Iluminismul

• Donici Andrei
• Constantinescu Daria
• Boraciu Alexandru
• Cionac Claudiu
• Nicolae Mihnea
Iluminismul

• Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o

mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec.
XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de
Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
• Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică
la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și
de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Unii
consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii
francezi plasează, în mod tradițional, perioada iluminismului între
1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789, anul izbucnirii
Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.
Caracteristici generale

• Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă.

"Tutela este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive
în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă
atunci când cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și
a curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană".
• Sapere aude, „îndrăznește să gândești”, este motto-ul Iluminismului
(Immanuel Kant). Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din
Europa și America secolului al XVIII-lea. Evenimentele științifice și
intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui Isaac Newton,
raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul
lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke –
au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și
încrederea în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia
care au reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.
Iluminismul Romanesc
• acesta a servit cauzei de identitate nationala(una din fundamentele cauzei fiind etnogeneza poporului roman)
• motivul pentru care a fost important este pentru ca a dat popoarelor romane un sens de unitate,acesta fiind
cultura,religia,limba si originea comuna-lucru ce a fost crucial pentru formarea Romaniei.
• Iluminismul Romanesc s-a dezvoltat in mare parte in Transilvania(a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul
secolului al XIX-lea).cunoscut ca Scoala Ardeleana,deoarece in acea perioada se formau scoli romanesti,crescand
identitatea culturara si lingvistica romana a generatiilor tinere.In Transilvania,acesta a avut mai ales scopul de a se lupta
pentru mai multe drepturi pentru romani,care erau o populatie majora in Transilvania.Iluminismul s-a mai dezvoltat si in
Tara Romaneasca si Moldova,dar nu l-a aceeasi rata,datorita dominatiei Otomanilor,saraciei tarilor si a feudalismului.A fot
mai dezvoltat in Transilvania datorita burgheziei mult mai dezvoltate,si datorita nevoii de obtinere de mai multe drepturi
pentru romani,care erau supusi unui fel de apartheid.
Iluminismul Romanesc
• Se manifestă original în următoarele aspecte:
*Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
*Nu este reformist, are caracter moderat.
*Culturalizarea este foarte puternică.
*Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece burghezia era mai dezvoltată în Transilvania și era legată de
interesele naționale. Aici, burghezia era nemulțumită de lipsa de drepturi sociale și politice ale poporului român, aspect care vine din 1437,
când se semnase „unio trium nationum”, act care excludea participarea românilor de la viața social-politică.
*Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat prima scoală de patriotism exemplar a românilor din
Transilvania. Numele de școală face referire la sensul de organizare.
*Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat „Supplex Libellus Valachorum Transilvanie” trimis
împăratului Leopold al II-lea prin care se cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în primul
rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională.
 Samuil Micu - filozof
iluminist român
A fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și
filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene.
S-ar părea că a fost un teolog ca oricare altul, însă aportul pe
care l-a adus istoriei, literaturii, teologiei, lingvisticii este unul
de neprețuit.
A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic, prin
care urmărea să informeze pe învățații străini despre originea
romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea
românilor pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a
militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor
cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea
iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii
cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791.
La un moment dat, în perioada dintre 1773-1783 s-au aflat la
Viena toţi cei patru reprezentanţi de seamă ai Şcolii Ardelene si
a iluminismului romanesc: Samuil Micu, Ioan Budai-Deleanu,
Gheorghe Şincai şi Petru Maior.

„ Urât iaşte românului să nu ştie începutul său, să nu ştie neamul său, pre mai marii
săi şi istoria neamului său.”
Gheorghe Sincai
• A fost poliglot, însușindu-și pe lângă limba romana, Latina,
maghiara, germana, greaca veche, italiana și franceza.
• A depus o munca asidua de luminare a maselor, dedicandu-
se carierei didactice si contribuind la intemeierea unui
numar impresionant de scoli confesionale greco-catolice, in
numar de circa 300.
• In anul 1784 a fost numit director general al scolilor
romanesti unite din intreaga Transilvanie.
• Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de
modernizare a culturii noastre, inscriindu-se in felul acesta,
prin aspectele lui specifice, in iluminismul european.
Gheorghe Sincai
• În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele
fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehis
mul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii
acestora de către elevi.
• Înarmat cu o concepție deist-raționalistă despre lume și
încrederea nelimitată în rațiunea umana, Sincai și-a închinat
viața răspândirii cunoștințelor, mai ales în rândul țăranilor.
Scrie “Învățătura firească spre surparea superstiției
norodului”, prelucrată după I. H. Helmuth.
• Un alt domeniu de preocupare a fost limba, demonstrând
latinitatea limbii noastre, colaborând la editarea celor două
ediții ale gramaticii lui Samuel Micu.
• Gheorghe Sincai a lăsat moștenire opere ce au contribuit la
renașterea culturală națională, fiind unul dintre exponenții
noului spirit al epocii.
Concluzie

• Iluminismul a modificat doctrinele

politice şi gândirea tradiţionalã despre
poziţia omului în univers, dar “viaţa
culturalã şi intelectualã româneascã a
avut o dinamicã proprie”. Întâlnirea
cu Europa Occidentalã le-a dat
posibilitatea sã-şi dea seama de
constrastul izbitor între modul sãu de
viaţã şi existenţa lor înapoiatã.
Concluzie

• Intelectualii români s-au implicat într-un

“proces de autocunoaştere, care le-a dat o
mai înaltã conştiinţã naţionalã şi o nevoie
nestãpânitã de a-şi defini locul în Europa”.
Ei examineazã sistemul de valori pe care
se întemeiau societatea si politica,
atacând chiar stâlpii:boierii si înaltul cler,
dar nu s-a ajuns pânã la cererea abolirii
rangurilor sau înlocuirea Bisericii
tradiţionale, ci doar la o reformã
instituţionalã.