NUVELA REALISTA

ŞI PSIHOLOGICĂ
“MOARA CU NOROC” DE IOAN SLAVICI
DEFINIŢIA NUVELEI
Nuvela este o specie a genului epic în proză cu un fir narativ central şi cu o construcţie epică
riguroasă, cu un conflict concentrat, implicând un număr redus de personaje, având dimensiunile
între schiţă şi roman, cu întâmplări relatate alert şi obiectiv – intervenţiile naratorului fiind minime –
atenţia orientându-se, mai ales, asupra caracterizării complexe a personajului.
Trăsăturile nuvelei psihologice:
1. prevalează conflictul interior plasat la nivelul conştiinţei personajului, în detrimentul celui
exterior
2. tematica este variată: frica, obsesia, erosul..
3. sunt utilizate mijloace de investigaţie psihologică: autoanaliza, monologul interior, analiza
psihologică.
4. Reperele diegetice sunt reale
5. prezentarea gradată a conflictului, de cele mai multe ori prin climax, pe baza diegezei -
rezumatul
În lit romana , nuvela psihologică a fost reprezentată de: I.L.Caragiale, L.Rebreanu, I.Slavici.
Ioan Slavici aparţine Epocii Marilor Clasici alături de Eminescu, Creangă, Caragiale
SLAVICI a scris ,poveşti: „Zâna Zorilor”, romane precum „Mara”, teatru- „Bogdan-Vodă” şi
memorii -„Închisorile mele”, „Amintiri”, dar este cunoscut mai ales prin nuvelele sale: „Popa
Tanda”, „Budulea Taichii”, „Moara cu noroc” care, inspirate din lumea satului românesc din
Transilvania, ilustrează un realism pitoresc, alcătuind împreună o monografie a satului ardelenesc
din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea,în momentul pătrunderii relaţiilor capitaliste
Nuvela MOARA CU NOROC a fost publicată în volumul ,,Novele din popor,, (1881)
TITLUL reprezintă un suprapersonaj şi are valoare anticipativă prin construcţia oximoronică:
-,,moara,, fiind ,,părăsită,, atrage forţe malefice, reprezintă aşadar, răul.
-,,cu noroc,, punctează ideea că, fiind la rascruce de drumuri şi fiind deopotrivă şi carciumă,este un
loc de popas pentru drumeţii osteniţi ce străbat acele drumuri singuratice, dar, contrar aşteptărilor va
aduce numai nenorociri personajelor implicate în diegeză.
TIMPULeste bine delimitat, acţiunea derulându-se în contextul societăţii ardeleneşti de la
sfârşitul secolului al XIX-lea, momentul pătrunderii relaţiilor capitaliste, pe parcursul unui an, între
două repere temporale cu semnificaţie religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte.
SPAŢIUL este rel dat de o toponimie reală: Inău, Arad etc.
TEMA vizează o problematică morală, respectiv,efectele nefaste ale dorinţei de inavuţire şi
consecinţele pe care aceasta le are asupra omului, determinându-i des
tinul,temă anticipată încă din incipitul operei de bătrâna soacră a lui Ghiţă „Omul să fie mulţumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, liniştea colibei şi nu bogăţia te fac fericit.”
NARATORUL este omniscient, omniprezent, heterodiegetic, creditabil neimplicandu-se în
diegeză.Nararea este la persoana a III-a cu o viziune ,,dindărăt,, şi o focalizare zero.Dar, pe langă
atitudinea obiectivă, se observă şi o subiectivizare acţiunii bătrana fiind purtătorul de
 2
cuvant al autorului.Ea este un personaj alter ego, un personaj ,,raisonneur,,prin sfaturile pe care le dă
tinerei familii..Discursul narativ se încadrează între 2 replici ale bătranei.
COMPOZIŢIA Nuvela este alcătuită din 17 capitole, capitolul incipit preluând funcţiile prologului
prefigurând tema şi conflictul dominant, validate prin motivele anticipative conţinute. Următoarele
15 capitole sunt structurate într-o compoziţie de tip clasic, unitar, cu acţiune gradată, momentul
culminant fiind configurat în capitolul XV,iar deznodământul în capitolul următor.. Ultimul capitol
are valoare de epilog subliniind ideea principală a operei.

