ROMANTISMUL

Romantismul este o mișcare literară și artistică, ce a apărut în Europa la

sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Direcțiile acestui
curent literar au avut influențe puternice și în filozofie, istorie, drept, lingvistică,
economie, politică etc.

Este unul dintre cele mai importante și mai complexe curente literare,
aceste noi frământari luând naștere inițial în Anglia, de unde s-a extins în
Germania și Franta, apoi în întreaga Europă. Acest curent literar a reprezentat
pentru scriitori momentul în care au dat frâu liber imaginației, fiind cunoscut în
literatura universală ca un promotor al manifestării fanteziei și exprimării
sentimentelor, al originalității, spontaneității și sincerității emoționale.

Libertatea de expresie, dincolo de canoanele clasicilor, este unul din

factorii cheie ai acestei mișcări literar-artistice. Dacă scriitorii clasici tindeau spre
obiectivitate, ignorând particularul în favoarea generalului prin conturarea unor
tipuri umane universale precum avarul, mincinosul, ipocritul, fanfaronul etc.,
romanticii nu acceptă decât individualitatea. Se naște astfel o nouă ideologie
literară care încurajează amestecul genurilor, speciilor și al stilurilor (prin
punerea în valoare a resurselor limbajului popular ori arhaic, alături de limba
literară cultă), dar și afirmarea personajului ca individualitate excepțională, cel
mai adesea subliniată prin procedeul antitezei.

Romanticii militează pentru primatul spontaneității, sensibilității, își doresc

să evadeze din realitate în lumea visului, sunt fascinați de mister și de straniu, de
spațiile exotice și de mituri, cultivă culoarea locală, evocă evenimente ale istoriei
naționale și consideră folclorul o sursă importantă de inspirație.

Cel care a teoretizat romantismul european este considerat Victor Hugo,

acesta trasând și identificând direcțiile și trăsăturile acestui curent cultural în
programul-manifest "Prefața" de la drama "Cromwell" (1827).

Elemente definitorii ale romantismului

 negarea normelor de compoziție specifice clasicilor.

 introducerea unor noi categorii estetice: urâtul, grotescul, fantasticul,
macabrul, pitorescul, feericul.
 introducerea unor specii literare ieșite din comun: drama romantică,
meditația, poemul filozofic, nuvela istorică.

Prof. Popescu Andreea, Liceul C-tin Brâ ncoveanu, Horezu Page 1

  cultivă fantezia, reveria, sensibilitatea, în detrimentul rațiunii reci și
implacabile.
 puternice influențe folclorice, elementele de tradiție fiind motive și
simboluri în operele literare romantice.
 predispoziție pentru evadarea din cotidian, din lumea reală, prin
intermediul visului, într-un cadru nocturn; elementele cadrului nocturn
devin motive romantice: luna, stelele.
 natura, o sursă de inspirație nesecată, este conturată în pasteluri; totodată
natura este un mediu propice meditației, al dialogului interior; motive:
vegetale (flori, tei, salcam) acvatice (marea, lacul).
 sunt prezentate angoase sufletești, iubiri mistuitoare, pasiuni înflăcărate,
fantezii debordante, exemple clare ale supremației subiectivismului și a eului
personal.
 personajele sunt excepționale, în situații excepționale, ieșite din comun:
geniul singuratic, neînțeles de umanitate.
 timpul și spațiul, motive în meditația romantică, este o concepție preluată
din lucrările filosofilor idealiști; tema genezei și infinitul timpului și al
spațiului.
 spre deosebire de clasicism, care condamnă limbajul popular, socotind unele
cuvinte inestetice și vulgare, romantismul face apel la cuvinte și expresii
populare, la arhaisme, la regionalisme, specifice oralității.
 procedeele artistice sunt complexe și variate, specifică acestui curent literar
fiind antiteza. Personajele sunt prezentate în antiteză, planurile, ideile,
situațiile, de asemenea.
 genurile și speciile literare respectate riguros de clasicism, în romantism
fuzionează: lirismul este introdus în epic și dramatic, comicul face casă
bună cu tragicul; în aceeași poezie lirică pot fi identificate elemente de odă,
imn, meditație, satiră sau pastel.

Reprezentanții romantismului în literatura universală sunt:

 în Anglia: George Gordon Byron, Percy Shelley, William Shakespere

 în Germania: Novalis, E.T.A.Hoffmann
 în Franța: Alphonse Lamartine, Victor Hugo, Alexandre Dumas - tatăl,
Stendhal
 în Rusia: Alexandr Sergheevici Pușkin, Mihail Lermontov

Reprezentanții romantismului în literatura română: N.Bălcescu,

D.Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, M.Kogălniceanu,
V.Alecsandri, Andrei Mureşanu, M.Eminescu.

Prof. Popescu Andreea, Liceul C-tin Brâ ncoveanu, Horezu Page 2