Romantismul

Perioada realizdrii curentului. Romantismul este o miqcare literarS 9i artistic6 ce apare

pe la sfdrEitul secolul al XVIII-lea qi se clesfbEoard plenar in prima jumdtate a secolului al XIX-
lea.
Coordonatele istorice. Curentul romantic este un curent cultural de mare amploare
culturald qi social6. Aparilia sa a fost provocatd de un spirit de impotrivire fa15 de normele
literare ale clasicismului, fald de revolulia industrialS, fa![ de normele politice qi sociale ale
iluminismului.
Romantismul ,,aduce ecourile frdm6ntdrilor politice, sociale, intelectuale qi morale pe care le
triieqte Europa la acea datd (Revolufia francezd, campaniile napoleoniene, luptele de eliberare
nafionald, numeroasele miqcdri populare etc.)" (p.127)
Complex qi contradictoriu, in acelaEi timp, romantismul ,,marcheazd intregul camp umauist al
culturii - istoriografia, filosofia, estetica, literatura, muzica, artele plastice." (p. 127)
Psihologia romanticd se manifest[ sub forma unei crize morale, de aceea nu se situeazdin
prezent, ci se polarizeazd in doud ipostaze: fie cea pesimistd, deceplionistd, care idolatrizeazd.
irecutul glorios al popoarelor, retrlgdndu-se in amintiri ireversibile, fie cea optimistd, care sperd
la un viitor luminos, pun6ndu-Ei increderea in revolu{ionarea social6, politic[ qi culturald.
Fundamentele filosoJice ale romantismului, Filosofia romanticd germand formuleazd
foarte clar fundamentele filosofice ale curentului romantic. Fichte este reprezentemt al
idealismului subiectiv. ,,Fiinfele qi fenomenele lumii inconjurdtoare, spune Fichte, existi numai
in funclie de mine, sunt produse ale reprezentdrilor mele. Eul meu este punctul central al lumii
vizibile qi al celei invizibile." Adic[ in lumea spiritualS se poate interveni prin mijlocirea voinlei
individuale. Schelling elaboreazd conceptul de filosofie a identitdtii. Arthur Schopenhauer
este renumit prin lucrarea sa Lumea ca voinld qi reprezentare, in care pune acentul asupra
primatului voinlei. Iar Nietzsche dezvoltd aceastd tem[ p6nd la conceptul de supraom. Aceste
ieorii sunt sistematizate de Schelling. Astf'el se constituie o filosofie romanticd a naturii,
conform cdreia natura oraganicd gi neorganicd constituie manifestdri ale unor puteri spirituale
superioare. Se formeazd o filosofie romanticd a istoriei, mai ales cd perspectiva istoricE asupra
vielii se stabilegte de c[tre g6ndirea romanticS: ,,istoricul este un filosof Ei un artist, pentru cd el
descifreazd, eternul in accidental, generalul in particular, qi urmdreqte in procesul dezvoltdrii
istorice progresul infinit al speciei umane"( Drimba, ILIJ, p.129). de asemenea existd o filosofie
romantiid i religiei, care atrage atenlia asupra simbolurilor Ei miturilor, investig6nd tdrdmul
transconqtientului, contemplalia ;i imaginalia, visul qi extazul etc.. S-a xistalizat qi o eticd
romanticd, care promoveazd, importanfa iubirii, care impacd libertatea cu rigoarea, tendinfele
interioare cu datoriile sociale. S-a conturat qi o politicd romanticd, care promoveazd conceptul de
,,geniu al poporului", care susline ideea de revolulie. $i respectiv, se formeazd o esteticd
romanticd ce capdta suslineri teoretice in mai multe ![ri ale lumii.
Partic ularitd(ile esteticii romantice.