GENEZA Sursa de inspiraţie o reprezintă realitatea contemporană, respectiv, perioada de pătrundere a

relaţiilor capitaliste cand principalul agent al schimbărilor economice care vin să tulbure lumea
tradiţională este banul. Banul este pentru personajele lui Slavici ascensiune socilaă, siguranţa zilei de
maine dar şi un ,,criteriu al valorii morale,, (Elena Zaharia Filipaş) .Patima pentru bani depăşeşte însă
limitele şi atunci se ajunge la alterarea sufletului uman şi, implicit, a destinului.
CONFLICTUL este dublu.Asistăm la un conflict exterior, deschis, social, între Ghiţă şi Lică
Sămădăul, două personaje cu tendinţe şi atitudini diferite.
Accentul cade însă pe conflictul interior, psihologic determinat de tendinţe contradictorii la nivelul
aceluiaşi personaj.Astfel, Ghiţă oscilează permanent între dorinţa de a rămane un om cinstit, fidel
familiei şi valorilor ei şi dorinţa de a se îmbogăţi alături de Lică, devenind om al acestuia.
DISCURSUL NARATIV se desfăşoară respectand cronologia , pe momentele subiectului.
Expoziţiunea coincide cu incipitul .Acesta este de tip ex abrupto, lectorul fiind introdus brusc în
diegeză , prin replica bătranei surprinsă într-un dialog cu ginerele său, Ghiţă.Incipitul conţine o teză
morală, cu valoare anticipativă în care autorul îşi exprimă propria atitudine legată de tendinţa de
înavuţire ,, Omul să fie .........,,Această replică are şi o evidentă valoare anticipativă , anuntand
consecinţele nefaste ale dorinţei de îmbogăţire.Tot în incipit este descris şi drumul ce duce spre moară
un drum sinuos, cu valoare anticipativă, anunţand evoluţia lui Ghiţă.
Intriga o reprezintă apariţia lui Lică Samădăul la carciumă, şeful turmelor de porci şi stăpanul
de temut al acelor locuri, moment ce declanşează conflictul psihologic.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde partea cea mai întinsă a operei şi urmăreşte procesul înstrăinării
lui Ghiţă de familie ,căsnicia lui cu Ana fiind acum un fel de singurătate în doi.Simultan, el devine
apropiatul şi complicele lui Lică la jafuri şi crime

