micu Klein, pe numele laic Maniu Micu, (n.septembrie 1745,Sadu, judeţulSibiu- d.13
mai1806, laBuda,Ungaria), teolog, istoric, filolog şi filosof iluminist român. Reprezentant al Şcoli
Ardelene. Născut în septembrie, 1745, în Sadu, judeţul Sibiu, în familie de preot (nepot
alepiscopuluiInocenţiu Micu), decedat la 13 mai 1806, la Buda, în Ungaria.

ILUMINISMUL EUROPEAN

A aparut in secolul 17 in Anglia constituindu-se intr-o miscare de idei care se opunea ideologiei de
tip feudal. Evenimentul care marcheaza inceputul acestui curent este revolutia burgheza din
Anglia(1688). “Actul de nastere” al iluminsmului poate fi considerat votarea de catre parlamentul
englez a “ Declaratie Drepturilor Omului”.
Pe plan social, iluminismului ii corespunde cristalizarea burgheziei, clasa care gaseste in ideile
iluminste o exprimare a propriei filozofii.
Aparitia iluminismului este sintetizata de dinamismul si spiritul revolutionar al burgheziei.
Sub raport ideologic acest curent se cristalizeaza in Franta in secolul 18 fiind marcat de aparitia unei
mari opere colective (17 volume si 11 volume de planse)-Enciclopedia , alcatuita sub coordonarea lui
Jean Jaques Rousseau. Enciclopedia sintetizeaza toate cunostintele umane acumulate din cele mai
vachi timpuri pana in acel moment . In epoca a anut un ecou rasunator punand la dispozitie un
imporant intrument de cunoastere si dezvoltand publicului spiritul critic si gustul pentru stiinta. De
aici iluminismul s-a raspandit intoate tarile Europei imbracand forme specifice fiecaruia.