ROMANTISMUL

Este o mişcare artistică şi literară apărută ca o reacţie împotriva clasicismului prea

rigid. Este ,,liberalismul în literatură”(E.Zola). Estetica romantismului este formulată de
Victor Hugo în prefaţa dramei ,,Cromwell” (1827) care reprezintă manifestul romantismului
european.A fost anticipat de mişcarea numită preromantism care s-a manifestat pe la
jumătatea secolului al XIX-lea.

Romantismul a pătruns în literatura romană prin filielă franceză şi a fost promovat în

articolul-program ,,Introducţie” publicat de Mihail Kogălniceanu în primul număr al ,,Daciei
literare” 1940. A influenţat creaţiile scriitorilor paşoptişti chiar dacă a coabitat cu
clasicismul şi îşi prelungeşte ecourile prin creaţia lui Eminescu pană la sfarşitul secolului al
XIX-lea., Eminescu fiind considerat ultimul mare romantic.

Particularităţile romantismului:

1.Reabilitarea personalităţii umane. Romantismul pune accentul pe fiinţa umană, pe

capacitatea ei de autocunoaştere. Schelling crede că omul poate ajunge la adevăr doar prin
autocunoaştere, pentru că „să te cunoşti pe tine însuţi înseamnă să cunoşti Totul”.Arta
devine astfel o formă de cunoaştere metafizică.

2.Explorarea zonelor profunde ale sufletului uman.V.Hugo considera că ,,Inima poetului

rămane temelia artei”.

3.Valorificarea experienţei onirice. Un motiv esenţial al romanticilor este visul cu o dublă

valoare : cale de cunoaştere dar şi modalitate de ieşire din real. El este şi o cale de accedere
din noi înşine.

4.Preocuparea pentru trecerea ireversibilă a timpului, pentru devenire, pentru istorie.Ca

urmare, romanticii vor cultiva specii precum: romanul istoric, nuvela istorică, drama istorică,
poemul sociologic.

5.Cultul Antichităţii.Romanticii sunt preocupaţi de cultura Greciei antice, ei o văd ca pe o

lume paradisiacă, întemeiată pe comuniunea dintre uman şi divin sau ca pe un univers tutelat
de zei.

6.Interesul pentru ipostazele excepţionale ale umanului. Romanticii au creat entităţi precum:
geniul , titanul, demonul.

7. Ironia romantică. Revoltat şi dezgustat de real , de viaţa cotidiană, romanticul caută

refugiu într-o lume imaginară , creată de propria fantezie. Forma lui de protest faţă de lumea
reală, de realităţile vieţii, este ironia.

8. Iubirea imposibilă. Iubirea este o temă predilectă a romanticilor, dar de multe ori
romanticul aspiră spre absolut, spre o iubire ce nu se poate împlini. Protagoniştii apartin unor
lumi diferite , incompatibile (fata-luceafăr) şi de aici nefericirea ca atribut al romanticilor.
9. Sentimentul naturii, natura reprezintă pentru inadaptatul superior un loc de refugiu.Natura
apare în două ipostaze: o natură ostilă, indiferentă la suferinţele oamenilor dar şi
protectoare , altar unde se desfăşoară ritualul iubirii.

10. Preferinţa pentru nocturn cu toate motivele specifice acestuia: lună, stele, luceferi.

11. Gustul pentru fantastic constă în atracţia romanticului spre tot ce este straniu,
excepţional. Romanticul este atras de teme şi motive precum: călătoria cosmică, regresiunea
în timp, ascensiunea în viitor, metempsihoza , transmigrarea sufletelor etc.El cultivă specii
precum: basmul filozofic (Eminescu), romanul fantastic ( geniu pustiu) , nuvela fantastică
(Sărmanul Dionis).

12. Predilecţia pentru personaje bine individualizate, cu calităţi sau defecte exagerate, aflate
în conflict cu societatea, cu divinitatea sau cu ele însele.Este creat un erou excepţional ce
evoluează între urcuşuri şi coboraşuri.

13. Interesul pentru specificul naţional. Se pledează pentru valorificarea elementului

autohton: istorie, natură, folclor idee expusă şi M. Kogălniceanu în ,,Introducţie”.

14. Alte atitudini: înclinaţie filozofică, răzvrătire, protest, satiră, melancolie, tristeţe,
sarcasm, durere.

Principii estetice:

-lirismul, sunt exprimate stări afective ale eului liric

-este folosită antiteza

-abundenţa figurilor de stil, prozodie clasică

-amestecul registrelor lingvistice: regionalisme, termeni populari, arhaisme, neologisme

-este permis amestecul speciilor şi al genurilor literare

-eroul este recrutat din oricare dintre clasele sociale. El este un erou excepţional care
acţionează în împrejurări excepţionale.