Punctul culminant al nuvelei ilustrează dezumanizarea lui Ghiţă.Este urmărită evoluţia lui de la
omul cinstit şi iubitor de familie la statutul de complice la jafuri şi crime, devenind în final, el însuşi,
criminal.O ucide pe Ana pe care cu bună ştiinţă o aruncă în braţele lui Lică dar va fi ucis el însuşi de
Răuţ la ordinul lui Lică. Fiind urmărit, Sămădăul încearcă să fugă, dar conştientizând că nu mai are
scăpare, se sinucide într-un mod bizar, izbindu-se cu capul de trunchiul unui stejar.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la
Moara cu noroc. Singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii, nuvela având astfel un
final moralizator.
Finalul este aşadar, ,,închis,, (cf.Umberto Eco), asistăm la moartea personajelor implicate în conflict
iar incendiul ordonat de Lică are rol purificator.Între incipit şi final se stabileşte astfel o simetrie, un
 3
raport nuvela încheindu-se tot cu o replică a bătranei.,,Simţeam eu că nu are să iasă bine, dar aşa le-a
fost dat,,.În concluzie, destinul pers. nu vizează tragismul ci el este decis de instanţa supremă.Se
revine şi asupra metaforei drumului,,Bătrana luă copiii şi plecă mai departe,, în ideea că orice s-ar
întampla, viaţa îşi continuă mersul.Moara ne apare ca un cronotop, timpul acţionează nu numai asupra
oamenilor , ci şi asupra locului purificat acum de puterea focului.
CARACTERIZAREA LUI GHIŢĂ
Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Ca personaj literar el va fi construit
pe baza a doi parametri: ca instanţã narativã, şi ca referent uman.
Ca instanţă narativă, adicã din punctul de vedere al încadrãrii estetice, al includerii într-un anumit
tip el este
- personajul este principal, datoritã ocurenţei sale în discursului narativ,
-protagonist, datoritã faptului cã el centreazã diegeza,
-central, datoritã rolului avut în transmiterea mesajului operei,
-privit prin tiparul narativ al laui Booth este un personaj tridimensional,iar după Forster
este ,,rotund,, mobil, deoarece evolueazã pe parcursul operei.
- actant deoarece influenţează prin acţiunile sala destinul altor personaje : Ana, copiii.
-din punctul de vedere al încadrării în curent literar este un personaj realist dar şi romantic,
portretul său fiin realizat prin antiteză: calităţi...dar şi defecte.Se dovedeşte un personaj romantic şi
prin exitus căci ,,doar moartea este cea care transformă existenţa eroului tragic în destin şi uneori
destinul său în dreptate,,.
Ca referent uman, adică fiinţa pe care o imaginează, este realizat în mod clasic pe baza portretului
fizic şi a celui moral. Portretul fizic sau prosopografia este doar vag precizat naratorul afirmând că
Ghiţă este „lat în umeri”şi ,,înalt şi spătos,,. Portretul moral sau ethopeea este însă cel care are o
deosebită importanţă. Complexitatea acestuia impune variate mijloace de caracterizare, autorul
împletind cu mãiestrie caracterizarea directã cu cea indirectã.
Caracterizarea directă rezultă din:
1. discursul naratorului rezultă că era ,,om harnic şi sarguitor , mereu aşezat şi pus pe ganduri
dar el se bucura cand o vedea pe dansa veselă,,.Se vede aici că el este permanent preocupat de
problemele case dar îşi iubeşte soţia , se înveseleşte doar la un zambet al ei.
Portretul moral se completează pe parcursul diegezei cu alte trăsături.Înţelegerea cu Lică, un fel de
pact cu diavolul, îl îndepărtează tot mai mult de familie, de soţie ,,îi era parcă n-a mai văzut- demult şi
parcă era să se despartă de dansa,,.
2.caracterizarea făcută de alte personaje: Aici autorul foloseşte o tehnică modernă, cea a
reflectării poliedrice imaginea personajului reflectandu-se poliedric, diferit, în ochii celorlalte
personaje.Lică vede în el omul perfect pentru afacerile sale ,,Tu eşti om, Ghiţă, dacă te-aş avea tovarăş
Pe tine, aţ rade şi de dracul şi de mumă-sa,,.
Se remarcã de asemenea caracterizarea fãcută de Ana, schimbarea soţului ocazionându-i aprecieri
severe: „Ghiţã nu e decât o muiere îmbrăcatã în haine bãrbãteşti”.
Mama Anei este mandră de ginerele său ,,Ghiţă e un om harnic, se gandeşte mereu să adune ceva
bani pentru casa lui,, Ea intuieşte însă patima ulterioară pentru bani a lui Ghiţă,, are şi el ca tot omul, o
slăbiciune: îi rade inima cand îşi vede sporul,,
 4
3. autocaracterizarea este procedeul prin care naratorul pătrunde profund în sufletul personajelor
sale. În faşa copiilor îşi deplange prăbuşirea să îşi dă seama că situaţia este fără ieşire:,,Sărmanilor mei
copii voi nu mai aveţi tată un om cinstit, tatăl vostru e un ticălos,,Dezumanizarea lui se produce într-
un ritm alert şi, prin autoanaliză, dă vine pe firea lui, încercand astfel să-şi motiveze faptele: Aşa m-a
lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decat voinţa mea.Nici cocoşatul nu e
vinovat că are cocoaşă în spinare
Dintre mijloacele de caracterizare indirectã, esenţiale în definirea profilului moral al lui Ghiţã,
sunt comportamentul şi relaţiile cu celelalte personaje din limbaj, gestică, atitudini.Este conştient că
drumul lui este fără întoarcere ,îi cere Anei iertare : „Iartă-mă, Ano! îi zise el. Iartă-mă cel puţin tu,
căci eu n-am să-mi iert cât voi trăi pe faţa pământului”, dar se înstrăinează de ea, iar apoi o foloseşte
în încercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea în ceea ce priveşte vinovaţia Sămădăului.Scena
uciderii Anei este cutremurătoare (vezi scena).

