Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu

   Camil Petrescu a fost un nuvelist, romancier, dramaturg, poet şi doctor în filosofie Român.
El pune capăt romanului tradiţional şi rămâne în literatura română în special ca iniţiator al
romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian
exprimă renunţarea curajoasă la iluzia cunoaşterii absolute a omului”.

Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu a
apărut în perioada interbelică, în anul 1930. Aceasta contribuie la procesul de sincronizare dintre
literatura română şi literatura universală prin crearea unor aspecte estetice, dar si prin crearea
personajului intelectual lucid.

Romanul este specia genului epic in proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe
mai multe planuri, cu un număr mare de personaje şi cu un conflict puternic.

La baza romanului lui Camil Petrescu stau niste exerciţii nuvelistice (Romanul căpitanului
Andreescu şi Proces verbal de dragoste şi război), ce s-au cristalizat în forma finală în ceea ce
astăzi se numeşte „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

Temele fundamentale ale textului sunt iubirea şi războiul, după cum ne este evidenţiat şi de
cele două părţi ale operei.

Modul de expunere predominant in text este naraţiunea, aceasta este realizată la persoana I,
iar pesonajul se identifică cu naratorul. Viziunea este „împreună cu”, iar focalizarea este
„internă”, naratorul fiind subiectiv (homodiegetic).

Conflictele romanului sunt interioare şi au în vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine (în
relaţia de cuplu cu Ela) şi cu lumea însăşi (în război).

Romanul este structurat în două părţi, precizate în titlu, care indică cele două experienţe
fundamentale de cunoaştere trăite de protagonist.

Prima parte, „Ultima noapte de dragoste”, este în totalitate o ficţiune şi exprimă aspiraţia
către sentimentul de iubire absolută.

Partea a doua, „Întâia noapte de război”, este inspirată dintr-o experienţă reală a autorului,
valorificând jurnalul de front al acestuia, articole şi documente din perioada Primului Război
Mondial, ceea ce conferă autenticitate romanului.

Incipitul romanului îl prezintă pe Ştefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia,

ca proaspăt sublocotenent în primavara anului 1916, în timpul unei concentrări pe Valea
Prahovei.

O primă secvenţă semnificativă este „Gândul morţii, cu tot necunoscutul, mi se pare

anesteziat. Mă frământă, cu sâcâitoare grijă şi nelinişte, problema dormitului in frig, în zorii
zilei”. Din care putem observa că pentru protagonistul nostru moartea nu este percepută ca pe o
problemă, ci mai degrabă ca o alinare în comparaţie cu frigul de afară.
 O a doua scenă semnificativă este atunci când, întors din război cu certitudinea că a fost
înşelat, Gheorghidiu işi demonstrează bărbăţia lăsându-i tot Elei. Astfel acesta îi dovedeşte
consoartei sale că războiul l-a învăţat că sunt lucruri mult mai importante în viaţă.

În concluzie, având în vedere cele prezentate ulterior, putem afirma că „Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu întruneşte toate notele definitorii unui
roman modern de analiză psihologică, obiectiv şi realistic.