ROMANTISMUL

Proiect realizat de :
Rujan Nicoleta Raluca
Stoica Lidia-Alexandra
Timar Kriszta
 Cuprins

I.Apariția romantismului
II.Principiile estetice ale romantismului
III.Trăsăturile romantismului
IV. Caracteristicile literaturii romantice
V. Reprezentanți ai romantismului în literatura
universală
VI. Reprezentanți ai romantismului în literatura
românească
 I. Apariția Romantismului
Pentru ca romantismul să se manifeste ca o mișcare artistică, a fost
necesară evoluția societății și generalizarea unor stări și atitudini psihice.

Romantismul este definit ca fiind un curent literar care se afirmă mai

întâi în Anglia, în Germania și în Franța în primele decenii ale secolului al
XIX – lea, ca o reacție împotriva concepțiilor clasice și principiilor
iluministe, difuzându-se apoi dincolo de continentul nostru, ca o mișcare
amplă, ce cuprinde nu numai literatura, ci și artele plastice, muzica,
filozofia , istoria și estica .
Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate, individul și
autoexprimarea fiind promovate în prim-plan.

1
Romantismul este “liberalismul în literatură”, care
completează liberalismul politic, sublinia V. Hugo în
prefața la Hernani(1830).

Privind în ansamblu, romantismul se constituie ca o reacţie

împotriva excesului de încredere în raţiune, promovat de
clasicism, acţionând în numele creaţiei şi al imaginaţiei.

Dacă scriitorii clasici tindeau spre obiectivitate, ignorând

particularul în favoarea generalului, prin conturarea unor
tipuri umane precum avarul, mincinosul, ipocritul etc.,
romanticii nu acceptau decat individualitatea.

Temele predilecte romanticilor sunt: iubirea, natura, istoria,

folclorul autohton, condiția omului de geniu, moartea,
singurătatea, revolta împotriva condiției umane.
II. Principii estetice ale romantismului
● Se remarcă aspiraţia spre originalitatea şi libertatea
formelor; spargerea barierelor tematice şi formale.
● Subiectivitatea este accentuată, determinată de
primatul sentimentului, al trăirii, de exacerbarea eului
poetic.
● Antiteza este procedeul artistic fundamental, atât în
construcţia personajelor, a destinelor, cât şi în
ilustrarea stărilor sufleteşti contradictorii.

● Condiţia geniului este abordată şi din perspectiva

filosofică.

● Mediile sociale relevate sunt diverse şi contrastante,

fiind înfaţişate inclusiv periferia sordidă şi lumea celor
umili.

6
 ● Natura evocată devine cadru sugestiv (peisaj nocturn,
crepuscul misterios, mediu întunecat, brutal sau idealizat,
depărtări fascinante, vagul exotic, ţinuturi stranii sau
sublim).

● Limba literară se îmbogaţeşte prin valorificarea tuturor

registrelor - popular, regional, arhaic sau limbaj oral.

● Se observă libertatea genurilor şi a speciilor, care

interferează în structuri hibride : liric şi epic, eseu,
critică, poem filosofic, teatru poetic etc.

5
 ● Romantismul promovează în special poezia lirică, dar şi dramaturgia sau
proza, iar speciile noi sunt: meditaţia, elegia, poemul filosofic, drama,
nuvela istorică.

● Stilul romantic este retoric, exaltat şi pitoresc, susţinut de antiteză,

hiperbolă, tiradă, în acord cu pasiunile şi trăirile interioare ale eului poetic
sau cu intensitatea conflictului dintre personaje.

● Personajul romantic: - erou excepţional în imprejurări excepţionale -

antiteza (înger-demon); titanul, geniul - provine din toate mediile sociale -
exprimă victoria pasiunii asupra raţiunii - defineşte particularul, unicul,
individualul

7
 III. Trăsăturile romantismului

Romanticii resping convenții în opera literară impuse de clasiciști, cum ar

fi regula celor trei unități: de loc, de timp, de acțiune, resping tipologia
umană, alegerea personajelor din înalta pătură a societății.

Romanticii sunt pasionați de mister, de exotic, au gust pentru macabru,

creează personaje și situații excepționale.

Motive romantice, precum: lacul, codrul, izvoarele, stânca, teiul, plopii,

salcia, luna, stelele, floarea, noaptea, visul, reveria.

Eul romantic evadează din realitate în vis, în fantezie sau în reverie, este
evident interesul pentru mituri, simboluri.

2
Romantismul este definit de următoarele trăsături:

● Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul,

grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor
specii literare inedite precum drama romantica, meditația,
poemul filozofic și nuvela istorică.

● Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare,

minimalizând rațiunea și luciditatea
● Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul
oniric), într-un cadru natural nocturn.
● Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea
peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și
prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în
meditații.
 ● Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu
predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate
cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.