Moara cu noroc, nuvelă realista

---Inspiraţia din realitate.Autorul a folosit ca sursă de inspiraţie realitatea contemporană Pentru
scriitorii realisti inspiraţia este principil ordonator în actul de creatie .Este zugrăvită imaginea
satului ardelean prin care se validează şi profilul societăţii, respectiv, o lume coruptă la nivel
administrativ şi chiar juridic, ex.Pintea
---Verosimilitatea, în ideea că scriitorul transfigurează realitatea imediată construind, cu ajutorul
imaginaţiei artistice, o altă realitate, un univers fictiv, care pare adevărat.
---Veridicitatea, adică creează acest univers fictiv în conformitate cu adevărul, cu reprezentarea
realităţii.
---Tematica este specifică operelor realiste, respectiv viaţa socială iar cadrul este preponderent
rural.Sunt prezente îndeletniciri ale oamenilor vremii dar şi ale zonei (turmele de porci)
---Spiritul moralizator, prin replica din incipitul nuvelei, bătrana fiind un personaj alter-ego, este
purtătorul de cuvant al scriitorului.Opera evidenţiază tarele societăţtt în care a trăit scriitorul iar
atitudinea lui este preponderent critică.
-Caracterul anticipativ, unele replici au valoare anticipativă, vezi incipitul
---Tematica este specifică operelor realiste, respectiv viaţa socială iar cadrul este preponderent
rural.Sunt prezente îndeletniciri ale oamenilor vremii dar şi ale zonei (turmele de porci)
---Spiritul moralizator, prin replica din incipitul nuvelei, bătrana fiind un personaj alter-ego, este
purtătorul de cuvant al scriitorului.Opera evidenţiază tarele societăţii în care a trăit scriitorul iar
atitudinea lui este preponderent critică.
-Caracterul anticipativ, unele replici au valoare anticipativă, vezi incipitul
---Incipitul abrupt, în cazul nostru prin dialog
---Narator obiectiv, omniscient şi omniprezent dar şi impersonal, el nu se implică în diegeză.Potrivit
aserţiunii lui N. Manolescu Un narator omniscient şi omniprezent este asemenea unei instanţe
supraindividuale, necontestate şi autoritare.”La Slavici , naratorul este un presupus martor ocular, de
multe ori exprimarea fiind la pers. A II-a ( vedeai)
Vocea auctorială este fiinţa nevăzută care ne însoţeşte paşii în lumea ficţiunii, este „ atotputernicia
divină”
 5
---Finalul închis (Umberto Eco).Deşi asistăm însă la moartea pers, se întrezăreşte totuşi nota
optimistă, aici prin bătrana ce ia copii şi pleacă mai departe.Finalul nu apare ca o tragedie ci ca
un ,,dat,, vizand puterea destinului.
---Stilul sobru, concis, caracterizat prin oralitate dată uneori de prezenţa arhaismelor fonetice, „să
vază” lexicale „arandaş” semantice” a găta”.
---Descrierea de tip balzacian care consta în: grija pentru detaliu, prezentarea cu minuţiozitate a
oricarui amănunt, caracteristică a stilului lui Slavici identificată de E.Tudoran „proza scriitorului este
o frescă balzaciană cu tipuri bine conturate în toate trăsăturile lor”.
---Suprapersonaj
Creeaza tipuri de personaje, complexe, puternice , tridimensionale

NUVELA PSIHOLOGICA
---sunt folosite tehnici specifice: introspecţia, analiza psihologică prin care se urmăreşte procesul de
dezumanizare, monologul interior
---Stilul indirect liber (exprimă gandurile sau ideile cuiva subordonate unui verb.Ey_ „Se întreba cu
ce a greşit”.)folosit
-Autoanaliză:Ce sa-mi fac”
-Redarea gandurilor personajelor prin stil indirect liber ,,vedea banii grămadă dinaintea lui şi I se
împăienjenau percă ochii,,
---Autorul se dovedeşte bun cunoscător al psihologiei feminine, vezi reacţia Anei la vederea
Sămădăului.
---este ilustrată drama unei familii în care, datorită lipsei de comunicare,existenţele celor doi devin
paralele
Nuvela asimilează şi elemente romanice: pedepsirea răului, antiteza.