Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Prin cele doua romane ale sale, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust, publicate in 1930 respectiv 1933, ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala. Roman psihologic prin tema, conflict, protagonist si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice, romanul lui Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept o monografie a indoielii. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu trairea intensa. Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale, iubirea si razboiul. Naratiunea la persoana intai presupune existenta unui narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv al personajului-nartor care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analiate.