● Construirea eroilor excepționali, care acționează în

împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului
de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele
romantice nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de
sentimente.

● Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului

nemărginite, ca proiecție subiectivă a spiritului uman,
concepție preluată de la filozofii idealiști.

3
 ● Utilizarea de procedee artistice variate, printre
care antiteza, ocupă locul principal atât în
structura poeziei, cât și în construirea
personajelor, situațiilor, ideilor exprimate.

● Ironia romantică dobândește, adesea, accente

satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atât în specia literara cu nume sugestiv,
satira, cât și în poeme filosofice.

● Puritate absolută în locul rigorii raționale a

clasicismului.

4
 ● Asumarea poziției demiurgice (demonice) față
de universul creat.

● Preferința pentru tehnici bazate pe armonia

contrariilor care să pună în evidență
antonimiile specifice unei existențe
contradictorii.

● Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul

speciilor literare al tematicii, motivelor si
limbajelor artistice.

8
IV.Caracteristicile romantismului
Romantismului, ca mișcare artistică și filozofică
a influențat societatea de la acea vreme și a
marcat începutul unei noi forme de expresie
artistică în toate domeniile.

Romanticii se caracterizează, printre multe alte

lucruri, prin crearea unei mișcări contrar a ceea
ce presupunea Iluminismul și Neoclasicismul,
foarte apropiate în timp.

11
Principalele caracteristici ale romantismului sunt: ● Exaltarea subiectivității și emoțiilor
● Nostalgie pentru un trecut mai bun
Fiind o mișcare critică cu perioada sa istorică, în Romanticii exaltă sentimentele și
care era un fapt evident că logica și rațiunea subiectivitatea, cu care ar putea fi eliberați
luminate au eșuat, romantismul a dezvoltat o artiști și artă. Sentimentele erau deasupra
puternică nostalgie pentru un trecut idealizat, văzutrațiunii, motiv pentru care emoții precum
ca un moment mai bun.
frica, dragostea, pasiunea, nebunia și
Mișcarea s-a opus progresului dramatic al Revoluției singurătatea erau teme recurente atât
Industriale, care amenința să rupă unitatea dintre în operele scrise, cât și în cele picturale ale
om și natură. vremii.

În cadrul logicii romantice se înțelege că

arta ar trebui să respecte doar scopul
exprimării subiectivității artistului,
exprimându-și punctul de vedere,
sensibilitățile, opiniile, fricile și dorințele.

12
 ● Interesul pentru peisaj
Peisajul este un element care nu poate lipsi în
romantism. Scriitorii, pictorii și muzicienii săi apelează
la el în două moduri. Primul este un efort de a acoperi
decalajul dintre ființele umane și natură, o distanță
motivată de schimbările socio-economice. Al doilea
este transformă peisajul într-o metaforă pentru lumea
interioară a subiectului.

● Moartea
Moarte este o temă indispensabilă în operele
romantice, fiind abordată din multe puncte de vedere
și, mai ales, ideea sinuciderii. A-și lua propria viață a
fost o idee pe care fiecare autor romantic a trebuit să
o introducă la un moment dat în arta sa, fie ea pictură,
roman sau operă. Această idee a devenit deosebit de
prezentă în acest curent datorită influenței exercitate
de romanul lui Goethe Durerile tânărului Werther
(1774).

13
 ● Evaluarea originalității
Romantismul, deși nu există limite pentru
creația artistică, este și o perioadă de mare
originalitate.
Originalitatea devine un criteriu de evaluare
artistică, în care se intenționează să se
facă lucruri noi, lăsând în urmă ideea că arta
trebuie să răspundă tradiției, să o continue
sau să o perfecționeze.
14
● Geniul neînțeles
În mișcarea romantică, se susține ideea
că artistul romantic este un geniu
neînțeles, a cărui imaginație nelimitată,
creativitate eliberatoare și viață
chinuită îl fac un personaj larg respins
de societatea vremii sale.
Acest lucru este în contradicție cu
ideea geniului Renașterii, care se arată
că este un om foarte priceput în arta
sa., a manipulării impecabile a tehnicilor
artistice.
 ● Idealism puternic
Romanticul este idealist din fire. El își imaginează că este posibilă o
lume mai bună, nu numai la nivel artistic, ci și la nivel politic și
social.
Trăind într-o lume percepută ca fiind cea mai rea care ar putea fi
trăită, romanticii cred că, în viitor, lucrurile ar putea deveni mai
bune, dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie făcut ceva.

● Închinarea sinelui și individualismului

Înainte de apariția romantismului, artistul a trebuit să creeze o
operă bazată pe ceea ce i-a fost încredințat. Cu toate acestea,
acest lucru este diferit în mentalitatea romanticului. Această
impunere artistică este depășită, făcându-l pe artistul acestui
curent să folosească pe deplin libertatea sa totală, iar în cadrul
acelei eliberări s-ar putea concentra asupra propriei sale
individualități.