1. Prioritatea acordatd trdirilor personale.,,Dimensiunea fundamentald a romantismului
este subiectivismul, etalarea, expansiunea, adeseori chiar exacerbarea eului. Romanticul
reqeazd in opera sa o realitate artisticd nu printr-o observalie directd Ei obiectivd a
realitalii inseEi, ci interpret6nd-o personal, prin prisma ideilor sentimentelor lui
momentane, construind cu elemente de imaginalie chiar o normd pentru realitatea
obiectiv6". (Drimba, ILU, p.130) Scriitorul romantic prezintd o lume aqa precum ar dori
el s6 fie, e o lume a reflecliilor Ei trdirilor sale. Mdcinat de necesitatea de a mdrturisi
sincer frimdnt[rile interioare, romanticul concepe confesiunea drept o componentd
necesard a literaturii, destdinuirea devine o modalitate de a comunica universul fiinlei
sale. Spre deosebire de clasiciEti, a cdror principiu diriguitor era rafionalismul, care
 prevala in pofida abundenlei emofiilor; romanticii, care vin in opozilie cu aceqtia, susfin
prioritatea sentimentului asupra rafiunii. Fdrd a renunla la instrumentul gdndirii, firea
iomanticd o considerd perifericd qi inaptd de a pdtrunde in esenla lucrurilor, de aceea
aduc ,,cdldura sensibilitAfli, entuziasmul credinfei, ardoarea pasiunii, pretuirea maximd a
tot ceea ce este impresie individuala indirectd Ei senzaJie personald puternic6" (Drimba,
IL[J, p.130)
2. ,,ValoriJicarea artisticd a resurselor incon;tientului". Romanticul descoperd cd dincolo
de raliunea diurnd a cotidianului, existd alt mod de inlelegere, care, prin intensitatea sa,
pltrunde in miezul fiinlei umane. Goethe, care era un preromantic afirma c6, ,,omul nu
pout" rdm6ne mult timp in starea de conqtiinfd; el trebuie sd se scufunde din nou in
inconqtient, cdci acolo trdieqte rdddcina fiin{ei sale." Inconqtientul constituie mijlocul de a
accede la un alt nivel al cunoaqterii, superior celui uzual. Scriitorii recurg la diferite
forme pentru a sugera teritoriul inconqtientului: telepatia, mania, sugestia, reveria,
presimlirea etc...
3. Explorareaforletor imagina{iei. in contrasens cu normele clasicismului, care impuneau
principiul rafionalismului, claritatea, verosimilul; natura romanticd acordd o importantd
ipeciald imaginaliei. Prin puterea sa miraculoasd imaginalia depSgeqte limitele logicii
.-o*rn" qi duce spre cunoa$terea unui alt nivel ai realitalii. Imaginalia romantic[ insoliti
de intuilie, .onrtit,rie un mijloc de a percepe miezul adevdrului. ,,in mod practic,
proclamarea drepturilor imaginafiei justificd qi gustul romanticilor pentru pitoresc, pentru
lxotic, pentru fantastic, pentru spontan, pentru supranatural, pentru reverie, Ei in genere
pentru toate indrlznelile fanteziei de a construi imagini ideale." (Drimba, ILU, p.131)
4. Sondarea valenlelor visului.I-umina diumd, care altddatd aducea limpezirea gdndului,
acum pentru romantici, mai degrabd este un obstacol in cunoaqtere. Anturajul nocturn,
lumina tainicd, implicita dimpotrivd - favoizeazd. revelalra. F'irii sensibile 9i receptive,
visul ii ofer[ posibilitatea de a comunica cu intreaga natur6. Ba mai mult, visul posedd
forla magicd de a transforma realitatea sau chiar de a crea o altd lume, astfel incdt viala
uzuald, sd pard o simpld umbr5, iar visul sd construiascd un intreg univers. ,,Lumea devine
vis, visul devine lume." (epigraful romanului Heinrich von Ofterdinghen de Novalis) De
aici qi atrac\ia scriitorilor spre lumea basmelor, fantastic, supranatural, parapsihic,
evadare etc..
5. Ironia romanticd. Explorarea lduntricului amplificd, drapazonul cunoagterii, astfel incdt
scriitorul romantic capdtd inteligenla de privi lucrurile detaqat, din altS perspectivd, fapt
ce ii permite sd se analizeze din exterior, fiind qi ca un spectator a celor intdmplate. Ironia
romanticd este rezultatul unei trdiri plurale, ce admite dedublarea, autocritica, autoironia.
