ILUMINISMUL

proiect realizat de Talpau Ioana si Ferman Aleyna, clasa

a 11 a C
 CUPRINS

DESPRE CARACTERISTICI
01 02
ILIMINISM GENERALE

OPERE ILUMINISMUL
03 04
REPREZENTATIVE ROMANESC
 Despre iluminism

Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o

mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii
și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de
Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în
mase (cf. Carp Maxim).
Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la adresa barocului, în
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței
proprii. Unii consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii francezi plasează, în mod
tradițional, perioada iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789, anul
izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.
 CARACTERISTICI GENERALE
Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. Tutela era incapacitatea
ființei umane de a se folosi de propriile abilități cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Motto-
ul Iluminismului era “Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii” – Immanuel Kant. Evenimentele
științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea precum descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui
René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis
Bacon și John Locke, au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în
rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a
secolului al XVIII-lea.
Au existat o serie de curente diferite de gândire, însă doar anumite idei au putut fi caracterizate drept
pătrunzătoare și dominante. Principalii promotori ai acestor concepte erau filosofii, tot ei au popularizat și
promulgat ideile noi pentru publicul variat.
Ei au căutat mereu să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și
societatea și să acționeze în baza acestor principii. Kant a fost cel care a situat punctul forte al Iluminismului
pe detalii ce țin de religie, deoarece conducătorii său, așa cum el a spus, “nu au niciun interes să joace rolul
gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu este numai cea mai
dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate”.
 „Enciclopedia” lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al Epocii
Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Cu centrul la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional
prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite.
Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de
Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau,
care a avut o influență foarte mare asupra romantismului.
 OPERE REPREZENTATIVE
• Pierre Beaumarchais – Bărbierul din Sevilia
• Daniel Defoe – Robinson Crusoe
• Henry Fielding – Tom Jones
• Carlo Goldoni – Gondolierul
• Louis de Montesquieu – Scrisori Persane
• Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză
• Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver
• François Voltaire – Candid
 ILUMINISMUL ROMANESC
Iluminismul românesc se identifică cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine.
Iluminismul a stat în serviciul idealului național și a contribuit în mod fundamental hotărâtor prin
demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a
românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al
XIX-lea.
Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este epopeea Țiganiada de Ioan
Budai-Deleanu. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de
cărți.
Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799 de cărți dintre care 617 în românește,
iar 182 în grecește, latinește, slavă.
Dinicu Golescu răspândește și el idei iluministe printr-un jurnal de călătorie. În „Însemnare a
călătoriei mele”, poetul surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din
patria sa. În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca au răspândit
idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Denis
Diderot.
 În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și feudalismului
autohton. Din punct de vedere politic avusese loc revoluția lui Tudor Vladimirescu.
Se manifestă original în următoarele aspecte:
Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
Nu este reformist, are caracter moderat.
Culturalizarea este foarte puternică.
Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece burghezia era mai dezvoltată în
Transilvania și era legată de interesele naționale. Aici, burghezia era nemulțumită de lipsa de drepturi sociale și
politice ale poporului român, aspect care vine din 1437, când se semnase „unio trium nationum”, act care excludea
participarea românilor de la viața social-politică.
Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat prima scoală de patriotism exemplar a
românilor din Transilvania. Numele de școală face referire la sensul de organizare.
Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat „Supplex Libellus
Valachorum Transilvanie” trimis împăratului Leopold al II-lea prin care se cerea recunoașterea românilor din
Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în primul rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de
eliberare socială și națională. 　
 LUCRARI FILOLOGICE
• Samuil Micu și Gheorghe Șincai au scris „Elementa linguae daco-romane sine valachicae”.
• Petru Maior scrie lucrarea „Dizertație pentru începutul limbii române”.
• Samuil Micu, Petru Maior și alții scriu Lexiconul de la Buda, primul dicționar etimologic al limbii
române
VA MULTUMIM PENTRU ATENTIA
ACORDATA!