15
 V. Reprezentanți ai romantismului în
literatura universală
Romantismul a apărut prima dată în literatura germană concomitent
cu apariția clasicismului și interacționând cu acesta.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura

engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă.
Punctul de plecare al acestui amplu curent artistic îl constituie
mişcarea literară germană cunoscută sub numele de Sturm und
Drang (Furtună şi avânt), dar şi tendinţele înnoitoare din literatura
franceză de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Una din caracteristicile romantismului este faptul că se

împotrivește clasicismului.

Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate,

individul și autoexprimarea sunt promovate în prim-plan.

16
Cei mai importanți reprezentanți
Alphonse de Lamartine (născut la 21 octombrie 1790, în
1. Alphonse de Lamartine Franța), poet, scriitor și om politic francez, este
considerat a fi una dintre figurile importante ale
curentului romantic în literatura franceză. Lamartine
și-a dobândit renumele după publicarea, în 1820, a
versurilor sale în Meditații poetice (Méditations
poétiques).
A scris o poezie a emoțiilor delicate, spiritualizate,
remarcabilă prin lirismul melancolic și contemplativ,
datorat aspirației nostalgice către timpul trecut,
retrăirea elegiacă a iubirii, consonanța dintre natură și
starea sufletească a eului liric.
1820: Meditatii poetice („Méditations poétiques”);
1823: Noi meditatii poetice („Nouvelles Méditations poétiques”);
1830: Armonii poetice si religioase („Harmonies poétiques et
religieuses”);1835: Amintiri, impresii, ganduri si peisaje în timpul
unei călătorii in Orient („Souvenirs, impressions, pensées et
paysages pendant une voyage en Orient”);

17
 Sir Walter Scott (n. 15 august 1771– d. 21 septembrie 1832 )a fost
2. Walter Scott
un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții
sale.

Este unul dintre cei mai renumiți autori scoțieni alături de David
Hume de la Godscroft, David Hume, Adam Smith, Robert Burns sau
Robert Louis Stevenson . De asemenea, este, alături de Wordsworth,
Coleridge, Byron, Shelley sau Keats, una dintre cele mai ilustre figuri
ale romantismului britanic.
El este, de asemenea, unul dintre reprezentanții romanului istoric, a
contribuit la crearea unei imagini romantice a Scoției și a istoriei sale.

Îi datorăm, în special, revenirea utilizării tartanului și a kiltului, a

cărui purtare fusese interzisă printr-un act al Parlamentului din 1746.
● Waverley, 1814
● Guy Mannering, 1815
● Antichitatea ( Antichitatea )
1816
● Rob Roy (1817)

18
 3. Victor Hugo Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 – d. 22 mai 1885, Paris,
Franța) a fost un poet, dramaturg și romancier francez.

Scriitor romantic, era pair al Franței din 1845, senator al

.

Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre

operele sale cele mai cunoscute se numără Notre-Dame de
Paris (1831) și Mizerabilii (1862), precum și volumele de
poezii Les Contemplations și La Légende des siècles.
Victor Hugo este un exponent al curentului literar romantic
cu piesa sa Cromwell și cu drama Hernani și un militant
pentru cauze sociale printre care eliminarea pedepsei
capitale.

● 1822: Ode și poezii diverse ("Odes et poésies diverses")

● 1829: Orientalele ("Les Orientales")
● 1831: Frunze de toamnă ("Les Feuilles d'automne")

12
 4. E.T.A Hoffmann

„ Hoffmann este atașat genului de Scriitor, compozitor si pictor

fantezie romantică germană german, Ernst Theodor
timpurie cu poveștile și noutățile Amadeus Hoffmann s-a nascut
sale. pe 24 ianuarie 1776 la
Tema romantică a facultății de Kaliningrad.
dublare și cea a comunicării între
două lumi străine dă naștere unui Cunoaste insa celebritatea in
„realism fantastic” pentru el. calitate de prozator, iar unele
dintre cele mai cunoscute
Această „ dihotomie a experienței povestiri ale sale sunt Piticut -
trăite” se află „la baza esențială a zis si Cinabru, Spargatorul de
artei sale”, potrivit lui nuci, Elixirele diavolului,
Michel-François Demet Urciorul de aur si Domnisoara
de Scudery.

20
 VI. Reprezentanți ai romantismului în literatura
românească
Romantismul românesc prezintă caractere proprii,
specifice condițiilor sociale și politice din țara noastră și
se concretizează în opere de aparte ținută estetică și
înalt mesaj patriotic.

Specificitatea romantismului românesc se exprimă în

specii literare ca doina și balada de inspirație populară,
meditația și elegia, drama, legenda istorică și poemul în Ion Heliade Rădulescu Vasile Alecsandri
versuri sau în proză .

