ROMANTISMU

L
Romantismul este parfumul ce
transformă rătăcirea în trăire
 Ce este romantismul?

Romantismul este un curent artistic al

Europei Occidentale apărut în secolul al
XVIII-lea în Marea Britanie şi în Germania,
apoi în secolul al XIX-lea în Franţa , în Italia
şi în Spania. Se dezvoltă în Franţa ca reacţie
la regulile clasice considerate prea rigide şi
împotriva raţionalismului filozofic al
secolelor anterioare.
Romantismul se caracterizează prin dorinţa
de a explora toate posibilităţile artei cu
scopul de a scoate în evidenţă toate
experienţele personale.
 Romantismul francez
 Prima mare voce a lirismului romantic european
este Alphonse de Lamartine, care aduce în
Meditaţii poetice (1820), primul său volum, un
registru tematic, reluat pe urmă în mai multe din
ulterioarele sale volume de versuri.
 Alfred de Vigny acordă prioritate ideii, motiv
pentru care el poate fi considerat părintele
modern al poemului filosofic. În schimb pentru
Alfred de Musset, prioritar este fondul emoţional.
 Manifestul literar al Romantismului este
Prefaţa la drama « Cromwell » (1927) în care Victor Hugo
proclamă libertatea de creaţie, adică dreptul fiecărui
scriitor de a nu accepta alte reguli decât pe cele ale
fanteziei sale.

Victor Hugo afirmă : « Caracterul unei drame este realitatea. Realitatea rezultă
din combinaţia naturală a sublimului şi a grotescului, care se întâlnesc în
dramă aşa cum se întâlnesc în viaţă. Deoarece poezie adevărată, poezie
completă este în armonia contrariilor...
Tot ce e în natură este în artă. »
 Victor Hugo
 Victor Hugo (1802-1885) este scriitorul care prin
activitatea sa multilaterală de poet, prozator,
dramaturg, istoric şi gânditor politic domină aproape
tot secolul al XIX-lea şi ridică romantismul francez
pe cele mai înalte culmi.
 Inceputurile poetice ale lui Hugo sunt ale unui clasic,
căci în volumul Ode şi balade (1828), el se află sub
influenţa anticilor, iar forma prozodică o împrumută
de la Lamartine. Culegerile ulterioare (Foi de toamnă,
Voci interioare etc.) sunt prin excelenţă lirice.
 Alphonse de Lamartine
O. lac sfant! Abia anul in scurgerea-i inceata
Trecu, si langa unda cea linistita-a ta
M-asez ca si-alta data pe –aceeasi piatra , iata
Pe care si ea sta!

(...) Tii minte intr-o seara? Vasleam noi in tacere:

Nu se-auzea departe de netedu-ti cuprins
Decat zgomot de vasle ce-ncet simteam cum piere
Cand luciul ti-a intins

Si-un glas cum nu fu –n lume vreodata, in clipita

Aceea rasunat-a, iar tarmul a raspuns
Inmarmurit de farmec si vraja cand rostit-a
In soapta scumpu-i glas

- O timpule, te-opreste! Si voi grabite ore,

Lasati al vostru zbor;
Crutati pe-aceia care voiesc sa se adore
Tot timpul vietii lor(...)
 Romantismul german

 Trecerea de la iluminism la romantism s-a

făcut cu ajutorul neoumanismului.
Romantismul german s-a dovedit a fi o
mişcare vastă, din care făceau parte o
multitudine de scriitori. Totuşi, din ea se
desprind trei şcoli mai importante: Şcoala din
Jena, Şcoala din Heidelberg şi Şcoala din
Berlin.
Şcoala din Jena numără printre membrii săi marcanţi pe
fraţii August Wilhelm Schlegel şi Friedrich Schlegel,
primii teoreticieni ai romantismului german.
Străduinţele lor vizau două direcţii: difuzarea operelor
de referinţă din literatura universală (Dante,
Shakespeare, Calderon etc.) şi punerea în lumină a
comorilor literare ale trecutului, ca de pildă poeziile
romantice din Evul Mediu. Cel mai mare poet al acestei
grupări este Novalis, printre altele autorul volumului
intitulat Imnuri către noapte. Ultimul mare romantic
german este Heinrich Heine, autor al unor tulburătoare
balade germane, cuprinse în volumul Cartea cântecelor.
Heine face tranziţia între romantism şi realism
Mişcarea Sturm und Drang (literal, furtună şi imbold) este
considerată a fi precursoarea Romantismului în Germania.

Poetul Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos

reprezentant al acesteia.
Goethe publică Suferinţele tânărului Werther, operă de
intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a
protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă
vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a
fost atribuit lecturii volumului.

