Nuvela psihologica - Moara cu noroc

Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului. Este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa si un fir narativ central. Personajele sunt relativ putine si pun in evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat. Este o nuvela psihologica deoarece prezinta analiza procesului de integrare a individului patriarhal in modernitate si a efectelor dramatice asupra vietii sale dar si natura conflictului interior. Tema nuvelei o constituie efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIXlea. Conflictul exterior il constituie confruntarea personajului principal, Ghita, cu personajul antagonist, Lica Samadaul, in vederea schimbarii statutului social al primului. Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie de unde perspectiva moralizatoare: consecintele dramatice ale setei de inavutire. Conflictul interior ilustreaza contradictia intre dragoste, siguranta si dorinta de imbogatire. Dimensiunea sacra a omului pentru care casa reprezinta un simbol al ocrotirii e inlocuita de latura sa profana unde banul devine suprema vaoare. Conflictul interor este sursa conditiei tragice a personajului. In incipitul nuvelei apare conflictul intre generatii, mentalitatea promovata de batrana este contrazisa de valorile tinerei generatii ale carei aspiratii depasesc cadrul satului si vizeaza nu doar imbogatirea, dar si un alt statut social. Finalul inchide cercul fictional, simetric prin reluarea aceleasi voci, a batranei, care confera destinului un rol fundamental [...] asa le-a fost data. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc Apoi ea lua copiii si pleca mai departe. Titlul este mai degraba ironic. Carciuma Moara cu noroc inseamna de fapt moara cu ghinion, moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave, nelegiuirea si crima. Actiunea se desfasoara pe parcursul unu an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa, de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Desi fixarea actiunii in functie de repere religioase tine mai degraba de o influenta a viziunii populare, in proza realista indicii temporalitatii joaca un rol important in cronologia evenimentelor.

Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat si o structura narativa complicata. Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica, in deplina concordanta cu framantarile psihologice surprinse. Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Datorita inlantuirii faptelor, efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii si de obiectivitate. Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului omniscient intervine tehnica punctului de vedere in replicile batranei, personaj episodic dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. Ghita, personajul principal al nuvelei, este unul dintre cele mai reprezentative personaje din literatura romana, impunandu-se prin complexitate, dar si putere de individualizare, ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului, setea de inavutire. Ghita se schimba treptat, din bun gospodar se transforma in impatimit de bani pentru care e gata sa renunte la valorile morale refuzand sa vada ca de fapt bogatia era linistea colibei. Dezumanizarea personajului principal se produce intr-un ritm alert, el insusi autoanalizandu-se, da vina pe firea lui slaba, incercand astfel sa-si motiveze faptele. Indepartarea de sotie si de copii il fac sa se simta singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare si de manie. Aceste sentimente i-au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic aflat in postura de a-l conduce pe Ghita pe drumul pierzaniei. Ana are de asemenea un destin tragic, cu toate ca ea intruchipeaza in familie duiosia, candoarea, inocenta. Portretul ei fizic este realizat in mod direct de catre narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet Ana era frageda si subtiriva, Ana era sprintena si mladioasa. Caracterizarea indirecta se constituie treptat din gesturile, faptele, vorbele si gandurile personajului. Ana incearca sa-l ajute pe Ghita, sa-i patrunda gandurile, dar acesta se instraineaza treptat de ea si o arunca in bratele lui Lica. Jignita de lipsa de incredere pe care i-o arata Ghita si sperand ca ii va starni gelozia, incepe sa-i acorde din ce in ce mai multa atentie lui Lica. Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica intr-un gest de razbunare disperata. In mod inevitabil, Ana sfarseste tragic, injunghiata de Ghita caruia ii striga cu disperare ca nu vrea sa moara. Opera Moara cu noroc de Ioan slavici are ca trasaturi oglindirea vietii sociale si a vietii de familie in satul transilvanean de la sfarsitul secolului al XIX- lea, efectele, in plan moral, al patrunderii relatiilor capitaliste in mediul rural, importanta acordata banului, crearea de personaje tipice, reprezentative pentru lumea ardeleneasca din perioada evocata, modalitatile de constructie si de investigare psihologica a personajelor, coordonatele conflictului, descrierile detaliate, sobrietatea stilului, verdicitatea.