În literatura română, romantismul se face simțit prin

intermediul scriitorilor pașoptiști: Ion Heliade Rădulescu,
Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo.

Influențele curentului persistă mult timp după declinul

său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant
în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare
Costache Negruzzi Alecu Russo Mihai Eminescu
romantic european.

21
 În studiul "Principii de estetică",
George Călinescu definește
romantismul, afirmând:
”… romanticul este cu totul ieșit din
comun, un monstru de frumusețe sau
de urâțenie, de bunătate ori de
răutate", reliefând astfel caracterul
cu totul excepțional al acestuia.”
”… romanticul este "bizar" și deloc
moralist.”
”...ironia romantică dobândește,
adesea, accente satirice sau
pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atât în specia literară cu nume
sugestiv, satira, cat si în poeme
filozofice, așa cum se manifestă în
"Scrisoarea I" de Mihai Eminescu
22
Romantismul în literatura românească cunoaște trei
etape:
I. preromantismul
Gheorghe Asachi; Ion Heliade Rădulescu
Vasile Cârlova ; Grigore Alexandrescu
II. romantismul de la momentul 1848 – un romantism
patriotic, vizionar
● Nicolae Bălcescu ; Constantin Negruzzi
● Mihail Kogălniceanu ; Dimitrie Bolintineanu
● Alecu Russo
III. romantismul după momentul 1848 care se
prelungește, cu unele ecouri, spre perioada primului
război mondial
● Alexandru Odobescu ; Andrei Mureșanu
● Bogdan Petriceicu Hașdeu ; Alexandru Macedonski
● Mihai Eminescu
 1. Ion Heliade Rădulescu
Este un deschizător de drumuri în opera
căruia se deschide întreaga ideologie a
romantismului.
O trăsătură specifică a operei sale o
reprezintă împletirea elementelor clasice:
simțul simetriei și al perfecțiunii formale,
admirația față de arta antică greco-latină cu
cele romantice: valorificarea și cultivarea
miturilor, folosirea procedeelor artistice,
descoperirea folclorului, cultivarea
trecutului istoric.
Citate:
● ”Gustul cel bun nu se învaţă; el e în
inimă.”
● „Fără școală să nu aștepte nimeni nici
părinți buni, nici fii buni, și prin urmare
nici stat bine organizat și bine cârmuit
și păstorit.”
24
Principii ale romantismului în poeziile
● Descoperirea infinitului spațial și tempor
"Cerul e al meu templu și singura-nc
Seninul lui e semnul prin care îl slăves
albăstruia-i față se-nsufl-a mea c
Luceferii lui raze de viața-mi răspând
poezia "Destăinuirea"
● Cultul sentimentului și al fanteziei creato
"Moartea pentru-a ta scăpare/A fost toa
mea;/Fericirea-mi cea mai mare/E să mor
vrea.” în poezia "Adio la patrie"
● Libertatea totală în creație:
”Sub degete-mi răsună, lira, te-nfiorează,
ce e poetul în ast loc osândit,/ Cum el din
raiul oriunde-nființează/ Și-și face feric
bine-nchipuit. "
 2. Dimitrie Bolintineanu
Reprezintă unul dintre primii În monumentala sa „Istorie a
reprezentanţi ai romantismului literaturii române de la origini până în
românesc. prezent“, George Călinescu
precizează:
Este primul scriitor care ne-a lăsat un
roman aproape întreg, „Manoil. Roman „Bolintineanu este un poet fragmentar
naţional“. remarcabil şi o bună operă de izolare
dă o colecţie surprinzătoare de
Legendele sale istorice sunt apreciate, instantanee poetice. El este primul
datorită patosului viu care vibrează în versificator român cu intuiţia valorii
ele. acustice a cuvântului, care caută
cuvântul dincolo de marginile lui
Capodopera lui rămâne ”Conrad”, cea
noţionale şi face din vers o singură
mai frumoasă poemă romantică arie. Bolintineanu este auditiv şi
pre-eminesciană din literatura română mecanic şi asta duce mai aproape de
în care abordează tema exilului. poezia modernă“

23
 3. Mihai Eminescu
Este cel mai mare reprezentant al
romantismului românesc și ultimul
mare poet romantic european (în
linie cronologică), integrat seriei
de scriitori care au dat strălucire
romantismului: Byron, Shelley,
Puskin, Lamartine și alții.
În opera sa, se întâlnesc teme,
motive și atitudini romantice care
țin de marea literatură a lumii.
25
Poezia sa conține noțiuni din metafizică,
mitologie, filosofie și istorie, pe când
proza sa conține și elemente sociologice
Hipersensibilă, melancolică, pesimistă de
sorginte schopenhaueriană, poezia
eminesciană străbate spaţiile cosmice şi
transcede iubiri imposibile, nefericite:
”Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!”
(Floare albastră)