Goethe

Doctorul Faust

din drama lui Goethe

 1. Cultul sentimentului şi al fanteziei
creatoare

Romanticii suprimă limitele şi legile

experienţei concrete, oferă conştiinţei şi
imagineţei un câmp nemărginit, acordând
spiritului individual libertatea şi capacitatea
unui loc neîngrădit.
“Zugrăvind eul poetului, poezia va zugrăvi
umanitatea întreagă. intr-adevăr, inima
omului nu se schimbă, ea va rămâne
totdeauna inima omului, temelia artei. Ecoul
sonor al veacului său, poetul trebuie să fie
călăuza acestuia spre ideal.” (V. Hugo)
Ingres, Le Songe d'Ossian
d' , 1812
2. Scriitorii romantici, nesatisfăcuţi
de realitatea obiectivă, încearcă
să o depăşească, să evadeze din ea

In permanentă căutare a unui ideal scriitorul romantic

evadează din prezent în trecut sau viitor, din spaţiul
său cunoscut, spre un spaţiu fără contururi clare.
Limitării clasice i se opune înclinaţia spre nelimitat,
din convingerea că esenţa omului se împlineşte în
nemărginire. Pentru scriitorul romantic adevărul nu se
găseşte ca pentru clasici în avântul ideii, ci numai în
imensitatea infinitului: “In noi, sau nicăieri, este
eternitatea cu lumile ei, trecutul şi viitorul .” (V. Hugo)
 3. Romantismul pătrunde mai adânc în tainele
sufletului, exprimă sentimentele profunde ale
scriitorului
“Poetul răspunde de sufletul oamenilor.” (Victor Hugo)
“Poezia trebuie să ne arate mai puţin pe poet şi mai mult pe om însuşi.”
(Lamartine)
Poezia trebuie “să scoată la lumină ceea ce i s-a revelat poetului” prin
“privirile furişate în sanctuarul sufletului.”
“E nemaipomenit că tocmai înăuntrul tău trebuie să priveşti ce e afară.
Profunda şi întunecata oglindă e în adâncul omului. Acolo e acel
clar-obscur înspăimântător. Ceea ce se oglindeşte în
sufletul oamenilor e mai ameţitor decât în văzul
direct [...]. Aplecându-ne spiritul peste acel puţ, întrezărim
aici, undeva în adânc, ca într-o prăpastie, într-un cerc îngust,
întreaga imensitate a lumii” (V. Hugo)
Interesul pentru straturile adânci ale vieţii sufleteşti
aduce şi inclinaţia spre meditaţia filozofică, precum
şi cultivarea visului.
4. Interesul pentru frumuseţea şi
pitorescul naturii, pentru culoarea
locală

Romanticii consideră omul un

microcosmos (univers mic),
în care se oglindeşte şi se rezumă
macrocosmosul (universul mare),
într-o perfectă comuniune
cu natura.
5. Lărgind cadrul de inspiraţie al artistului,
romantismul scoate în evidenţă şi valoarea
artistică a ceea ce nu este frumos

Urâtul se prezintă şi el în
numeroase forme şi “fidelitatea”
faţă de natură impune
surprinderea extremelor naturii:
frumos-urât, ochiul romanticului
fiind creat pentru a descoperi
contrastele.

Quasimodo-ilustratie de Alfred Barbou

6. Interesul pentru creaţia populară şi
pentru tradiţiile naţionale

Romantismului i se datorează
redescoperirea bogăţiei fondului
şi formei operelor folclorice.

Tezeu si Minotaurul
7. Personajul romantic provine din toate mediile
sociale, este un erou excepţional care
acţionează în împrejurări excepţionale

Autorul romantic realizează personaje

din trăsături psihice antitetice,
din alb şi negru, cu sentimente
contrastante.
“Ca şi ceilalţi oameni, personajele
trebuie să fie complexe şi nuanţate,
alcătuite, în adâncul lor din
bine şi rău.” (V. Hugo)
Delacroix : Dante si Virgiliu in Infern
8. Arta romantică, în opoziţie cu arta clasică,
preocupată de unitate, este caracterizată de
amestecul genurilor, de renunţarea la regulile
unităţilor de timp şi spaţiu în numele verosimilului
şi al culorii locale.

Tabloul amplu al vieţii necesită

amestecul genurilor, căci
adevărata poezie se află în
armonia contrariilor.
Ingres :Apoteoza lui Homer
9. Lărgirea vocabularului prin pătrunderea
arhaismelor, regionalismelor şi a cuvintelor
populare. Antiteza este prezentă în definirea
unor situaţii, idei, atitudini, sau în caracterizarea
personajelor.
10. Romanticii recurg la ironie pentru a
spulbera iluziile, pt. a arăta inconsistenţa lor,
căci, de îndată ce se izbesc de realitate , se
destramă.
 Teme si motive romantice
 teme: timpul, viata, moartea, geniul, iubirea, natura,
istoria, creatia, societatea, aspiratia spre absolut
 motive
 noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, ( alte elementa
naturale care capata redundanta in opera unui scriitor)
 visul, reveria,somnul, singuratatea, melancolia, amintirea,
uitarea
 iubita moarta, femeia inger, femeia demon,