Pe de altd, parte, senindtatea ironicd este un mijloc de a evita stilul languros al firii
romantice inclinate spre deprimare, melancolie, tdnguire. Aceastd detaqare o intdlnim mai
ales in romantismul german.
Realizarea literarl a crezului romantic.
Temele Ei motivele romantice. Viziunea esteticd a romanticului se extinde 9i la nivelul
temelor qi motivelor literare: raportul via!6-moarte, iubirea de cele mai multe ori neimpdrtd$itA,
libertatea de gdndire qi ac{iune, suferinlele geniului singuratic, neinteles de societate;
Tema istoricd are o valoare speciald pentru mentalitatea romanticd, reprezentdnd obiectul
de studiu, de meditalie qi o sursl de inspiralie. Epoci indepirtate precum antichitatea sau Evul
Mediu trezesc un interes special scriitorilor pentru exotismul lor. Contemplarea naturii este
frecvent intfllnitd la scriitorul romantic: descrierea peisajelor" reprezentarea anotimpurilor, care
rezoneazd cu universul poetic sau favorizezd o atmosfer[ comfortabilS pentru meditalii, reflectii
sau visare.
De un interes sporit se bucurd tema nafionald, oblinearea libeftafli neamului, se
evidenliazf, specificului popular in literatur[. Prezentdnd peisajele sau comunitatea, de obicei
rurald, se scoate in evidenlI coloritul local. Se revine la speciile qi motivele populare, la basm, la
procedeele fantasticului. in textele literare revine mirificul, misticul sau exoticul.
2
 Personajul romantic. Existf, doud tipuri de romantici: pesimist qi optimist. Romanticul
niciodatd nu ti6ieqte cu prezentul: el fie este fascinat de trecutul glorios qi raportarea la
actualitate il decepfion"uid qi deprimeazd; fie iEi creazd iluzii in privinla viitorului ;i devine
activist qi progresiv. Oricum timpul trdit de fiinla sa este altul decdt cel actual.
DacE clasicismul era interesat de de figuri aristocratice, romantistnul extinde gama
personajelor, acestea fbc6nd parte din diferite grupuri, cdci ceea ce il intereseaazd, de fapt, nu
este tagma social6, ci excentricitatea. Scriitorul dd preferinld unor personaje deosebite, ieqite din
.o*.rr, ciudate, bizare, exceplionale, care se manifestd in situalii qi condilii surprinzdtoare,
exceplionale. personajul romantic la fel ca Ei ceratorul sdu este un individ inadaptabil. instabil,
ru, iir.rpotrivd este nemullumit de rdnduielile comune. dornic de a rezolva sau a schimba
lucrurile potrivit idealului sdu, manifestAndu-Ei eroismul. AtAt autorui o6t qi personajul iqi asumd
o perspectivd demiurgicd fa\d de lume.
Timpul Ei spa(izl. Romanticul preferd un timp qi un spafiu nemSrginit, care oferd
deschiderea unor orizonturi noi. Tabloul romantic preponderent prezintd peisaj nocturn. Noaptea
este timpul predilect al trdirilor romantice mistice.
Procedeele artistice literare. Fiind marcatd de categoria libeftalii, firea romanticdtefuzd
normele qi limitele estetice, pledeazd pentru extinderea posibilitatilor de expresie. Stilul 9i
limbajul operei literare devine mai variat, se recurge la diferite procedee artistice, precum
simbolul, intiteza, hiperbola. Scriitorul de formalie romanticd e adept al unui efect patetic.
provocdnd emotivitatea qi sensibilitatea cititorului, el nutreqte gustul pentru retorism, pentru
discursuri pompoase, fastuoase, pentru rezonanld verbal6. Protestul romanticului impotriva
conservatorismului se exprimd qi prin inovalia la nivelul speciilor literare: apare romanul in
versuri, poemul in vers alb..