Camil Petrescu a fost un nuvelist, romancier, dramaturg, poet și

doctor în filosofie român. El pune capăt romanului tradițional și

rămâne în literatura română în special ca inițiator al romanului
modern. Nicolae Manolescu scria că „întreaga poetică a romanului
camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii
absolute a omului”.

Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

a apărut în perioada interbelică, în anul 1930, marcând un moment
de noutate absolută în proza românească prin sincronizarea cu
literatura universală.

Modernismul este un curent literar apărut în România în anul 1919,

prin contribuția lui Eugen Lovinescu. Potrivit acestuia, literatura
română trebuie să se sincronizeze cu literatura europeană (principiul
sincronismului). Poemul aparține modernismului prin tema
prezentată și prin relatarea acțiunii la persoana întâi.

O primă trăsătură a modernismului prezentă în text este tema

romanului reprezentată de drama intelectualului lucid, însetat de
absolutul sentimentului de iubire, dominant de incertitudini, care se
salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a
omenirii ce trăiește tragedia unui război absurd, văzut ca o iminentă
a morții.

  O a doua trăsătură a modernismului prezentă în text este relatarea

acțiunii la persoana întâi. Camil Petrescu, teoretician al romanului
modern, respinge opera lui Marcel Proust, romanul de tip
tradițional, în favoarea romanului subiectiv, la persoana întâi („Eu nu
pot vorbi onest decât la persoana întâi”). Romanul este o monolog
liric, deoarece eroul se destăinuie, se analizează cu luciditate,
zbuciumându-se între certitudine și incertitudine, atât în plan erotic,
cât și în planul tragediei războiului, când omenirea se află între viață
și moarte.