ROMANTISMUL curent literar ce promovează avântul imaginaţiei, posibilitatea evadării dintr-un prezent

cel mai adesea nemulţumitor, atracţia faţă de extreme si ignorarea purităţii genurilor si speciilor literare.
Romantismul s-a dezvoltat în literatura europeană la sfârșitul secolului al XVIII-lea și s-a manifestat mai ales în
primele decenii din secolul al XIX-lea, ca o reacție împotriva clasicismului.
Romantismul se impune în literatura ronână prin revista Dacia literara, aparuta la 1 martie 1840, iar
Introducția lui M. Kogălniceanu poate fi considerata un program al romantismului romanesc. În perioada
pașoptistă, romantismul s-a manifestat mai ales prin dorința de constituire a unei literaturi originale, acest curent
literar manifestându-se deplin în lirica eminesciană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

 Imaginația este principiul fundamental de creaţie, romanticul inventează

 Cultivarea emoţiei si a sentimentului, intensitatea trăirilor
 Afirmarea individualitatii, a originalitatii, fantezia creatoare
 Așezarea eului în centrul lumii
 Cultivarea misterului, preferința pentru ceea ce este singular, neobișnuit, trecerea spre zonele tainice ale
sufletului
 Cultivarea stărilor de melancolie, nostalgie, suferință, dar și a ironiei
 Dorința de solitudine (eroii romantici sunt mari singuratici)
 Surse de inspiartie: natura, istoria, folclorul, miturile
 Teme: geniul, cautarea absolutului, tema timpului, tematica filosofică, iubirea și natura, condiția umană
 Motive: noaptea, înserarea, ruinele, luna, stelele, lacul, marea, codrul, visul, somnul, teiul, floarea
albastră, dorul, așteptarea, chemarea iubitei, întâlnirea îndrăgostiților, amintirea, suferința, trecerea
ireversibilă a timpului, geneza și extincția universului, timpul cosmic și timpul istoric, călătoria cosmică,
viața ca vis, viața ca teatru etc.
 Figuri reprezentative: titanul, geniul, profetul, demonul și îngerul, femeia- înger, femeia- demon
 Contemplarea spațiului cosmic, a infinitului
 Evadarea din realitate in vis, fantezie, fantastic, fabulos, trecut istoric, spaţiu natal sau spații exotice.
Romanticii caută universuri compensatorii, prin întoarcerea spre teecut, cu predilecție spre Evul Mediu
sau se adâncesc în lumea visului, a reveriei și a iubirii.
 In proza romantică este întâlnit amestecul genurilor si al stilurilor
 Domenii de creație predominante: lirica și drama, nuvela istorică, nuvela fantastică, romanul istoric,
memoriile de călătorie
 Preferința pentru antiteză ca procedeu stilistic și ca modalitate de construcție a personajelor
 Limbajul expresiv, abundența figurilor de stil
 Sunt prezente personajele excepţionale care acţionează in situaţii excepţionale
 Romanticul e subom si supraom, înger sau demon, pasionat, contradictoriu
 Romanticul e bizar, incomprehensibil

Reprezentanți literatura universală: Heinrich Heine, Friedrich von Schiller, Friedrich Holderlin, Mihail
Lermontov, Percy Bysshe Shelley, George Gordon Byron, William Wordsworth, Victor Hugo, Alphonse de
Lamartine, Giacomo Leopardi,

Reprezentanţi literatura română: C Negruzzi, Gr Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu

Particularități ale romantismului românesc: valorificarea elementului național, caracterul militant (creația
literară se subordonează idealurilor naționale și sociale, retorismul, coexistența elementelor romantice cu cele
clasice.