iubirea interzisa/imposibila

inspiratia, muza,

trecerea ireversibila a timpului

 Prometeu, Moise, Satana(Lucifer), magul

 Genuri si specii literare
 liric: meditatia,elegia,poemul,romanta

 epic: povestirea fantastica, romanul

sentimental, confesiunea
 dramatic: drama romantica( specie noua
caracterizata prin inspiratia din istorie,
conflict puternic social, personaje provenind
din toate mediile sociale, eroul revoltat,
“culoarea locala”
 Obiectivele lecției
 O1- să cunoască  O4- să valorifice
noțiunile de teorie ideile desprinse din
literară. studiul literaturii
 O2- să evidențieze universale.
trăsăturile curentului  O5- să manifeste
studiat în operele date. interes față de lectura
 O3- să aplice cunoș- textului propus.
tințele obținute în
practică.
 Mitul sirenelor
Sirena este o ființă fabuloasă, din mitologia greacă, cu aspect
de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de
pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri
primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. [1]
 Prima mențiune documentară privind existența unor ființe
jumătate pește jumătate om, numite sirene, este în Odiseea lui
Homer. Sirenele erau de obicei trei la număr, jumătate femei,
jumătate păsări (sau pești). Aveau voci minunate și prin
cântecul lor, atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai
de-aproape, ajungeau să-și sfărâme corăbiile de stânci. Ulise ar
fi pățit la fel, dar, povățuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de
catargul corăbiei, iar tovarășii lui și-au astupat urechile cu
ceară pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.
 Mitul
 Loreley este cântată în balade ea fiind o zână, care ademenea cu
cântecul ei pe navigatori. Pe lângă glasul ademenitor și
frumusețea ei, zâna mai avea un păr lung blond strălucitor pe
care-l pieptăna cu un pieptene de aur, aceste lucruri vrăjeau
marinarii, care uitau pericolul de pe Rin. Balada Loreley
povestește întâmplarea unei zâne care a fost o fată care se
numea Lore, fata prin frumusțea ei făcea ca bărbații să-și piardă
mințile. Pentru acest lucru fata este învinuită de vrăjitorie.
Episcopul la vederea frumuseții ei o trimite în mănăstire
neputând hotări condamnarea ei la moarte. Lore este condusă la
mănăstire de trei cavaleri, întristată pe drum de pierderea
iubitului ei care a înșelat-o, reușește să scape de însoțitori și se
aruncă de pe stâncă în apele Rinului.
 Heinrich Heine – Loreley
Ma intreb ce-ar putea sa insemne
Mîhnirea din sufletul meu.
E-o veche poveste, pesemne,
Ce-mi stăruie-n minte mereu.

E clipa cînd se insereaza,

Iar Rinul curge domol.
Mai arde o ultima raza
Pe crestetul muntelui gol.
Mai mîndra-ntre mîndre fecioare,
Cu parul de aur, sta sus.
Cosita si-o piaptana-n zare
De aur scaldata-n apus.

Se piaptana-n raza-aurie
Cu-un piepten de aur, cantand.
Vrajita-i acea melodie,
Descantecul ei de ne-nfrant
  Vîslașul asculta din luntre
Si-un dor il încearca nespus.
Cum poate el stînca s-o-nfrunte
Cînd ochii lui cată in sus?

La urma se pierde-n vîltoare,

Furat de mirajul bălai,
De vina a fost mi se pare,
Cu cîntecul ei, Lorelei.
Heinrich Heine – Loreley
 Grupul I
1. Cum este descris amurgul in aceasta poezie?
2. Specificul romantismului german.
 Grupul I I
1. Ce sugereaza poetul prin utilizarea repetata a
îmbinarilor de cuvinte ,, părul de aur ,, ,,piepten de
aur,, cosiță de aur,, cum se numeste aceasta figură de
stil?
2. Comentați tema și motivele poeziei.
 Grupul I I I
1. Încercați să explicați ce sens are cîntecul
fetei care îi vrăjește pe pescari și corăbieri,
făcîndu-i să piară.
2. Conturați atmosfera romantica din poezie.
 Baudelaire defineşte astfel romantismul :

I“Cine spune romantism, spune ....modernă –

adică intimitate, spiritualitate, culoare, aspiraţie spre infinit,
exprimate prin toate mijloacele specifice artei.”
II“Pentru mine, romantismul este expresia cea mai recentă, cea
mai actuală a ....................”
III “Romantismul se află în maniera de a .........”
“Trebuie, deci, înainte de toate, să cunoaştem toate aspectele
realităţii şi toate situaţiile în care se află omul, pe care
artiştii trecutului le-au dispreţuit sau nu le-au cunoscut.”