Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

Camil Petrescu este un scriitor reprezentativ al literaturii romane din perioada

interbelica, motivul sau fiind acela de a fi introdus in literatura noastra romanul
de analiza psihologica. Scriitorul a publicat romanele ,,Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi”, ,,Patul lui Proust”, dar s-a remarcat si in domeniul
dramaturgiei, prin piese de teatru cum ar fi ,,Suflete tari” si ,,Jocul ielelor”.
Preluand elemente noi ale esteticii romanului de la scriitorul francez Marcel
Proust, Camil Petrescu are o contributie considerabila la dezvoltarea romanului
romanesc modern.
Romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicat
in anul 1930, fiind un roman subiectiv, modern, de analiza psihologica.
Fiind un roman subiectiv, naratiunea se realizeaza la persoana I de catre un
narator-personaj, care participa la intamplarea relatata, fiind intradiegetica.
Focalizarea este interna, relatarea fiind facuta din perspectiva unui participant la
evenimente.
,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman al
experientei deoarece se bazeaza pe experienta de viata a autorului si anume pe
jurnalul de campanie pe care Camil Petrescu l-a tinut pe front, in timpul primului
razboi mondial.
Curentul literar in care se incadreaza acest roman este modernismul, datorita
unor elemente specific cum ar fi: autenticitatea, sincronismul,
pluriperspectivismul.
Roman de analiza psihologica, ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi” are in centru conflictul interior, drama personajului narator Stefan
Gheorghediu, in ceea ce priveste dragostea si razboiul. Pe parcursul operei sunt
scoate in evidenta framantarile sufletesti ale protagonistului din cauza iubirii fata
de sotia sa Ela, precum si din cauza experientei traumatizante ale razboiului.
Temele principale ale romanului reies chiar din titlu, acesta fiind iubirea si
razboiul. Atat iubirea cat si razboiul reprezinta pentru protagonist doua
experiente fundamentale, doua cai de cunoastere si de auto-cunoastere.
 Experienta iubirii contituie pentru Stefan Gheorghediu o drama individuala.
Era convins ca Ela este femeia ideala, iar iubirea traita alaturi de ea este una
absoluta. Suferinta lui incepe in momentul in care constientizeaza ca s-a inselat in
privinta sotiei sale.
Experienta traumatizanta a razboiului este cea care il ajuta pe Gheorghediu sa
depaseasca drama provocata de iubire. Desi aflase din carti ca razboiul este eroic
si inaltator, personajul narator descopera ca acesta este, de fapt, tragic si absurd.
Drama colectiva de pe front ii dezvaluie suferinta adevarata si ajunge sa se
rusineze din suferinta din dragoste.
Titlul romanului este alcatuit din doua parti care evidentiaza cele doua
experiente importante din viata protagonistului Stefan Gheorghediu, iubirea si
razboiul.
In concluzie, naratorul utilizeaza in acest roman tehnici de analiza psihologica
precum fluxul constiintei, monologul interior si tehnici modern ce confera
autenticitatea romanului.